Care e cea mai ghinionistă echipă românească în cupele europene: “A jucat de patru ori cu deținătoarea Ligii Campionilor!”

Fără îndoială cea mai ghinionistă echipă românească în cupele europene de-a lungul istoriei este Dinamo. Asta pentru că formația din „Ștefan cel Mare” s-a duelat de nu mai puțin de patru ori în Cupa Campionilor Europeni cu deținătoarea en-titre a trofeului.

Dinamo e cea mai ghinionistă echipă românească în cupele europene

De trei ori a fost vorba despre eșecuri în dublele manșe pentru „câini”, de două ori consecutiv în fața marelui Inter al lui Helenio Herrera de la jumătatea anilor ’60 și o dată în sezonul 1982-1983 contra englezilor de la Aston Villa.

Pe de altă parte însă, în stagiunea următoare, 1983-1984, în sferturile de finală, Dinamo a trecut de Hamburg după victoria absolut istorică de la București, scor 3-0, și înfrângerea cu 2-3 din Germania.

„Câinii” s-au duelat de patru ori în Cupa Campionilor Europeni cu deținătoarea la zi a trofeului

Dinamo este cea mai ghinionistă echipă românească în ceea ce privește tragerile la sorți. „O să începem cu momentele în care echipele noastre au avut neșansa să pice la tragerea la sorți tocmai cu câștigătoarea trofeului, câștigătoarea en-titre.

Digi24.ro

Titi Aur, despre TIR-ul scăpat de sub control din Constanța: A fost aproape intenționat

Și urmărind, uitându-mă pe tabelul din Cupa Campionilor, că aș vrea să începem cu tabelul din Cupa Campionilor, observăm că, dacă putem să denumim cea mai ghinionistă echipă românească la tragerile la sorți, aceea este de departe Dinamo.

Digisport.ro

Declarația zilei: Volodimir Zelenski l-a văzut pe Roman Abramovich și i-a spus-o în față

Pentru că, din șapte întâlniri în decursul istoriei cu echipe care erau campioane ale Europei en-titre, Dinamo a prins de patru ori. (n.r. Despre faptul că în mod istoric se vorbește în fotbalul românesc despre faptul că Steaua/FCSB are noroc mereu la tragerile la sorți, iar Dinamo are mereu ghinion) Exact. Și s-a transpus mai departe printr-o fază celebră a prietenului nostru Sorin Cârțu, care a spus că, dacă vrei să te faci antrenor și nu ai norocul lui nea Imi Ienei, mai bine te lași.

Deci Dinamo este conform acestui tabel echipa cea mai ghinionistă la tragerea la sorți. A picat de patru ori cu o campioană europeană en-titre. Primele două dăți, când echipele românești abia participau în cupele europene, să spunem că ele au început să participe încă de la jumătatea anilor ’50, când s-a înființat competiția.

Întâlnirile cu marele Inter al lui Helenio Herrera de la jumătatea anilor ’60

Dinamo a avut ghinionul să dea în cupele europene în două sezoane consecutive peste marele Inter Milano, care îl avea pe bancă pe Helenio Herrera. Dinamo a pierdut categoric prima întâlnire în dublă manșă, scor 7-0 la general.

Ei bine, Dinamo în două sezoane consecutive a fost trasă la sorți în compania marelui Inter Milano, acea formație memorabilă condusă de pe bancă de Helenio Herrera. În prima întâlnire, care a avut loc în ediția de cupe europene ’64-’65, Dinamo nu a avut nicio șansă, pierzând ambele meciuri, 6-0 și 1-0.

Dar în a doua ediție, când echipa s-a obișnuit cu meciuri europene, s-a dat la o parte tracul, Dinamo a izbutit în meciul tur să învingă campioana Europei, Internazionale Milano din momentul ăla, cu 2-1. A fost una dintre primele victorii istorice ale fotbalului românesc. Un meci în care golurile echipei noastre au fost marcate de Titi Frățilă și de Ion Haidu.

Iar meciul retur a fost un meci pe muchie de cuțit, un meci tensionat, nu a fost rezolvat de Internazionale Milano decât foarte, foarte greu, spre finalul partidei, iar tabela la Milano a fost deblocată de un penalty primit cu foarte multă larghețe din partea arbitrului de către campioana Europei și care a fost transformat de Sandro Mazzola.

Până la urmă, până în ultimul minut de joc, Inter a marcat și golul de 2-0 și astfel a dat-o pe Dinamo la o parte și și-a continuat drumul în acea ediție de Cupa Campionilor.

Marea performanță obținută de Dinamo în 1983 în fața lui Hamburg

Dinamo a înregistrat o performanță uluitoare în 1983. Deși a picat cu campioana en-titre a Europei, Hamburg, Dinamo a învins și și-a deschis drumul spre semifinală. „Dinamo însă a făcut o mare performanță în 1983, atunci când a căzut din nou cu o campioană a Europei en-titre, cu SV Hamburg din Germania. A fost meciul care a deschis cumva drumul celor de la Dinamo spre semifinala de Cupa Campionilor Europeni, care a devenit cea mai mare performanță din istoria clubului.

A fost un meci uluitor la București. Am avut șansa să fiu pe stadion la partida aceea. Un meci încheiat cu o victorie zdrobitoare a celor de la Dinamo. Să bați campioana Europei cu 3-0. Imaginează-ți cam cum ar fi astăzi ca o echipă românească să pice într-un meci eliminatoriu cu Paris Saint-Germain, care e campioana en-titre, și să câștige cu 3-0.

Asta ca să ne dăm seama de ce forță avea fotbalul românesc atunci, în anii ’80. Augustin a deschis scorul atunci cu o lovitură de cap după un corner.

Iar apoi în repriza a doua Gigi Mulțescu, fie iertat, a izbutit un gol uluitor, șutând de la peste 35 de metri la poartă, mingea a luat un efect neînțeles de nimeni și nici măcar de portarul Uli Stein și a făcut 2-0.

Iar în finalul meciului Costel Orac a stabilit scorul final. Dinamo a mai ratat încă două ocazii, deci putea Hamburg să plece de la București cu 5 goluri primite.

Cum s-a desfășurat partida retur din Germania

Returul de peste două săptămâni de la Hamburg a avut și el tensiunea lui, pentru că, evident cu orgoliul rănit și având o forță fotbalistică de luat în seamă, Hamburg a izbutit până prin minutul 50 și ceva să refacă handicapul, să conducă cu 3-0.

Doar că atunci Dumitru Nicolae Nicușor (n.r. antrenorul lui Dinamo de atunci) a făcut niște schimbări, iar una dintre ele a fost introducerea lui Cornel Țălnar în repriza a doua a meciului, iar Țălnar a schimbat cumva fața meciului, a schimbat partida.

(n.r. Despre modul în care a fost tratată atunci această victorie de către Partidul Comunist Român) Era o miză patriotică în afară de miza sportivă. Era un motiv de a spune că acest concept comunist este în stare să bată orice concept capitalist, cam asta era propaganda partidului la vremea respectivă”, a povestit Andrei Vochin la OLDIES BUT GOLDIES.