Carmen, violată şi ucisă!

10 octombrie 2011, ora 23 şi 5 minute. În cîteva clipe, „Replay”-ul cu primul episod din sezonul nou, războiul de 63 de ani Steaua – Dinamo, începe. Telefonul mai scrîşneşte însă o dată pe măsuţa din Studioul 12 şi am încă timp să răspund. E important. „Să nu uiţi să spui de Carmen! Carmen de atunci e dovada crimei! Succes!” E omul meu, cel care m-a ajutat să răzbat în labirintul unor documente care să desluşească momentele naşterii celor două uriaşe cluburi. Pentru că, înainte de Steaua şi înainte de Dinamo, fotbalul nostru a existat, a trăit frumos şi a murit ucis. Iată povestea. Una dintre ele…

În frunte cu Angelo Niculescu

Începem şi războiul sfîrşitului lumii se desfăşoară zguduitor timp de 70 de minute. Bătălia de la Stalingrad, unde generalul Mihail Lascăr e prins în încercuire şi cade prizonier, revenirea sa în ţară în fruntea diviziei Horea, Cloşca şi Crişan, decretul dat apoi, ca ministru al Armatei Regale, în vara lui 1947, de înfiinţare a echipei ASA Bucureşti, viitoarea Steaua. Apoi jucătorii luaţi de la Carmen, echipa desfiinţată a industriaşului Mociorniţă, fundaşul Ion Panait şi atacantul Gică Popescu.

Actul 2. Povestea lui Dinamo. Sindicatul Miliţiei, şedinţa care hotărăşte acapararea Unirii Tricolor, apoi a Ciocanului, fost Macabi, tot sub umbrela otrăvită a Internelor lui Teohari Georgescu. Punctul comun: fuziunea Ciocanului cu Unirea, rezultatul e Dinamo de atunci şi de azi. Alt punct comun: înregimentarea de jucători de la Carmen, în frunte cu Angelo Niculescu, viitorul mare antrenor de la Guadalajara, din ’70.

 Pasiunile: o tînără tovarăşă şi echipa

Sfîrşit de capitol. Şi totuşi, cine a fost Carmen? Ei bine, iată cuvintele care n-au mai găsit timp în emisiune. Carmen a fost înfiinţată în 1937 sub numele de „întreprinderea de Pielărie Mociorniţă” de tînărul Ionel, avocat, în vîrstă de 23 de ani, fiul industriaşului Dumitru Mociorniţă, cu fabrici de pantofi şi pielărie. În 1940 îi schimbă numele în FC Carmen, îndrăgostit fiind de o femeie răvăşitoare. De altfel, într-un interviu din Gazeta Sporturilor din 6 mai 1945 (mai erau două zile pînă la sfîrşitul războiului!), Ionel declară că are doar două mari pasiuni: „o tînără tovarăşă de viaţă aleasă cu gust de fin cunoscător, un veritabil bibelou şi un club de fotbal”! Şi Mociorniţă începe să plătească pentru aceste pasiuni. „Nici o cheltuială nu e prea mare dacă vrei spectacol. Chiar crezi că trebuie să-ţi explic pasiunea mea?”, îi răspunde apoi reporterului. Şi ca dovadă că se pricepea la femei, dar şi la fotbal, Ionel Mociorniţă preia chiar el conducerea tehnică a echipei după ce Tihani, antrenorul, întinde coarda şi cere prea mulţi bani. A rămas celebră partida cîştigată împotriva Juventus-ului, cu 5-3, pe care a pregătit-o o săptămînă „din punct de vedere psihologic, ca să alung teama băieţilor mei”.

 Mustrare publică

În cele din urmă îl numeşte pe celebrul Lazăr Sfera antrenor principal şi, obligat de regulile lumii noi, face din Carmen un club sindical – Asociaţia Sportivă a Funcţionarilor Mociorniţă Carmen, pe scurt ASFM Carmen. Mai mult, atunci cînd noua federaţie cere cluburilor, pentru a organiza un turneu, 10 milioane de lei, Mociorniţă achită jumătate din sumă. La turneul respectiv, în decembrie 1945, participă, invitată special din URSS, Dinamo Tbilisi, iar Ana Pauker, noul ministru de Externe, îl convoacă pe tînărul patron şi-i cere ca sovieticii să cîştige meciul cu Carmen. Mociorniţă refuză şi, urmare a deciziei din 3 ianuarie 1946 a Comisiei Centrale Sportive a Confederaţiei Generale a Muncii, este informat că FC Carmen e sub anchetă şi pînă la finalizarea ei e suspendată din orice competiţie. În 19 aprilie primeşte mustrare publică şi interzicere pe un an să joace cu echipe străine.

 Horă şi pase în cerc

Şi vine ultimul capitol. Carmen începe campionatul 1946-1947 cu Petre Steinbach, fostul jucător al Unirii Tricolor, ca antrenor şi cu o echipă de vis între care erau Simatoc (fugit apoi din lagărul comunist pentru a juca la Milano şi la Barcelona!), Şiclovan, Bazil Marian, Covaci, Gică Popescu. Acum se întîmplă momentul evocat în „Replay”, cînd I.T.A., echipa baronului Neuman, vine pe ANEF să bată pe Carmen, în faţa a 20.000 de spectatori. Baronul îi şopteşte lui Mociorniţă, la „oficială”, că a vorbit la Radio şi că a rugat acolo să se imprime pe plăci de patefon comentariul partidei şi că îl va face cadou omologului său, la Capşa, după meci. Numai că la Capşa va ajunge doar Mociorniţă, ca să sărbătorească victoria băieţilor săi: 5-2 cu I.T.A.! Urmează un 6-0 cu Ciocanul şi am povestit în emisiune cum Bazil Marian s-a aşezat cu fundul pe minge şi cu mîna streaşină la ochi îşi căuta adversarii! Gestul a adus însă sfîrşitul, puterea politică de atunci considerînd că gestul lui Bazil Marian e unul sfidător la adresa clasei muncitoare, mai ales că, spre finalul meciului, mai mulţi fotbalişti de la Carmen se prind pe după umeri într-o horă şi încep să paseze în cerc, ridiculizîndu-i pe reprezentanţii clasei muncitoare, care erau cei de la Ciocanul, viitoare Dinamo, echipa Ministerului de Interne, cu act de naştere în mai 1948. Carmen iese, totuşi, vicecampioană şi e desfiinţată în vara lui ’47!

 Vechiul mare derby Juventus – Carmen

Sfîrşit de poveste. În mai 1948, Mociorniţă e arestat, fabricile naţionalizate. În locul iubitei sale Carmen juca oricum noua A.S.A. Bucureşti, viitoare C.S.C.A., viitoare C.C.A., viitoare Steaua… El ajunge la Jilava, unde stă în carceră cu Mircea Vulcănescu, apoi la Piteşti, la reeducare, torturat de bestia cu chip de om Ţurcanu. La Jilava, pedepsit la zarcă, adică la izolare, în întuneric deplin, cu apă pe podeaua îngheţată de ciment, se culcă pe jos, pentru ca Mircea Vulcănescu, bolnav de pneumonie, să nu doarmă pe podeaua plină cu apă, ci pe spatele lui… După 7 ani e eliberat şi angajat muncitor la o fabrică de pungi de hîrtie şi primeşte o mansardă într-o curte mizeră, cu closet afară. Foştii săi muncitori îl salută însă pe stradă şi îi reamintesc ce-i învăţase cîndva: „Să fii om oricît ar costa!” De-acum, în locul marelui derby bucureştean Juventus – Carmen se juca deja eternul Steaua – Dinamo. Războiul sfîrşitului lumii se încheiase. Acum avem duelul Dinamo – Steaua, mileniul 3, secolul 21, anul 65…