Carmen Rădulescu, dezvăluiri dureroase la 59 de ani: “Mă ținea cu capul în jos și mă bătea pe coloană, să mor”

Cunoscuta cântăreață Carmen Rădulescu ne dezvăluie astăzi, de ziua ei, detalii exclusive despre perioada copilăriei, cum a ajuns să fie abandonată apoi adoptată, și cum a reușit să meargă mai departe când greutățile vieții păreau că au învins-o.

Carmen Rădulescu a împlinit 59 de ani. Artista, dezvăluiri despre traumele din copilărie

Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK, celebra cântăreață Carmen Rădulescu face destăinuiri neștiute despre viața ei, familia și cariera ei. Astăzi, 29 ianuarie 2023, când împlinește 59 de ani, Carmen Rădulescu își aduce aminte de părinții care au adoptat-o când avea doar 9 luni, ce i s-a povestit despre mama biologică și cum aceasta a sunat-o în repetate rânduri.

Cunoscuta cântăreață ne povestește cât era de timidă la liceu, își amintește de prima ei dragoste care s-a terminat brusc pentru că s-a angajat la Fantasio și despre cât de urâtă a fost perioada în care, la divorț, și-a pierdut fiul.

Aflăm cum a intrat într-o zi pe scenă de tot publicul a început să radă în hohote, recunoaște că niciodată nu s-ar mai lăsa umilită sau jignită ba chiar l-ar lua la bătaie pe cel care ar îndrăzni să facă asta și aflăm care este cea mai mare sumă de bani pe care a câștigat-o la LOTO.

Digi24.ro

Fermierii aruncă tone de legume în timp ce samsarii din piețe vând marfa cu 200% mai scumpă. „De trei zile arunc”

Carmen Rădulescu: ”La actorie mai am un an, îmi dau licența și este un vis împlinit”

La mulți ani! Împlineșți 59 de ani dar tot ‘tânăra și neliniștită’ ești. Cum reușești să te menții așa?

-Nu știu dacă am fost vreodată frumoasă, că modestie am avut prea multă și prea exagerată, și mulți mi-au reproșat asta. Poate și de aia am pierdut mult în viață. Cred că, pur și simplu, sunt un om normal. Niciodată nu mi-am pus pe frunte că sunt artistă sau că trebuie să fiu cu nasul pe sus, să merg sau să mă port altfel.

Reușesc să fiu așa datorită creșterii pe care am primit-o de la ai mei, ei mi-au spus mereu să fiu fericită că trăiesc, să iubesc tot ce mă înconjoară. Eu în fiecare dimineață când mă uit în oglindă îmi spun ‘bună dimineața, ești bine sănătoasă, frumoasă, hai la drum’.

Care este cel mai mare vis care ți s-a îndeplinit până acum?

-În afară de faptul că am un copil nu știu ce să-ți spun. Nu am crezut vreodată că mă voi mărita, că o să am un copil exemplar, acum și o noră la fel. Cred că asta e visul oricărei femei, să devină mamă, să aibă un copil bun. Iar alt vis pe care l-am avut a fost să termin Facultatea de Actorie, pe care puteam să o fac de 1000 de ori până acum. Eu am început două facultăți și nu am terminat niciuna. La actorie mai am un an, îmi dau licența și este un vis împlinit.

Digisport.ro

Ce surpriză! Despărțiți de mai bine de 16 ani, cei doi au apărut din nou împreună: "Am primit multe telefoane!"

“Cel mai frumos cadou este că am devenit bunică”

Mai ții minte cel mai frumos cadou pe care l-ai primit?

-Habar n-am. Poate cel mai frumos cadou este că am devenit bunică și regret enorm că, datorită spectacolelor, serviciului și concertelor, îl văd destul de rar. Iar dacă mi l-ar fi lăsat mie să am grijă de el însemna că mă închideam în casă definitiv.

Dacă te-ai întâlni cu Carmen cea mică, ce sfat i-ai da?

-Să fie mai cu tupeu, mai îndrăzneață. Să lase modestia deoparte, cu ea a pierdut foarte mult. Mi-e rușine uneori să resping pe cineva, să nu deranjez, mereu am avut chestia asta. I-aș spune să fie îndrăzneață și să facă tot posibilul să realizeze ceea ce își dorește. Bine că am avut cine să mă împingă de la spate cu sfaturi foarte bune, pe managera mea de 40 de ani.

Amintiri din copilărie: “Am fost adoptată când aveam 9 luni”

Cum a fost copilăria ta?

-Eu am fost lăsată la un cămin de copii până au venit părinții mei adoptivi și m-au luat, aveam 9 luni. Am avut una din cele mai fericite și mai împlinite copilării.

Nu mi-au spus din start că sunt adoptată, am aflat pe la 8 ani. Asta prima dată. Eram singură acasă, a sunat telefonul, am răspuns și o voce de femeie mi-a zis ‘eu sunt mama ta’. Care mama? Știam că a mea e la serviciu. Am închis telefonul și, când a venit mama, i-am povestit. S-a albit la față și mi-a zis că, data viitoare când mai sună, să-i transmit să ne lase în pace ca să nu chemăm Miliția.

Mama biologică: “Mă ținea cu capul în jos și mă bătea pe coloană, să mor mai repede”

A mai insistat?

-Da, a mai sunat când aveam 11 ani, și apoi după. Eu nu pot s-o numesc mamă, doar femeie.  Pe la 14 ani îi tot auzeam pe vecini vorbind, șoptind. Așa că m-am dus la mama și am întrebat-o direct dacă sunt adoptată.

M-a luat în bucătărie și mi-a povestit tot, cum am fost bătută, abandonată, că nu am fost dorită. O asistentă a prins-o pe femeia care m-a născut că mă ținea cu capul în jos și mă bătea pe coloană, să mor mai repede. I-a zis ‘decât să o chinui mai bine o dai la o casă de copii’. Am aflat că aș avea și două surori, dar nu mă mai interesează acest subiect.

Ce ai învățat de la părinții tăi?

-Încă din clasa a 9-a când am luat prima etapă la ‘Steaua fără Nume’, mama îmi spunea, fiind deja o vedetuță în Onești, să nu uit niciodată de unde am plecat. Dacă voi ajunge unde îmi doresc și eu și ei, să nu uit să respect oamenii, să salut de la portar la ministru.

“Trecea un sfert de oră până mă ridicam din bancă”

Cum a fost perioada liceului? Erai timidă, retrasă sau șefa clasei?

-Eram liniștită, unde mă puneai acolo stăteam. Și când mă strigau să ies la tablă întâi mă lipeam de toate până mă ridicam din bancă, trecea un sfert de oră. Aveam niște bâlbe și niște emoții, eram pierdută chiar dacă îmi plăcea să învăț. Dacă mă scotea la tablă să spun o poezie era jale, în schimb îmi plăcea gramatica.

Toți banii pe care mi-i dădeau ai mei îi puneam la pușculiță și când se strângea o sumă mai mare îmi luam de 5 lei bomboane și de restul cărți. Și pixuri, cred că am peste 300 de pixuri în casă în momentul ăsta și parcă nu scrie niciunul bine.

“Mi-am făcut o fițuică și am uitat-o în caietul de teze”

Ai copiat vreodată la vreun examen?

-Da, am copiat. În clasa a 12-a, la filozofie, pe care o iubeam din cauza prifesoarei. Speram să-mi pice Kant, că știam tot. Am văzut că și ceilalți colegi își fac copiute așa că mi-am făcut și eu apoi am pus fițuica în caietul de teze, să pot copia liniștită. S-a sunat, a trebuit să lăsăm pixurile jos, și am dat caietul cu tot cu fițuică. Teza mea era de 10 dar am luat 2. Și azi mă întâlnesc cu doamna profesoară și își aduce aminte că am fost singura care am lăsat fițuica în caietul de teze.

Prima iubire: “Tatăl lui i-a zis că, de se căsătorește cu mine, nu-l mai primește acasă”

Când te-ai îndrăgostit prima dată?

-În clasa a 5-a și numele lui începea cu M. Pur și simplu m-am îndrăgostit platonic, îl urmăream peste tot, trebuia să știu ce face. A trecut vreun an de zile să ne dăm seama că stăm bloc lângă bloc. Această relație a continuat și după clasa a 12-a, eram pe cale să ne căsătorim, dar eu eram mereu la București la filmări cu mama. Tatăl lui era de părere că artistele sunt niște femeie ușoare și i-a zis că, de mă ia, acasă nu mai are ce să caute.

Îți mai aduci aminte un moment de pe scenă, haios sau penibil, dar de neuitat?

-Aveam un spectacol în deplasare cu Natalia Guberna, Viorel Rus, Gina Pătrașcu. Pe scenă era Natalia, urma Viorel după care eu, care eram la cabină și aveam un bigudiu mare la breton. Pe Viorel îl apucă burta înainte să intre și aud cum mă cheamă pe mine în loc. Intru, încep să cânt, sufeream, era o melodie tristă și cei din față erau căzuți pe jos de râs. Mă gândeam cum de ei râd când eu cânt de jale.

Văd la un moment dat niște mâini din culise care îmi fac semn să trebuie să-mi scot bigudiul din păr. În secunda doi mi l-am smuls, cu păr cu tot, în timp ce cântam, iar aplauzele au fost mai tari decât mă așteptam.

“Peste tot mergeam cu el, până să mi-l ia la divorț”

Cum este mama Carmen? Cum erai când era Sorin mic?

-Cam zbârnâiam, voiam să fie un copil bun, eram și bună și răutăcioasă uneori. Am avut o perioadă grea, dar acum suntem prieteni în primul rând, apoi mamă și fiu. Eram foarte apropiată de el când era mic și știam să-l strunesc. Peste tot mergeam cu el, până să mi-l ia la divorț.

Cea mai mare cumpănă: “Sorin avea 11 ani, la vârsta aceea sunt vulnerabili și îi poți cuceri cu orice”

De unde ai avut forță să mergi mai departe și să speri?

-În primul rând a fost această prietenă bună a mea, care m-a susținut. Dintr-o dată îți vezi casa goală, nici soț, nici copil. Eram pasibilă de orice în acele momente, să o iau razna, să o iau pe alte cai. Datorită prietenei mele Elena nu am căzut, a fost cea care m-a strunit și m-a sfătuit, m-a calmat și mi-a șters lacrimile. Mi-a spus că peste câțiva ani copilul va veni la mine și o să-mi spună că mă iubește, și așa a fost. Sorin avea 11 ani, la vârsta aceea sunt vulnerabili și îi poți cuceri cu orice. Au fost vorbe urâte la adresa mea, pe care copilul le auzea și a zis că nu mai vrea să stea cu mine.

Dacă ai putea da timpul înapoi, ce greșeală nu ai mai repeta?

-Nu m-aș mai lasă călcată în picioare, jignită sau umilită. Pentru orice cuvânt mai mult sau mai puțin jignitor aș bate, de data asta l-aș pocni efectiv pe cel care mi-ar vorbi urât, așa de tare m-a înrăit ce am trăit. Nu aș mai sta cu capul plecat niciodată, nu aș mai asculta-o pe mama care îmi spunea să nu ripostez.

Pro sau contra operațiilor estetice?

-Așa când îți mai pare o dungă care te deranjează, eu sunt pro. Dar să nu fie exagerat și să nu arăți altfel după,  să ai aceleași buze, pomeți și sprâncene. Sunt pro, dar cu bun simt și cu măsură.

“Am câștigat și 1000 de lei”

Ai jucat vreodată la Loto?

-Da, joc de câte ori îmi aduc aminte, am și câștigat, o dată 300 de lei, o dată 1000 de lei, o dată 250, dar niciodată nu pot să câștig 4 numere din 6. Cică nu e bine să joci, dar nu cred în asta.

Ce planuri și proiecte ai pentru anul 2023?

– Îmi doresc tare mult să îmi îmbunătățesc repertoriul și să mai fac niște piese, să termin facultatea și să se termine anul școlar cu bine.