Carmen Șerban, dezvăluiri despre relația de 6 ani încheiată recent: ”Deveniserăm toxici unul pentru celălalt”

Carmen Șerban ne spune părerea ei despre instituția căsătoriei, care acum nu ar mai putea fi onorată cum trebuie, despre recenta ei despărțire și mărturisește că nu a încetat să creadă într-un ‘suflet pereche’.

“Îmi doresc să-l întâlnesc pe acel ‘suflet pereche’, dacă există într-adevăr așa ceva”

Carmen Șerban, cunoscuta interpretă de muzică de petrecere, ne dezvăluie detalii neștiute despre viața și familia ei, într-un interviu exclusiv pentru FANATIK. Vedeta din lumea manelelor povestește tatăl ei, pe care l-a pierdut acum doi ani și despre care mărturisește că era cel mai descurcăreț și mai iubăreț și despre faptul că nici astăzi nu este o femeie prea îndrăzneață, așa cum era și în copilărie.

Carmen Șerban ne spune când s-a îndrăgostit prima dată și de cine, cum nu a susținut-o nimeni când a decis să devină cântăreață, despre marea bucurie atunci când vine vorba despre cei di jur.

De asemenea, ne-a mărturisit talentata artistă,  acum este singură, după ce relația de șase ani pe care a avut-o a devenit toxică, dar, precizează ea, nu vrea să rămână mult timp așa.

“Singurătatea îți chinuie sufletul, deci nu este pentru mine”

Când te-ai îndrăgostit prima dată?

– Prima dată cred că m-am îndrăgostit când am fost plecată într-o vacanță la bunici. Era acolo un băiat care cânta frumos și m-a cucerit cu vocea lui. A fost dragoste la prima vedere, neîmpărtășită, deci nu s-a întâmplat nimic între noi, eu la vremea aceea eram fată mare, aveam doar 14 ani.

La un moment dat ai declarat ca nu te vezi măritată deoarece nu ești de ‘lungă durată’. Există cineva în viața ta acum?

Digi24.ro

Asistentă medicală legată de patru colegi de masa de operație. Ce i-au făcut timp de 15 minute

– Nu am spus niciodată că nu mă implic pe lungă durată. Am spus că nu cred în instituția căsătoriei, la modul că ar putea fi onorată și respectată exact așa cum se presupune că ar trebui să fie: fără infidelități, fără interese meschine, etc. În momentul acesta sunt singură, după ce am încheiat o relație de aproape 6 ani. Nu a mai mers și am decis împreună “să luăm o mică pauză” deși știm amândoi că s-a terminat definitiv. Deveniserăm toxici unul pentru celălalt și am decis, tot împreună, că o să rămânem prieteni.

Odată cu înaintarea în vârstă prioritățile se mai schimbă, iar acum pot să spun că îmi doresc să-l întâlnesc pe acel “suflet pereche”, dacă există într-adevăr așa ceva! Singurătatea îți chinuie sufletul, deci nu este pentru mine.

Digisport.ro

Rusoaica ignorată complet de adversara din Ucraina a venit cu replica

Cum a fost copilăria ta?

– M-am născut într-o familie de oameni de rând, tata era bănățean și muncea ca maistru constructor, iar mama mea este din zona Sibiului și a muncit cot la cot cu tata, toată viața lor. Am avut o copilărie normală, fără vacanțe la munte sau la mare. Nu existau telefoane mobile, deci mă jucam cu copiii vecinilor care locuiau pe aceeași stradă. Sărbătorile de Crăciun și de Paște erau foarte frumoase, deoarece ne adunam toată familia la masă.

Îți petreceai vacanțele și la bunici?

-În toată copilăria mea, am fost de cel mult trei ori la bunicii de la Sibiu, părinții și rudele mamei. Rudele tatălui erau în Timișoara și ne vedeam mai des.

“Dacă beau 100 ml de bere mă îmbăt, criță mă fac”

Cum a fost relația cu părinții tăi?

– Tatăl meu a fost un om mai exigent, dar și foarte grijuliu. Nu ne-a lipsit vreodată strictul necesar. Uneori era certăreț, în mod special cu mama. Relația lor a fost mereu ca o oală pe foc, deoarece tata nu era doar descurcăreț, ci mai era si iubăreț.

Care este cea mai frumoasă amintire pe care o ai cu tatăl tău?

– Când eram mică, tatăl meu ieșea săptămânal la o grădină de vară, cu prietenii lui. Umpleau o masă rotundă, cu halbe pline cu bere, iar mie îmi plăcea să beau spuma de pe marginea halbelor. Apoi adormeam la tata în brațe și tot așa mă aducea acasă. Culmea este faptul că eu nu beau alcool și nu am băut niciodată o sticlă întreagă cu bere. Dacă beau 100 ml de bere mă îmbăt, criță mă fac.

Amintiri din liceu: “Nu eram foarte îndrăzneață pe vremea când eram la școală”

Cum a fost perioada liceului? Erai lider sau mai timidă?

– Am urmat cursurile liceului de muzică ‘Ion Vidu’ din Timișoara. Am făcut liceul la seral, fiindcă îmi găsisem un job și munceam ca să fac bani.

Media generală a notelor mele a fost mereu între 7.30 si 9.30. Cu nota 10 am absolvit două cursuri de canto popular, făcute în Timișoara. Nu eram foarte îndrăzneață pe vremea când eram la școală. Sincer, nici acum nu sunt foarte îndrăzneață. Am emoții de fiecare dată când îmi încep programul artistic.

“Nu îmi trecea prin cap că o să fac muzică”

De ce muzică? Cine te-a îndemnat, susținut?

– La vremea aceea nu cântam și nu îmi trecea prin cap că o sa fac muzică. Dar de mică mi-a plăcut muzica populară din Banat și muzica sârbească. Eu sunt născută și crescută în Timișoara, suntem aproape de granițele cu Serbia.

Nu m-a susținut nimeni. Tata nu voia, ba chiar s-a împotrivit acestui hobby al meu. Eu cântam orice făceam,  și când mă băgam la somn, și când mă trezeam, și când mă jucam pe afară cu copiii. Mereu cântam muzică populară. Vecinii și colegii de scoală îmi spuneau că am o voce frumoasă și că ar trebui să fac ceva în sensul ăsta.

La liceu visul tău era să vii la Bucuresti, să faci bani. Acum regreți ceva din decizia de atunci?

– În copilărie nu am visat că o să ajung să trăiesc în Bucuresti și nici că o să devin un artist iubit și admirat de milioane de oameni. De-a lungul timpului, numele Carmen Șerban și muzica mea a vândut peste 6 milioane de discuri și casete audio.

Am plecat de la un hobby. În primii 10 ani am investit și nu am câștigat bani din muzică iar apoi, într-un final, după mulți ani a apărut și celebritatea la pachet cu banii. Nu regret nicio secundă că am plecat din Timișoara. Orașul în care mă simt acasă este Bucureștiul. Orașul în care m-am născut și mi-am trăit copilăria este Timișoara. Ambele sunt importante și dragi sufletului meu, dar fiecare are o însemnătate diferită.

“Primii mei bani munciți i-am câștigat la 8 ani”

Când ai câștigat primii bani din viața ta?

– Primii mei bani munciți i-am câștigat la 8 ani când, în vacanța de vară, am mers cu tata la o lucrare particulară a lui. Tatăl meu a fost maistru constructor și in timpul liber mai zugrăvea câte un apartament sau o casă. Era foarte priceput, iar eu îl admiram si implicit îl ajutam contra-cost. Îi țineam borcanul cu culori pentru liniaturile la pereți pe care le făcea el.

Îți mai aduci aminte pe ce i-ai cheltuit?

– Mi-am cumpărat pantaloni negri, pantofi roșii din piele lăcuită și un pulovăraș alb. Eram cochețică de mică.

“Sunt un om asumat și școlit de viață”

Acum, dupa atâția ani de carieră, care sunt minusurile si plusurile meseriei de artist?

– Nu am fost niciodată interesată să îmi număr plusurile și minusurile. Acestea există în viața fiecărui om. Pe mine viața m-a trecut prin multe lecții, unele mai grele, altele mai ușoare, dar am învățat, uneori chiar fără ca să vreau, din fiecare.

Sunt pe plus, evident, și aici mă refer la faptul că sunt un om asumat și școlit de viață. Sunt pe plus în primul rând pentru că L-am cunoscut pe Dumnezeu. Când ajungi să-ți cunoști Creatorul, ritmul vieții tale decurge altfel, cu mai puține griji și lacrimi, deoarece te simți protejat de o forță invizibilă care îți oferă o siguranță a zilei de mâine, multă relaxare și liniște sufletească.

Îți mai aduci aminte de vreo întâmplare de pe scenă, pe care nu ai uitat-o niciodată?

– Nu pot să vorbesc despre “o amintire” deoarece sunt sute, poate chiar mii de amintiri. Fiecare urcare a mea pe o scenă a însemnat emoție, plăcere și dăruire sufletească. Oamenii mă iubesc vizibil, cu sufletul, si nu ajungeam la această performanță dacă nu era frumos de fiecare dată. Fiecare petrecere este unică, în felul ei.

“Toate momentele triste m-au dus unde sunt acum”

Ai o diplomă de scenarist si regizor. Ai profesat vreodată in această direcție?

– Da, am scris scenariul pentru filmarea unor videoclipuri personale și da, am și regizat scenariul la filmările câtorva dintre proiectele mele muzicale.

Care a fost cel mai greu moment din viața ta? Ce s-a întâmplat, ce ai simțit?

– Suntem în Postul Crăciunului și vreau să gândesc și să vorbesc despre lucruri pozitive și frumoase. În plus, toate momentele triste sau urâte pe care le-am trăit, m-au adus unde sunt acum, la un grad mai ridicat de înțelepciune și de credință. Așadar sunt recunoscătoare lui Dumnezeu pentru tot ce am trăit!

Ai avut vreodată un regret personal?

– Regret doar ceea ce n-am făcut pentru mine, încercând să-i mulțumesc pe oamenii din jurul meu. Dar îmi asum și acest lucru.

Daca ar fi s-o iei de la început, există vreo greșeală pe care nu ai mai repeta-o?

– Mi-aș urma sinele, aș asculta cu mai multă atenție mesajele sufletului meu. Atât!

Există vreun vis pe care nu l-ai indeplinit încă?

– Ce am dorit și nu s-a împlinit înseamnă că n-a fost să fie. Regretele nu-și au rostul și viața merge înainte!

Cu operații estetice sau fără?

– Dacă este o necesitate, da, cu operații estetice. Dar nu prea multe.

“Îi iert pe toți cei care mi-au greșit și cer iertare acelora față de care am greșit”

Ce planuri si proiecte ai in viitorul apropiat?

– La începutul lunii decembrie 2022 voi lansa un nou colind scris și interpretat de mine. Crăciunul îl voi face alături de familie și de prieteni, iar de Revelion voi cânta la Hanul Pădurarilor din Comuna Tupilați, județul Neamț, unde în mai puțin de 5 zile de la postarea pe Facebook a anunțului în vederea promovării, a fost sold out.

Sunt un artist iubit și apreciat de foarte multă lume, sunt recunoscătoare pentru că sunt sănătoasă, pentru că îmi câștig banul prin munca mea și pentru că cheltuiesc doar bănuții mei. Cum se spune “sunt eu pe spinarea mea” și nu sunt în cârca nimănui. Îi iert pe toți care mi-au greșit și cer iertare acelora față de care am greșit.

Ai și o urare de An Nou?

– Urez un sincer ‘Sărbători fericite’ tuturor! Anul 2023 să fie de la excepțional în sus, pentru fiecare român de pe planeta pamant. Eu, Carmen Șerban, vă salut cu drag și cu respect, pe toți românii din România și din întreaga lume. Doamne ajută!