Caricatura lui Andrei Dicu, după victoria Viitorului: „Calitate multă”, mese pustii…

Teoretic, FCSB (Steaua, pentru mulți) părea favorită în meciul cu speranțele restului echipelor din play-off, care își doreau, evident, ca trupa lui Hagi să comită un abuz de surpriză, pe „Arena Națională”. Probabil, doar nebunii și fetele de la poștă, care numai la poștă nu se pricep, ar fi pariat pe trupa lui Hagi. Ei bine, de data asta, socoteala din târg nu s-a potrivit cu cea de acasă, mă refer la casa lui Gigi, iar puștii Viitorului au bătut o echipă moartă și aproape îngropată. Cine a văzut meciul, adică orice om normal la minte și cu tensiunea paharelor de bere logică, realizează că, până acum, Steaua nu are mutră de campioană. Când scriu „până acum” nu mă refer exclusiv la meciul cu „marinarii”, ci la întregul context în care au evoluat roș-albaștrii, în actualul sezon. Hagi și ai lui nu au făcut decât un „mișto” celest, în fața unei echipe care se credea… celestă.

Caricatura lui Andrei Dicu, după victoria Viitorului: „Calitate multă”, mese pustii…

Se poate supăra oricine, dar FCSB nu are moacă de campioană. Poate doar de… cam pioană! O echipă în degringoladă, care are mai multe fițe decât păr în cap, s-a plecat în fața unui Ianis Hagi, refuzat la export. Un puști le-a dat un gol și a mai produs și o pasă de gol. Indiferent ce ați spune, luați de febra parcursului său prin țară și de peste hotarele bunului simț, Hagi jr. a rămas un copil. Și iată că un copil poate răpune un taur. Un taur refuzat la export, ca și Ianis. Elegant, nu?

Regretatul Gheorghe Dinică avea o vorbă, atunci când intra în cârciumi și nu găsea loc la masă: „Țară mică, mese puține!”. Așa a zis și săracu’ Hagi: „Cine a venit la stadion a văzut calitate multă…”. Sigur, poți să zâmbești, dar… individul despre care râzi tocmai a bătut FCSB… adică Steaua lui, de unde și-a luat primul Mercedes… și l-a caftit și pe Finu’… taman când ăla, adică oierul, avea nevoie de o victorie mai ceva decât de o ceapă la brânza de dimineață.

Lagărul de concentrare din Domnești sau când Führerul o ia pe miriște

Viitorul a relansat în așa hal lupta pentru titlu, încât nici ăia de la CFR Cluj sau de la U Craiova nu s-au prins la ora asta, ce grandios… dezavantaj au! Pentru că echipa lui Hagi e capabilă să le bată pe toate. „Oglindă, oglinjoară, cine e mai Gnohere din țară? Hagi!”. Omul nostru „pozitiv”, cum îi spunem când facem mișto de el, s-a arătat, încă o dată, mai „ciumec” (cum ar zice alde Meme) decât o echipă întreagă.

Viitorul lui Hagi ne-a arătat că orgoliile și ogrăzile populate cu păsărele aviare, cumpărate pe bani acri, marca Gigi Becali, nu reprezintă o echipă. Ci un lagăr de concentrare, unde toți ofițerii urlă, deținuții nu mai știu de capul lor, iar când Führerul o ia pe miriște, totul se transformă în săpun de scrum.

Teja, un farseur cu mutră de intelectual

De la italianul ăla blond, Doamne premiază-mă că i-am uitat numele, care încă mai vorbește pe la emisiuni TV, Pedra… ceva de genul… n-am văzut un tăntălău mai mare care să antreneze Steaua. Cu ochelarii săi „intelectuali”, Mihai Teja („Teha” pentru fanii fotbalului spaniol, de ce să nu râdem un pic?!) este incapabil să țină în frâu o echipă pe care s-au cheltuit milioane. Ce nu pricepe nici „Teha” și nici Gigi e că s-a dus vremea „Galacticilor” de la Real Madrid și că în lumea de azi triumfă sentimentul de echipă. De concordanță. Adică de „Real”, fără oraș în coadă… Evident, având în staff un Falstaff precum Meme Stoica, nu ai cum să dai cu concordanța-n pereți, că ți-o fură vântul. Dar.. puțină rațiune n-ar strica.

Sclipirea de moment la care aspiră FCSB-iștii mai ține doar în unele romane de doi lei. În ziua de azi, până și poezia a devenit mai… practică. Obscurantismul se observă fără microscop. Sigur, FCSB nu mai pierduse de mult timp, acasă. Oricare ar fi acea „casă”. De fapt, nici acum nu a pierdut. A mâncat bătaie.

O seară pentru Ianis

Ianis Hagi a fost cumplit de frumos. Un gol, prima sa reușită împotriva „roș-albaștrilor”, o pasă de gol și mii de aplauze. Plus, iertați expresia, „muile” de rigoare pe care suporterii români și le trag singuri, venind să-și reverse veninul frustrării pe stadioane…. Ianis a fost genial. Și vorba tatălui său, chiar amuzantă, de altfel, „Cine a venit la stadion a văzut o calitate multă”…

Digisport.ro

Ion Țiriac a văzut-o pe Simona Halep din nou pe teren și a dat verdictul

Nu știu exact ce „calitate” a avut acest meci, dar, cu siguranță, am văzut copii biruind fantome.

A fost seara lui Ianis și a tatălui său. O victorie care răstoarnă aurul de pe clanțele toaletelor din palatul de pe Aleea Alexandru, în hârdăul de mânie al unor prefăcuți.

Habar n-avem cine va câștiga campionatul. Dar știm, cu siguranță, cine luptă pentru lauri. Oare cine sunt sfinții? Hmm… Știm doar că atunci când Dumnezeu bate, bate cu 2-1. În deplasare.