IVANOVICI: Bombă în cartea lui Mitică: ŞPAGĂ de 20.000.000 €

UPDATE 16:25 / Trimisul lui Dinamo pentru a vota preşedintele LPF a fost secretarul general al clubului, Bogdan Bălănescu.

Dragomir scrie în cartea sa că Bălănescu a primit chiar înainte de vot un telefon de la Ionuţ Negoiţă, prin care i s-a spus să voteze cu Gino Iorgulescu. I s-a cerut să filmeze cu cine a votat.

“A fost un dialog imaginar. Nu am avut nici o discuţie înainte de alegeri. Zicea că are filmările de la Adunare. De ce nu le publică? Eu am respectat politica clubului Dinamo şi am fost mandatat de Negoiţă să reprezint clubul la Adunare. Nu am primit nici un telefon înainte de alegeri, nu m-am albit la faţă cum scrie domnul Dragomir, nici nu avea cum să mă vadă dacă mă albesc la faţă că eram pe diagonală. Nu s-a pus problema că aş fi fost dat afară sau ce scrie el acolo.

O altă imaginaţie e că i-am arătat eu votul lui Vali Argăseală. Nu i-am arătat nimănui votul meu. Nici măcar nu am stat lîngă domnul Argăseală. Am stat lîngă domnul Antonescu, poate a văzut el cu cine am votat. Şi apoi, de ce aş fi făcut poză cu telefonul?

Domnul Dragomir m-a sunat seara după alegeri şi mi-a spus că l-am trădat. Eram la o masă festivă cu Dinamo în Centrul Vechi. Acesta a fost dialogul pe care l-am avut cu Dumitru Dragomir despre alegeri. Mi-a spus că l-am tradăt”, a declarat Bălănescu, pentru FANATIK.RO.

–––––––––––––––––––––––––––––––

Dezvăluiri uluitoare ale lui Dumitru Dragomir în cartea autobiografică! Şpagă colosală: 20.000.000 €! Ponta, Paszkany şi Dragnea, puşi la zid! Acuze de mare corupţie! Acuzaţii cu puternic impact asupra alegerilor din decembrie. Grupul de la Cluj vs Iohannis! Replica tare a lui Paszkany

Cartea lui Dumitru Dragomir va fi, în mod sigur, best-seller-ul anului! Are 512 pagini şi face dezvăluiri absolut incredibile din lumea fotbalului, dar mai ales a politicii. Adică, a Puterii! De-o inconştienţă uluitoare sau de un curaj vecin cu nebunia, fostul şef al LPF deapănă scene efectiv apocaliptice legate de corupţie, lipsă de caracter şi jocuri murdare la cel mai înalt nivel. Dacă doar 10% din carte este adevărat, DNA-ul va avea şi mai multă treabă în următorii 10 ani!

Scenariile pentru dezvăluirile de senzaţie ale lui Mitică Dragomir pot fi multiple. Unii vor spune că, exact în pragul alegerilor, “Corleone” face jocurile Puterii, ale PNL-ului şi ale preşedintelui Iohannis, iar apariţia cărţii exact acum nu este deloc întîmplătoare. Alţii vor crede că pur şi simplu fabulează în căutarea senzaţionalului, pentru a-şi vinde marfa. Va exista o categorie importantă care-l va crede 100%! Bineînţeles, e de luat în seamă şi frustrarea, orgoliul unui om puternic, înlăturat neortodox de la şefia Ligii şi care, pur şi simplu, vrea să se răzbune! Indiferent de ce alegeţi, veţi citi amintirile necenzurate ale lui Dragomir cu sufletul la gură!

Dezvăluirile din romanul lui Dragomir, intitulat sugestiv “Meciurile vieţii mele”, vă sînt oferite în exclusivitate de FANATIK.RO. Şi cum întotdeauna o lovitură de presă este dată, pînă la urmă, de un om, numele jurnalistului care a avut abilitatea şi talentul de a pune mîna primul pe aceste istorisiri de senzaţie este Cristian Blănuţă. Colegul nostru a reuşit să procure, fizic, cartea biografică a lui Mitică Dragomir, din care vă prezentăm cîteva pasaje de-o gravitate ieşită din comun. Respectînd toate valorile gazetăriei autentice, publicăm, in extenso, şi replica oferită în exclusitate pentru FANATIK.RO de Arpad Paszkany, fostul patron al lui CFR Cluj.

În mod sigur, “Meciurile vieţii mele” reprezintă o lectură formidabilă, pur şi simplu beletristică dacă vreţi, ce n-o să lase pe nimeni indiferent! Concluziile le trageţi dumneavoastră, cititorii! (Horia IVANOVICI)

Autodenunţul lui Dragomir, o bombă atomică! Cu reacţie întîrziată sau nu?

Odată cu publicarea cărţii „Meciurile vieţii mele”, Dumitru Dragomir detonează o adevărată bombă atomică! Aceasta va zgudui mult timp de acum înainte fotbalul românesc şi va sta, foarte probabil, la baza deschiderii unor noi anchete penale în societatea noastră. Practic, fostul preşedinte al LPF face un autodenunţ colosal, cu conotaţii extrem de grave şi în sfera politicului!

Acuzat de spălare de bani, culmea, chiar într-un dosar penal ce priveşte vînzarea precedentelor drepturi TV ale Ligii 1, Dragomir aduce acuze fără precedent la adresa oamenilor din fotbal, în special lui Arpad Paszkany şi a cîtorva personaje politice de cel mai înalt rang, fostul boss al LPF afirmînd cu subiect şi predicat că fostul patron al lui CFR Cluj i-a oferit şpagă de 20 de milioane de euro (!!!) pentru a-i atribui drepturile TV din martie 2014, fără licitaţie publică! Mai mult, Dragomir dezvăluie în cartea biografică faptul că Paszkany l-a asigurat de protecţie politică, argumentîndu-i că parte importantă din profit s-ar fi dus „cu dedicaţie” chiar către acea zonă pentru campania electorală din 2014.

Dragomir susţine că a fost debarcat de la conducerea LPF tocmai pentru că nu a acceptat şpaga şi modalitatea de a atribui drepturile TV fără licitaţie, fiindcă, supralicitează obsedant, „Ne leagă ăştia!” În carte, apar nume grele ca plumbul: Victor Ponta, Liviu Dragnea, Crin Antonescu, preşedintele actual al României, Klaus Iohannis, şi chiar o organizaţie, aparent ocultă, „Grupul de la Cluj”. Dragomir, în stilu-i viforos arhicunoscut, îşi face praf toţi foştii aliaţi, prieteni şi amici de şpriţ, patronii cluburilor de fotbal, şi aruncă pe piaţă acuzaţii şi fapte realmente incredibile. (Cristian BLĂNUŢĂ)

FANATIK.RO vă oferă transcrierea întregului capitol al cărţii, inclusiv fotografiile însoţite de explicaţiile foto, denumit  sugestiv

„Capitolul 10

Înlăturarea mea de la Ligă – Culisele unei adevărate conspiraţii”

„Multă lume crede că am stat prea mult în fruntea LPF, că a fost greşeala mea să mai candidez o dată. Realitatea, verificabilă pe fapte şi cifre, e că atît timp cît am fost preşedinte, LPF a fost una dintre puţinele iniţiative private mari care a rezistat, nu a falimentat, nu s-a spart în bucăţi şi nu a avut probleme financiare – şi mai ales nu a avut datorii. Ba chiar pot să spun că a fost singura de acest fel care a prosperat fără să ia vreun leu de la stat, aşa cum s-au pricopsit diverse alte afaceri private. Unii spun că secretul meu a fost experienţa, alţii mă măgulesc că sînt un conducător înnăscut, eu ştiu atît – că am reuşit să fiu ’’rotund”, ca nimeni să nu aibă de unde să mă apuce! Adică să mă şantajeze. Ştiam că am de-a face cu oameni putemici şi orgolioşi, pentru care nu există decît interese personale – şi pentru prea puţini cuvinte ca onoare, principii, eleganţă au vreo semnificaţie. Am ştiut să creez echilibru acolo unde toţi caută să destabilizeze – şi de aceea Liga a mers. Am candidat pentru că vedeam furtuna crizei la orizont – şi un comandant nu fuge de pe corabie cînd vine furtuna. Să judece lumea fotbalului, presa şi suporterii ce am făcut eu şi ce s-a întîmplat după…

 

Explicaţie foto: „Arpad Paszkany, unul dintre cei mai puternici oa­meni din Româ­nia. Inteligent, abil, a reuşit să lege de numele său (şi nu numai de nume) per­soane de prim rang din toate zonele politicii, dar şi din alte centre de putere.”

Am povestit mai înainte cum am rezistat şi puciurilor puse la cale de preşedinţi, de şmecheri ca Giovani, de politicieni, de aşa- zişi sindicalişti… acum a venit vremea să aflaţi adevărul despre ceea ce s-a întîmplat cu adevărat şi cum s-a reuşit înlăturarea mea de la conducerea Ligii. Povestea nu e nici scurtă, nici simplă… poate nici încheiată, din anumite puncte de vedere.

Era într-o seară tîrziu cînd m-a sunat pe mobil preşedintele lui CFR Cluj, Arpad Paszkany.

– Să trăiţi, dom’ preşedinte, sînt Arpy Paszkany, vă rog să mă scuzaţi că vă deranjez, dar aş dori să mă întîlnesc mîine cu dumneavoastră.

– La ce oră şi unde?

– Dacă nu vă este peste mînă, aş dori să ne vedem la hotelul Alexander care se află imediat după pasarela de cale ferată care duce la Pipera. Vă aştept acolo la ora 12.

– Bine, Arpy, ne vedem mîine la ora 12.

A doua zi am ajuns cu un sfert de oră mai devreme şi l-am găsit pe Arpad Paszkany într-un colţ discret al restaurantului, în spatele unor panouri mobile din lemn. Mă întîmpină zîmbind, elegant şi politicos aşa cum îi era felul.

– Bine aţi venit, dom’ preşedinte!

– Să trăieşti, Arpy, dar ce-i cu tine? Pentru mine e o noutate să mă inviţi la masă…

– Eu întotdeauna v-am apreciat, dom’ preşedinte, dar diferenţa de vîrstă m-a făcut să fiu mai aproape de Lupescu şi Prunea…

– Bine, dar m-ai atacat de vreo două ori…

– Am fost influenţat negativ, dar nu am ce să vă reproşez. Faţă de noi aţi fost întotdeauna corect.

– Ştii pe cineva cu care să nu fi fost corect şi să-l fi defavorizat cu ceva?

– Nu, şi de aceea eu vă respect foarte mult.

Era sincer, ştiam că unul cu puterea lui financiară şi politică nu avea de ce să se joace cu vorbele. Iar dacă îşi dăduse seama că greşise, asta era foarte bine.

– Bine, acum că m-ai invitat, cred că este ceva foarte important?…

– Aşa este şi vă rog să aveţi încredere deplină în mine. Eu sînt un om cu afaceri mari şi doresc să cîştigăm împreună mulţi bani.

– Spune, nu mă face să aştept.

– Dom’ preşedinte, doresc să cumpăr eu drepturile TV pe următorii cinci ani.

– Foarte bine, nu te opreşte nimeni, dar numai să ai banii necesari…

– Dumneavoastră vă rog să-mi daţi ajutorul necesar…

– Tot ce e legal – te ajut sută la sută!

Îl văd cum se uită fix în ochii mei.

– Asta ştiu, dar vreau să cumpăr fără să se facă licitaţie.

Aha, asta era… Am o reacţie bruscă:

– Nu se poate, pentru că ne ducem la puşcărie!

Paszkany mă priveşte zîmbind sigur pe el, chiar superior…

– Nu ne ducem, că am aranjat eu totul!

Apoi, se apleacă spre mine continuînd cu glas mai încet;

– Sînt mulţi oameni importanţi care mă ajută. Ce, dumneata nu ai auzit de “Grupul de la Cluj”?

– Ba, eu de ”Grupul de la Cluj” am auzit – şi ştiu că ei conduc ţara, dar oamenii se mai schimbă şi eu din experienţă ştiu că din lăcomie pînă la urmă se bagă unii pe alţii la ”bahaus”.

– Da, dar acum sînt bani mulţi şi îi liniştesc eu pe toţi. Mai ales că vin alegerile prezidenţiale şi e nevoie de bani mulţi, bani pe care îi dau eu. Nu ştiam dacă omul nu cumva fusese indus în eroare de unii politicieni. Încerc să-i explic unde greşeşte.

– Şi ce faci cu Consiliul Concurenţei?

– E treaba lui Ponta să o rezolve… Nu vrei să ne întîlnim şi cu el?

– Nu, că am avut un diferend cu el la TV şi l-am cam şifonat, cred că nu m-a uitat…

– E băiat bun, iar de noi cei de la Cluj are mare nevoie.

Explicaţie foto: „Nicolae Badea de la Dinamo, un om de afaceri puternic şi influ­ent, cu o abor­dare extrem de personală a pro­blemelor, dar întotdeuna onest cu prietenii sau cu partenerii”

Dau din cap, mă îndoiam al naibii în privinţa încrederii pe care o avea în “băiatul bun” Ponta şi în aranjamentele acestuia. Sincer, îmi părea rău de Paszkany… încerc în continuare să-i arăt că e pe un drum greşit.

– Bine e să faci afacerea cît mai corect, chiar dacă le dai ăstora bani pentru campania electorală. Dacă ştiu prea mulţi, atunci va fi periculos…

– Nu va fi periculos, fiindcă Ponta iese preşedinte detaşat.

– Deh, eu ştiu, cîte am văzut eu în viaţa mea nu mai sînt sigur de nimic… Nu mai ţii minte ce i s-a întîmplat lui Vadim în campania cu Ion lliescu şi lui Mircea Geoană cu Traian Băsescu?

– Acolo s-au băgat americanii şi serviciile!

– Şi crezi că acum vor sta cu mîinile în sîn?

– Nu, dar Victor e pe bune cu toţi. De aceea l-au curăţat pe Antonescu, iar acum au sarcină uşoară cu lohannis. la să vezi, unu la unu îl face praf Ponta pe lohannis!

– Da, dar nu ştie nimeni cum va reacţiona poporul… Vezi că mulţimea e sătulă de minciunile ăstora de la putere, au promis mult şi nu au făcut mai nimic…

– Numai banii contează, dom’ preşedinte…

– Şi ce crezi că liberalii şi democraţii nu au bani?

Se vede că judecata şi argumentele mele nu-i conveneau sau îl puneau pe gînduri. Se hotărî să mai facă o încercare directă.

– Lasă, dom’ preşedinte, politica şi hai să trecem la afaceri!

– De acord, te ascult cu plăcere.

– Doresc să preiau de la Ligă drepturile TV pentru care să ofer pe cinci ani 175 de milioane de euro, dar obligatoriu fără licitaţie. Pe lîngă aceşti bani mai dau cîte patru milioane pe an, adică în total 20 de milioane – comision. Banii îi virez într-un cont pe care mi-l dai, oriunde în lume. Banii nu vin din ţară, aşa că nu-i niciun pericol.

Sumele erau uriaşe, rămăsesem ca la autogol…

– Adică îmi dai mie 20 de milioane de euro?!

– Îţi opresc o cotă din prima tranşă pentru campania electorală şi din ultima peste cinci ani.

Participi şi dumneata cu cîte un milion la campaniile electorale şi vei avea numai avantaje.

Din reflex, mă uit în jur, în dreapta şi-n stînga…

– Băi Arpy, eşti nebun, îmi spui de nişte sume că mă apucă pandaliile…

– Da, dom’ peşedinte, e cea mai mare afacere din această toamnă (2013)…

– Băi Arpy, noi vorbim numai în şoaptă şi pe scrise… dar crezi că este suficient? Crezi tu că nu mai ştie nimeni de această discuţie?

– Mai ştiu cei interesaţi, dar eu controlez totul. Acum, în preajma alegerilor prezidenţiale, totul este posibil.

Mă uit la el, ştiam ce poate, era extrem de hotărît cu această afacere. Şi, probabil, şi ceilalţi din ’’conspiraţie” erau la fel de hotărîţi, gata de orice. Banii, atît de mulţi, îi puteau face să întreprindă multe nebunii. M-am gîndit că era periculos să refuz pe loc, fără să mă pregătesc de apărare.

– Lasă-mă să mă gîndesc şi ne întîlnim iar. Atunci îţi dau un răspuns…

– Bine, vino la Cluj să discutăm într-un loc mai retras.

– Aşa fac, te rog să-mi spui cînd să vin.

Atotputernicul “Grup de Ia Cluj”

Peste ceva timp mă sună iar şi mă invită la Cluj. Dar am amînat întîlnirea cu o săptămînă întrucît am fost invitat la Londra de o societate de brokeraj şi drepturi TV pentru un eventual contract vizînd obţinerea drepturilor TV. Le-am spus că fără licitaţie nu se vinde nimic şi au fost în totalitate de acord să facem licitaţia. Suma de la care urma să înceapă licitaţia era de 150 de milioane de euro pe o perioadă de trei ani. M-au întrebat ce cred, dacă licitaţia va trece de suma de 200 de milioane de euro pe trei ani? Bineînţeles că asta nu putea anticipa nimeni, nici mama Omida, dar le-am garantat că licitaţia se va desfăşura corect şi public – difuzată pe posturile TV. Cînd au auzit că va fi publică şi televizată au luat imediat hotărîrea de a participa!

Explicaţie foto: „O altă amintire- de vorbă cu marele antrenor al atletismului, Nicolae Mărăşescu, ulterior ministru şi senator, şi cu Viorei Hrebenciuc, un prieten adevărat”

Cum am venit de la Londra m-am şi dus Ia Cluj. M-a aşteptat o maşină la aeroport şi m-a condus la doctorul Mureşan, preşedintele CFR, acasă, unde m-au primit Arpy Paszkany şi doctorul, cu masa pregătită şi băuturi la alegere.

– Dom’ preşedinte, aici putem discuta în linişte, nu ne aude nimeni.

– Sigur ne va auzi “nimeni” plus DNA-ul, am glumit zîmbind.

Dar de vorbit am început să vorbim tot în şoaptă, scriam cu stiloul şi rupeam hîrtiile pe care le aruncam în grătarul pregătit pentru fripturi.

– Dom’ preşedinte, aveţi ocazia să vă asiguraţi o bătrîneţe îmbelşugată, aşa că eu am aranjat totul, nu va fi niciun deranj din partea cuiva. Ba mai mult, ne-am ocupat şi de majoritatea cluburilor…

– Cu toate sînt de acord, dar trebuie să facem licitaţie publică televizată altfel ne ducem cu toţii la puşcărie, mai devreme sau mai tîrziu!

– Asta nu se va întîmpla, noi sîntem prea tari ca să ne clintească cineva!

– Acum sînteţi, dar mai tîrziu, dacă se va schimba situaţia politică?

Cei doi se uitau la mine ca la un om de pe altă lume. La toate ”încordările” lor eu rămîneam pe poziţii. Au aruncat alt argument:

– Băi, dom’ preşedinte, ”la timpuri noi, tot noi”! Mai stai o zi la Cluj că îi chem aici pe Rus şi pe Ponta.

– Da, că şi vin ei imediat dacă aud că sînt eu la tine?!…

– Păi, verifică-mă dacă am sînge în instalaţie – aşa cum îţi place dumitale să spui!

– Te cred, dar eu nu fac afaceri cu cei de la putere, pentru că experienţa mea parlamentară şi de viaţă îmi spune că puterea este înşelătoare şi trecătoare…

Paszkany a explodat, nu era obişnuit să nu-i iasă negocierile!

– De fapt, ce vrei dumneata, dom’ preşedinte? Doreşti un comision mai mare? Să ştii că mai mult de patru milioane anual nu pot să ofer, pentru că mai dau mult şi în altă parte…

– Nu vreau niciun comision, doresc din tot sufletul să fie cluburile mulţumite.

– Ţi-am spus, totul este rezolvat!

– Eu doresc să cîştigi tu licitaţia, dar eu nu vreau nimic şi asta din două motive: în primul rînd mi-e frică, în al doilea rînd sînt convins că mai devreme sau mai tîrziu tot se aude şi nu vreau ca la 70 de ani să merg la puşcărie.

– Nu se va auzi nimic niciodată!

– Deja tu mi-ai spus că mai ştiu şi alţii de această manevră…

– Ştiu, dar sînt oameni politici şi au mare nevoie de bani pentru campania electorală…

Explicaţie foto: „Mult după eliminarea mea am aflat că totul fusese pus în practică după ce se ceruse permi­siunea lui Traian Băsescu. Acum, fostul preşedinte neagă, dar o confirmă alţii…”

– Astea sînt motive de şantaj ulterior, iar eu sînt gură mare, dar fricos cum nu ai mai văzut.

– Domnule, dar nu-ţi garantez numai eu, spune-mi ce garanţii mai vrei şi le rezolvăm pe toate!

– Fără licitaţie nu vînd niciun drept TV! Am experienţă şi dacă făceam altfel pînă acum dădeam de dracu’ demult. Ăştia de la Consiliul Concurenţei nu ascultă de nimeni! Dar, dacă mă gîndesc, aş fi de acord numai în cazul în care facem un protocol semnat de Consiliul Concurenţei în care să ne asigure că în cazul în care nu facem licitaţie nu ne amendează şi nu ni se face dosar penal.

– Domnule, verbal cred că pot aranja să-ţi spună că nu se va întîmpla nimic, dar în scris nu va da nimeni…

– Eu, dacă nu am o patalama semnată de Consiliul Concurenţei, voi face sută la sută licitaţie publică cu strigare şi televizată să o vadă toată lumea. Paszkany oftă din rărunchi. Epuizase argumentele, îşi arătase muşchii, mă tentase cu sume uriaşe… dar nimic! Dacă nu ar fi fost un om extrem de educat, cred că m-ar fi luat la bătăie! Trecu deci la ’’planul B”, schimbînd foia cum nu prea mă aşteptam…

– Dom’ preşedinte, eu am fost corect, am venit şi ţi-am propus ceva onorabil. În cazul în care dumneata persişti să faci licitaţie, în două săptămîni te vom da afară şi punem pe altul care nu va face licitaţie şi va lua şi o grămadă de bani.

– Păi, pe ce criterii mă veţi da voi afară, Arpy, dragă? Sînt vinovat de ceva?

– Domnule, dumneata parcă nu ştii ce este în România? Nu cunoşti forţa ’’Grupului de la Cluj”? Afară de asta e mare nevoie de bani pentru campania electorală. Eu deja ştiu ce se va întîmpla şi cine se va ocupa să fiţi sigur îndepărtat de la Ligă…

Mă uitam la el, îmi venea să rîd, dar omul era prea politicos ca să nu mă port la fel. l-am adus din nou argumente.

– Păi ce, măi Arpy, votează politicieni sau mai ştiu eu cine crezi tu că mă execută?

– Te vor trăda cei mai buni prieteni ai dumitale! Nu ştii ce avalanşă ţi se pregăteşte! Vei fi acoperit de atîta ’’zăpadă” încît nu vei mai putea respira!

– Ba eu nu cred că mă vor trăda patronii pe care i-am slujit pînă acum şi am avut grijă de ei să le fie bine – şi nu se vor întoarce împotriva mea.

– Nu ştii ce ţi-am pregătit şi lucrurile se vor aranja la cel mai înalt nivel. Te vor curăţa cei mai buni prieteni ai dumitale, pentru că toţi sînt şantajabili.

– Asta nu o mai cred! Sînt curios cine nu mă va vota dintre cele 18 cluburi…

– Numai trei vor fi cu dumneata… şi pînă la ora alegerilor vor fi aranjaţi sau vor fi schimbaţi cei ce vin la vot.

– Băi Arpy, asta nu o cred, am mulţi prieteni mi-au garantat că, indiferent ce se va întîmpla cu mine, mă vor vota. Nu au ce-mi reproşa, iar eu nu sînt şantajabil!

– Eşti copil, nea Mitică, nu ştii ce poate face banul din oameni!…

– Ba eşti copil tu, că nu cîştigi prin licitaţie şi nimeni nu va avea nimic de spus şi nici nu mai cheltuieşti bani pe combinaţii politice…

Paszkany dădu din cap, îmi dădea dreptate, dar avea jocul lui… şi al altora, acum nu mai putea să dea înapoi.

– Dacă faci licitaţie, eu nu am nicio şansă. Pentru că sînt cei de la Digi care au bani mai mulţi. Başca faptul că matale ai fost în Anglia şi ai stat de vorbă cu fraţii ăia italieni care stau la Londra şi vor să cumpere. M-am interesat, ei au cumpărat un sfert din piaţa TV de pe mai multe continente. Nu te-am crezut prima dată cînd mi-ai spus, dar m-am interesat şi ai dreptate.

Explicaţie foto: „Fusesem averti­zat: “Chiar dacă ai ajutat Dinamo mereu, să n-ai în­credere în ce-ţi promite Ionuţ Negoiţă”. Pe fraţii Negoiţă i- am înţeles, venise ordin de la par­tid, probleme… ştiam că au, deh, ăsta e marele Dinamo la ora actuală… Asta e mai greu de înţeles!”

– Dacă nu se face licitaţie, ne mănîncă Consiliul Concurenţei, dar mai ales DNA-ul şi cu SRI-ul.

– Pe astea le rezolv eu sută la sută…

– Pentru cît timp?

– Pentru totdeauna, pentru că le rezolvă cei ce au nevoie de bani în campania electorală.

– Nu trece un an de la alegeri şi ne arestează pe amîndoi şi pe toţi cei cărora le dai bani acum. Eu nu am încredere, mai bine daţi-mă afară dacă puteţi.

– Eşti ca şi dat afară, dacă după întîlnirea de azi de la Cluj le dau un semnal… Eu nu trebuie să fac nimic, ei se vor implica şi te vor curăţa.

– Care “ei”, măi Arpy?

– Vei vedea în curînd, domnule preşedinte… La cîtă nevoie au de banii mei, nu-mi fac probleme că nu vei fi sacrificat! Vom pune un prieten de-al lui Ponta, care va fi de acord cu tot ce-i propun eu, iar dumitale îţi va părea rău că ai pierdut atîta bănet şi o susţinere politică sigură din partea celor ce sînt şi vor rămîne la putere. Chiar poimîine vom pleca în Dubai unde vom pune lucrurile la punct. Ţi-am spus, avalanşa este prea mare şi dumneata nu mă crezi…

– Bă, eu nu cred că cei despre care vorbeşti ar avea c… aşa de mari încît să mă schimbe tocmai acum cînd lucrurile sînt din toate punctele de vedere puse la punct!

O conspiraţie în toată regula

Am mîncat, am băut un pahar de vin şi m-am întors înapoi la aeroport plecînd foarte descumpănit la Bucureşti. E greu să primeşti lovituri de la oameni pe care îi apreciezi, cu care credeai că poţi construi ceva serios. Licitaţia internaţională pe care o plănuiam putea aduce nu doar foarte mulţi bani fotbalului românesc, dar însemna şi intrarea în circuitul ţărilor respectate din punct de vedere al afacerilor cu transmisii sportive. Urmau reclame publicitare pe sume frumoase, deci alţi bani pentru cluburi, promovarea fotbaliştilor etc. O şansă importantă, o construcţie la care lucram de mult timp, iar acum aflasem că interesele unor politicieni şi afacerişti riscau să strice totul! Aranjamentul propus de Paszkany ne întorcea în rîndul ţărilor dispreţuite de lumea bună a fotbalulul..

Frămîntat de aceste idei, peste numai cîteva zile primesc un telefon de la loan Niculae de la Astra, care-mi spune că vrea să mă vadă. Ne-am întîlnit la mine la hotelul Crystal Palace.

Explicaţie foto: „Despre loan Niculae se spune doar “Cel mai bogat român”, fără a se spune că bogăţia nu i-a alterat caracte­rul, că a rămas un om de onoare… şi poate tocmai de aceea a avut atîtea necazuri.”

– Ce mai faci, nea Mitică?

– La fel ca PIB-ul ţării! îi umflă cei de la putere, mă umflu şi eu…

Niculae zîmbeşte mai mult a regret, lasă privirea în pămînt, dă din cap, iar apoi se uită la mine serios şi încruntat:

– Bre, lasă gluma, că nu-i de glumit! M-au chemat P…a şi D…a şi m-a mai chemat şi G…i O…a – nu mai ai nicio şansă! Vor să te schimbe şi cred că de data asta de frică nu se va opune nimeni. Sîntem chemaţi toţi patronii şi ni se spune că, dacă nu te schimbăm, dăm cu toţii de dracu’!

Nu mă îndoiam de seriozitatea lui Niculae. Avea el de multe ori “nemulţumiri” mai deplasate, dar nu-mi dăduse niciodată prilejul să am dubii în privinţa inteligenţei, a loialităţii şi a caracterului său. Ceea ce-mi spunea confirma ameninţările lui Paszkany.

– De P…a şi de D…a, ştiu, dar aud acum că s-a băgat şi O…a. Probabil ăsta nu mă iartă că am refuzat să merg în partid Ia el… Dar tu ce părere ai, Ioane?

– Dacă îi cheamă pe toţi patronii şi îi obligă – pentru că să ştii, toţi sînt şantajabili, nu ai nici o şansă!

– Nu cred, măi Ioane, că Adrian Porumboiu care a copilărit cu mine şi cu care sînt prieten va vota cu altcineva…

Explicaţie foto: „Cel mai rău este atunci cînd te trădează priete­nii, cei în care ai încredere. Adrian Porumboiu era priete­nul meu de-o viaţă… Spunea că îmi dato­rează schimba­rea în bine a vieţii lui, atunci cînd l-am ajutat să meargă la fa­cultate. Dar banul e ochiul care face ca totul să fie dat uitării, ce-l puţin aşa e pentru unii…”

Fu rîndul lui Niculae să dea din cap a îndoială…

– Eu îl cunosc, nu are pic de caracter şi de demnitate. A încercat să mă păcălească şi pe mine:..

– Dar Neculaie de la Braşov, pe care l-am ajutat mereu în ultimii 15 ani, crezi că nu va vota cu mine? Chiar ieri i-am dat un împrumut de 200 de mii de euro.

– Ăsta e zero barat la caracter şi nu are nici prea multă minte, te va vinde ca pe o găină la piaţă!

Îmi dau seama că, din amiciţie şi simpatie pentru mulţi dintre cei despre care vorbisem, e posibil să nu fi băgat de seamă defectele de caracter pe care le văzuse în schimb Niculae, persoană cu funcţii “speciale” în trecut şi situaţie colosală în prezent.

– Băi Ioane, eu nu cred, dar ştiu de la cei de la Braşov că Neculaie e ”bara-bara” cu ministrul Niţă de la Industrie – oare se va implica şi ăsta?

– Mai mult ca sigur, avalanşa e prea mare şi nu cred că poţi să mai scapi! Eu te voi ţine la curent cu ce se întîmplă, dar să nu ai încredere nici în Dinamo, chiar dacă i-ai ajutat mai mereu, iar ei îţi promit verzi şi uscate!

Parcă auziseră de undeva cei de la Dinamo că fuseseră pomeniţi, că a doua zi după discuţia cu Ion Niculae primesc un telefon de la Costică Anghelache, cu care eram prieten – care mă invită să mă întîlnesc la un hotel de lîngă Otopeni cu el şi cu lonuţ Negoiţă, fratele primarului de la sectorul 3, unul dintre ’’greii” în ascensiune ai PSD.

– Bine ai venit, nea Mitică – ce bucuros sunt că vă văd, mă primeşte plin de căldură lonuţ Negoiţă.

– Şi mie mi-era dor de voi şi doream să vă văd, pentru că văd că lucrurile iau o turnură nedorită de mine.

– Acum vin de Ia Ponta, m-a chemat cu frate-miu şi mi-a spus că trebuie să votăm împotriva dumitale la alegerile de la Ligă.

Mi-o spusese rîzînd, de parcă mi-ar fi dat cea mai bună veste din lume! îl întreb mirat:

– Şi voi ce i-aţi promis?

– Noi semnalizăm dreapta şi o luăm la stînga. Cu alte cuvinte, îi promitem lui Ponta şi lui Dragnea că votăm împotriva dumitale, dar noi venim în AGA cu nea Costică (Anghelache), care îţi este prieten, şi va vota sigur cu dumneata.

Zîmbesc mulţumit, dar în sinea mea mă îndoiam ca Ponta şi Dragnea să fie aşa uşor de păcălit, iar Negoiţă să rişte atît de mult! Dar joc mîna şi dau cu sec:

– Băi Ioane, nu puneam la îndoială faptul că Dinamo m-ar trăda, dar vreau ca acela care vine la vot să-mi arate votul înainte de a-l depune.

– Da, dom’ preşedinte, aşa se va întîmpla, să nu aveţi nicio grijă, pentru că noi sîntem oameni serioşi!

– Bine, Ioane, mulţumesc, dar garantezi că vine Costică la Adunarea Generală?

– Numai mort nu vine… şi începe să rîdă…

– Am să vin eu şi mai atrag unul sau doi de partea mea, sare şi Costică Anghelache de colo.

Ne despărţim pupîndu-ne şi asigurîndu-mă de fidelitatea amîndurora indiferent de cîte presiuni vor veni din partea politică. Dar peste numai două zile mă sună chiar Ionuţ Negoiţă:

– Dom’ preşedinte, vin cu o propunere la dumneavoastră!

– Dă-i brînci, Ioane!

– Dacă vă creez condiţii mai bune ca la Ligă, vreţi să veniţi preşedinte la Dinamo?

Negoiţă nu juca cel mai bun teatru; îmi dădeam seama că telefonul e pe speaker şi că mai aud cîţiva inşi discuţia noastră. Probabil şi înregistra cineva… îi răspund conform situaţiei pe care o bănuiam, dar şi felului în care chiar gîndeam.

– Nu, Ioane, dacă nu voi mai fi la Ligă, nu voi mai lucra în fotbal. Dar ce s-a întîmplat… de ce-mi faci această propunere?

– Nea Costică s-a supărat şi nu mai vrea să fie preşedinte la Dinamo…

Aha, asta era manevra! Scăpaseră şi de Anghelache cu ocazia asta, auzisem ceva despre o asemenea manevră. Mă prefac însă că nu înţeleg prea bine…

– Asta înseamnă că nici la Adunarea Generală nu mai vine?

– Da, a zis că nu mai vine pentru că pleacă cu echipa naţională în străinătate.

– E, aşa este Costică, vrea să fie diplomat şi să nu se implice. Eu am înţeles care e mersul, dar nu credeam că este aşa de mare curvă Costică Anghelache… se mai dă şi prieten cu mine!

– Lasă, dom’ preşedinte, îl trimit pe Bogdan Bălănescu , care e ca şi un copil al dumneavoastră şi vă va arăta votul. În el aveţi încredere?

– Mult mai multă ca în Anghelache!

– Bine, atunci îl voi trimite pe Bogdan care, începînd de azi, va fi în permanenţă în contact cu dumneata.

Aveam într-adevăr încredere în Bogdan, dar totuşi… el nu era factorul de decizie. Plus că, auzind treba cu Naţionala, m-am gîndit imediat la o “cheie” de-a Federaţiei.

La puţin timp după Negoiţă mă sună şi Porumboiu, că vine la Bucureşti şi să-i rezerv o cameră la hotelul fiului meu, Crystal Palace, şi că dimineaţa ar fi bucuros să mă vadă şi să-mi spună ceva foarte important.

Explicaţie foto: „Cel mai rău este atunci cînd te trădează priete­nii, cei în care ai încredere. Adrian Porumboiu era priete­nul meu de-o viaţă… Spunea că îmi dato­rează schimba­rea în bine a vieţii lui, atunci cînd l-am ajutat să meargă la fa­cultate. Dar banul e ochiul care face ca totul să fie dat uitării, ce-l puţin aşa e pentru unii…”

Ne-am întîlnit la micul dejun unde am discutat în timp ce Porumboiu a “devorat” o cratiţă cu crenvurşti fierbinţi.

– Cum stai, bă Mitică, cu alegerile?

– Bine, toţi cred că am 15 voturi din 18. Cu tine cred că nu am emoţii?… Ar fi culmea ca şi tu, care eşti unul dintre cei mai vechi prieteni ai mei, să-mi faci vreo surpriză…

Auzind asta, lui Porumboiu era să-i rămînă cîrnatul în gît! Holbă ochii şi strigă ofensat:

– Du-te, bă, cu vaca de-aici!… Numai dacă se scufundă pămîntul, aş fi împotriva ta!

– Nu-mi fac probleme, da?

– Voi veni eu personal Ia Adunarea Generală, aşa că să nu ai emoţii!

Mai înfulecă vreo doi crenvurşti şi apoi se uită la mine cu o privire şmecheră.

– Acum, te rog, dă-mi şi mie garanţii din partea Ligii, pentru că vreau să iau un milion de euro de la bancă.

– Îţi dau ce doreşti, dar garanţii nu pot să îţi dau, pentru că nu am voie şi nici AGA nu pot să convoc pentru aşa ceva. Îţi dai seama că toţi ar cere garanţii din partea Ligii, ar lua banii şi Liga ar rămîne cu datoriile? Dar am rezolvat noi Liga cu băncile şi voi puteţi garanta cu banii din drepturile TV pe care îi veţi lua din ediţia viitoare, asta dacă nu veţi retrograda.

Rezultatul a fost… Porumboiu a luat imediat mulţi bani de la bancă, bani care au fost returnaţi din drepturile TV direct de către Ligă. Dar, după ce a luat banii din bancă nu l-am mai văzut vreun an şi ceva… îi era ruşine de mine! Mă trădase! În ziua alegerilor a plecat la Berlin, lăsîndu-l pe Ciprian Damian (preşedintele) să vină la AGA… cu ordinul de a nu vota cu mine! Cîţiva ani mai tîrziu, acest Ciprian Damian avea să reclame situaţia financiară gravă a clubului cauzată de faptul că sume de bani destinate clubului erau trimise în conturile firmelor lui Porumboiu…

Explicaţie foto: “Presa a filmat întîlnirea se­cretă pe care premierul Ponta şi vicele Drag- nea au avut-o cu şefii fotbalului. Acolo s-a pus la cale schimbarea mea, prin intervenţia ile­gală a unor ofi­ciali ai statului în Ligă, o instituţie privată.”

Dar cel care m-a trezit definitiv a fost loan Horoba, de la Gaz Metan Mediaş, cu care eram prieten de vreo 30 de ani.

-Ai mei au primit ordin de la Bucureşti să voteze împotriva dumitale. Ieri a fost şedinţa comitetului director şi s-a luat aprobarea prin vot deschis, cu scorul de 3-2, să nu te votez. Le-am spus să trimită pe altcineva la Adunarea Generală a Ligii şi să facă ce vor. Eu, fiind prieten cu dumneata, dacă vin la Adunare te şi votez.

Preşedintele clubului, care era şi unul dintre directorii Gazului din Mediaş, i-a aprobat lui Horoba să voteze cu cine consideră el, dar numai dacă e vot secret.

Şefii fotbalului, asmuţiţi de premier… contra mea!

Cu o seară înainte de alegeri, m-au căutat la hotelul fiului meu cei de la Botoşani, Dinamo, Corona Braşov, Gaz Metan Mediaş, Vaslui, Astra Giurgiu, Petrolul Ploieşti, U Cluj Napoca şi Ceahlăul Piatra Neamţ. Toţi mi-au transmis acelaşi mesaj:

– Dom’ preşedinte, sîntem convocaţi la hotelul Domenii Piaza de către domnul vicepremier Dragnea şi de către domnul prim-ministru Ponta.

Aşteptaţi-ne şi cînd ieşim de Ia discuţii vă informăm ce s-a discutat şi ce ne-au spus să facem.

Primul a venit Bogdan Bălănescu de la Dinamo.

Explicaţie foto: ”Voi vota împo­triva lui Gino, e un beţivan notoriu”. Pînă la urmă, loan Neculaie, patronul Braşovului, a votat cu Cino. Rezulta­tul… îl ştiu mai bine iubitorii fotbalului din Braşov”

– Nea Mitică, e de rău, am fost chemaţi şi sfătuiţi să votăm cu Gino lorgulescu.

Horoba nu a vrut să se ducă Ia întîlnire şi a rămas cu mine la hotel.

A venit şi delegatul Botoşaniului care mi-a spus că el este între ciocan şi nicovală şi că, dacă nu respectă ce-i spun oamenii politici de la el din judeţ, va fi vai de el şi de echipă.

L-am înţeles, începuse “avalanşa”… pe care nu o mai puteam opri! Banii din drepturi (o parte) plus comisionul pe care mi-l promisese mie Paszkany trebuiau să ajungă la oamenii politici ai momentului. Îl găsiseră pe Gino, care mai era implicat într-un dosar de evaziune şi delapidare care era pe rol şi reuşise să-l amîne la nesfîrşit.

Povestea cazului McKain şi a celorlalţi trei jucători transferaţi de ’’Poli” Timişoara de la Naţional e relativ simplă… şi urît mirositoare: banii nu au ajuns în conturile clubului Naţional, ci într-un offshore din Cipru. Ipoteza cea mai plauzibilă este că banii i-a împărţit Olăroiu cu cei implicaţi. Dar am motive să cred că dosarul va fi ţinut la ’’dospire” pînă va expira termenul şi va fi clasat. Voi scrie cu amănunte despre acest dosar, pentru că îl cunosc de la Ion Crăciunescu şi de la Marian lancu, oameni care au fost şi ei anchetaţi în acest caz. Timişorenii însă nu aveau nicio vină întrucît au virat banii în contul indicat de Gino lorgulescu, preşedintele Naţionalului – acolo unde, întîmplător, vicepreşedinte era pe atunci chiar… Victor Ponta. Nu fac un proces de intenţie, numai că ancheta s-a oprit la timp, parcă aşteptîndu-se prescripţia…

Acum însă revin la povestea înlăturării mele de la Ligă. .

Dimineaţa, în ziua alegerilor, vine Ion Niculae la hotel, pe la ora 8…

– Nea Mitică, vezi că eu plec din ţară, dar Dinu ’Vamă” îţi va arăta votul nostru. Noi votăm cu dumneata, indiferent ce mi se va întîmpla. Nu sînt de acord cu nedreptăţile puse la cale de oamenii politici care ne şantajează pentru te miri ce…

Niculae era un om puternic şi pentru că avea cuvînt, onoare -în viaţă ca şi în afaceri. A şi pierdut uneori din cauza asta, la un moment dat chiar şi libertatea, dar a rămas un bărbat adevărat într-o lume de curve. Întreb aşa, mai mult retoric, pentru liniştea mea:

– Băi, Ioane, crezi că mă curăţă ăştia astăzi?

– Dacă mai ai nouă patroni ca mine care îşi asumă riscul, atunci nu te pot da jos.

Apoi se uită la mine dînd din cap.

– Dar, eu nu-ţi doresc acest lucru! Din cîte ştiu eu, dacă cumva cîştigi alegerile, şi-au luat alte măsuri, te vor hărţui şi-ţi vor înscena atîtea… cred că vor încerca să te şi aresteze!

– Păi… fără să existe motive legale?!

– Ba motive au berechet! Nu legale… ci financiare. Milioanele din comisionul drepturilor TV sînt cea mai puternică motivaţie!

– Şi ce crezi că Gino are curaj să nu facă licitaţia în cazul drepturilor TV?

– O, asta sigur, deja cărţile sînt făcute! L-au atras şi pe Ştefan (Pinalti), şi pe Porumboiu care sînt vulnerabili.

– Bine Ioane, mulţumesc frumos, rămîi prietenul meu indiferent dacă voi mai fi sau nu preşedinte la LPF!

– Acelaşi lucru e valabil şi din partea mea!

Am plecat la sediul Ligii, iar Niculae a plecat la aeroport. După ce am băut o cafea cu subalternii mei care erau foarte optimişti, am strîns mai multe documente, casete, dosare, pe care le păstram într-un dulap ermetic şi le-am dus în portbagajul maşinii. Ştiam că se apropie sfîrşitul carierei mele de peste 20 de ani de muncă la Ligă.

Tot ce s-a întîmplat în ziua alegerilor, lucruri incredibile petrecute chiar în timpul Adunării Generale, telefonul misterios care a schimbat voturile de la Steaua si Dinamo, plus alte capitole extrem de interesante şi savuroase, adevărul despre partidele de poker cu Gigi Becali şi multe altele, vă invităm să le citiţi în cartea lui Mitică Dragomir care va fi scoasă la vînzare în curînd.

INTERVIU EXCLUSIV Arpad Paszkany: „Dragomir minte, minte, minte! Cartea lui ar trebui să se numească >!”

Pe Arpad Paszkany e greu să-l prinzi pentru un interviu. Îţi răspunde secretara care te roagă să îi laşi un mesaj. Insist: „Doamnă, e foarte important!” Fără sorţi de izbîndă. Abia la o oră după ce-i transmitem pe mail cîteva pasaje explozive din carte, vine un semn de la fostul patron al CFR-ului. „Am primit mesajul. Citesc şi vă sun eu.” Iar în jurul orei 21:00, telefonul bipăie odată cu tot fotbalul românesc. S-au oferit 20 de milioane de euro şpagă pentru drepturile TV din Liga 1 sau nu?

Aţi reuşit să lecturaţi paragrafele scrise de Mitică Dragomir în cartea sa despre dumneavoastră şi nu numai?

Am citit, aşa, pe diagonală, e destul de lung şi am fost şi puţin obosit, am răsfoit paginile abia adineauri, pe seară. (n.r. discuţia a avut loc miercuri seară la o oră foarte tîrzie) Am avut mult de lucru, de asta am şi fost greu de găsit şi, sincer, nu ăsta îmi era programul de seară.

Care e prima impresie? Primul gînd care vă încearcă după acuzele foarte grave ale lui Dragomir?

Ce să spun? Dacă o numesc minciună este un termen mult prea mic şi neînsemnat. Asta este… nu ştiu, să fiu eu elegant… o fabulaţie, este a cuiva cu o imaginaţie bogată… Minte! Tot ce spune nu are nimic în comun cu realitatea.

Totul e o minciună? Cap coadă? Chiar nu e absolut nimic adevărat?

Din tot ce am citit, două lucruri sînt adevărate: faptul că el a fost în Cluj şi am avut o întîlnire acasă la Iuliu Mureşan şi după aia am mai avut două întîlniri, dacă nu mă înşel, la Bucureşti. În rest, cap coadă este o fabulaţie! Dacă această carte s-ar numi „Intenţiile, ideile sau imaginaţiile lui Mitică Dragomir” atunci ar fi un titlu corect, în regulă, dar ar trebui să folosească alte nume şi nu personaje din viaţa reală. Că atunci ar avea deja o altă conotaţie.

Concret, a existat acea întîlnire la hotel Alexander? E adevărat ce spune?

M-am întîlnit cu el de două ori, parcă,  la Alexander, dar cronologia faptelor este total diferită de cum arată el.

„El a insistat să ne vedem, nu eu l-am căutat!”

Povestiţi-ne, cum s-a întîmplat totul…

Deci, ideea care a fost… Dacă nu greşesc, la sfîrşitul campionatului 2012-2013, el l-a abordat pe Iuliu Mureşan că vrea neapărat o întîlnire cu mine. Şi, din cîte îmi amintesc, el i-a spus de la început despre ce este vorba. Numai că doresc să subliniez iarăşi că el a vrut să se întîlnească cu mine! Nu eu cu el! Iuliu i-a spus foarte sincer, de altfel, eu am şi refuzat! Pe de o parte, stau foarte puţin în România, pe de altă parte, m-am mirat, ce doreşte Mitică de la mine? Eu cred că l-am întîlnit pînă atunci doar de două ori în viaţa mea, o dată la sediul Ligii, vreo cinci minute, şi încă o dată, pur întîmplător, la finala Cupei din 2008, de la Piatra Neamţ. Cele două întîlniri nu cred că au cumulat mai mult de 20 de minute.

Care erau relaţiile dumneavoastră cu Dragomir la acea vreme?

Era de notorietate că el a avut totdeauna o atitudine negativă şi chiar răuvoitoare şi duşmănoasă la adresa CFR-ului. Ţin minte că, la un moment dat, chiar au apărut nişte stenograme din discuţiile telefonice pe care le-a avut cu domnul Gigi Becali înaintea acelui meci antologic de final de campionat, U Cluj-CFR Cluj. Şi, dacă bine-mi amintesc, în una dintre stenogramele de la vremea respectivă Mitică îi recomandă insistent să dea mai mulţi bani la U Cluj ca să fie sigur că rup picioarele celor de la CFR. Iuliu se plîngea, şi, cum să spun, se vedea că totdeauna CFR-ul a fost defavorizată în ceea ce priveşte programarea meciurilor. Dacă nu greşesc, a fost chiar în 2012, cu două etape înainte de final, am avut un meci, nu mai ţin minte, la Botoşani sau undeva în Moldova şi era după o furtună şi chiar ploua torenţial şi pe parcursul meciului, cînd arbitrii nu au vrut să dea drumul la partidă. Şi Liga a fost cea care i-a ameninţat, aşa că meciul trebuia să se joace, doar doar nu-l vom cîştiga! În plus şi declaraţiile lui publice erau tot timpul negative şi duşmănoase la adresa CFR-ului, din cauza asta m-am şi mirat, ce vrea omul ăsta de la mine acum de vrea să ne întîlnim?

Deci, el v-a căutat? Nu dumneavoastră pe dînsul?

Da, exact! El pe mine, nu eu pe el! Iar după ce l-am refuzat, cred că timp de vreo lună, pe urmă a vorbit cu Iuliu şi a început o altă discuţie, că vrea să discute ceva despre drepturile TV şi că vrea neapărat să avem o întîlnire… Şi a venit chiar la Cluj că să-şi ceară scuze că a greşit faţă de noi, că nu mă cunoaşte, dar că a vorbit de vreo cîteva ori negativ la adresa mea, la adresa clubului… Dar am zis, domnule, dacă tot am acceptat să ne întîlnim, hai să punem trecutul deoparte şi spune-mi ce doreşti.

V-aţi întîlnit la Iuliu Mureşan acasă, cum a relatat în carte?

Da. Pentru că eu am zis că, de vreme ce Mitică vrea să mă întîlnească, eu nu mă duc la Bucureşti. Nu din orgoliu, dar nu am avut treabă la Bucureşti. Şi după un timp am acceptat să mă întîlnesc, dar dacă omul vrea într-adevăr ceva, să vină el în Cluj. Am zis, uite, am o săptămînă în care stau în Cluj şi să vină el aici. Şi a venit. Şi aşa ne-am întîlnit acasă la Iuliu. A fost o chestie de ospitalitate din partea lui Iuliu, că a zis că dă o masă şi decît să ieşim la restaurant să vină presa, toate cele, am zis că hai să ne vedem la el acasă.

Şi aţi vorbit despre drepturile TV?

Exact. În acea perioadă, el a zis, dacă nu greşesc, vorbise în presă sau erau ceva declaraţii în presă din partea celor două companii care pînă atunci deţineau drepturile TV, în care spuneau că a scăzut nivelul fotbalului din România şi nivelul de interes faţă de fotbal şi că la următoarea atribuire de drepturi, foarte probabil o să se dea mai puţin de jumătate faţă de suma pe care o dăduseră pînă atunci. De asta a venit Mitică la mine. Mi-a spus că, dacă treaba asta se întîmplă, atunci fotbalul din România o să dea faliment, că la marea majoritate a cluburilor veniturile sînt în proportţie covîrşitoare din drepturile tv…

„A venit la mine, fiindcă eu eram singurul patron de club cu televiziune!”

De ce a venit el la dumneavoastră? Eraţi patron de club de Liga 1!

Pentru că eu eram singura persoană implicată şi în fotbal, şi în televiziune. Şi spunea că ştie că eu trăiesc mai mult afară şi că am relaţii din multe, multe domenii şi m-a întrebat dacă n-aş putea să aduc prin relaţiile mele o companie de afară sau să facem cumva vreo asociere sau ceva de genul asta care să salveze fotbalul din România.

Staţi puţin, deci el a fost cu ideea să cumpăraţi drepturile! ?

Da, dar fără să-mi spună cum sau în ce mod!

Şi aţi discutat în detaliu? De licitaţie, de sume concrete?

Nu, nu am vorbit nimic. Iuliu atunci mi-a spus care este suma, că eu nici nu ştiam cifrele exacte. Sau cîţi bani se dau la Ligă şi de acolo cîţi bani ajung la cluburi şi alte lucruri de acest gen. El a spus suma şi, dacă s-ar reuşi să se dea acea sumă, ar fi extraordinar! Bine, atunci mi s-a aprins şi becul, că asta l-ar ajuta şi pe el să cîştige un nou mandat de preşedinte. Lucru pe care chiar i l-am şi spus, sub forma unei glume. ”V-ar ajuta să vă prelungiţi şi mandatul de preşedinte!” Zicea că dacă scad banii de la televiziune o să aibă şi el probleme, că toată lumea din fotbal va fi nemulţumită.

Cînd s-a întîmplat totul?

Dacă nu greşesc, asta a fost în primăvară, prin aprilie, mai 2013.

Şi aţi acceptat propunerea lui?

Nu am acceptat pentru că nu mă pricepeam. I-am promis însă că încerc. Iar eu, cînd promit ceva, mă ţin de cuvînt. Am început să vorbesc în străinătate, că în România nu cunoşteam pe nimeni. Domnule, i-am spus, eu nu ştiu cu ce se mănîncă, chiar i-am explicat că implicarea mea în televiziune a fost accidentală şi nu am avut un ţel din a avea eu o afacere media. Şi, într-adevăr, am început să întreb în stînga şi-n dreapta şi i-am găsit pe unii care cu asta se ocupă, cu drepturi de televiziune, din sport, din filme şi alte evenimente.

În condiţiile impuse de Dragomir?

Suma să ştiţi că nu li s-a părut mare (n.r. 33.500.000 euro pe sezon), dar au zis că vor neapărat ca toate meciurile să se  poată vedea pe aceleaşi canale de televiziune. Adică să nu fie împărţite, cum au fost pînă atunci un meci la X, altul la Z etc. Că au zis că dacă-i aşa, atunci nu au valoare. Una este să vinzi tot pachetul, alta este să dai cîteva meciuri, indiferent care ar fi ele. În acel moment, s-a deschis o poartă şi l-am sunat pe Mitică, cred că prin toamnă. Undeva la sfîrşit de august, început de septembrie, cred. 

V-aţi mai văzut apoi?

Da

Unde? La Hotel Alexander?

Da, acolo.

„Nu există nici un Grup de la Cluj! Poate de la… Marea Neagră!”

Şi ce a spus?

I-am transmis că există o variantă, că sînt unii interesaţi, nu pot să spun sigur, sută la sută. Firma respectivă a spus că nu este aşa de mare interes campionatul României, mai ales în străinătate, însă că ar fi o variantă dacă drepturile sînt la un loc. Şi el a spus că treaba se rezolvă, se gîndeşte el cum să rezolve, dar să dea cei interesaţi şi un răspuns afirmativ la chestia astă, că se rezolvă, cu siguranţă se rezolvă. Apoi am continuat discuţiile cu cei de afară şi a început să se contureze treaba, pînă ce oamenii de afară au zis OK, am fi interesaţi. Mi-au pus o grămadă de întrebări cei de afară.  Şi despre drepturile online, şi aia, şi aia, şi aia.. sînt lucruri la care eu nu mă pricep. Am zis, uite, oamenii sînt de acord, deci în principiu i-ar interesa, dacă dumneata spui că este posibil, se poate face. Şi Mitică era superîncîntat, superfericit. Atunci a spus că o să şi decaleze alegerile. Şi, de altfel, în campania lui Mitică, toată lumea o ştie, el a venit obsedant cu rezolvarea drepturilor, de fapt, era oferta pe care am adus-o eu.

Staţi puţin, Dragomir vorbea, la acea oră, de alţi investitori, nu de dumneavoastră. O spune şi-n carte…

Deci ce scrie acolo, că nu ştiu ce englez, italian, este la fel de fantasmagorică sau mincinoasă sau cum vreţi s-o numim, ca tot ce spune despre aşa zisele mele propuneri către el!

A existat vreo discuţie să nu se facă licitaţie?

Nici nu s-a pus problema aşa. Nu ştiam care este soluţia, dacă poate fi făcută o asociere. Cum hotărăşte Liga, investitorii nu aveau o problemă cu asta. Altceva nu s-a pus în discuţie niciodată. Restul sînt invenţii! Putea să se facă, nu ştiu, o societate în comun cu Liga. Care să gestioneze drepturile TV. Era la fel de valabil. Discuţiile despre care eu vă relatez sînt din septembrie 2013. Drepturile trebuiau atribuite, dacă nu greşesc, înainte de iunie, 2014. Mai erau, deci, nouă luni pînă atunci, deci nu era nici o fierbere, nu era nimeni presat, în afară de Dragomir!

S-a adus vreodată în discuţie factorul politic? Ponta? Dragnea? Iohannis? Grupul de la Cluj?

Nici vorbă! Nu s-a pus problema niciodată de vreo implicare politică. Păi vă întreb eu, în vara/toamna lui 2013, se ştia că vor candida Iohannis sau Ponta? Nici acasă la Iuliu Mureşan şi nici apoi, la vreo discuţie a mea cu Mitică nu a venit vorba de vreun om politic sau de vreun leu care să fie dat în stînga, în dreapta! Astea sînt pure invenţii! Nu s-a pomenit niciunul din numele care figurează în carte. Nu s-a discutat niciodată de nici un Grup! De la Cluj, de la Iaşi, de la Constanţa… sau de unde o fi, din Marea Neagră. Astea sînt invenţiile lui Mitică!

Ok. Cum au decurs negocierile, ce s-a întîmplat apoi?

La a doua întîlnire pe care am avut-o, atunci s-a pus problema efectiv de negocieri concrete. Iar una dintre cerinţele pe care au avut-o englezii a fost să studieze campionatul României. A, că nici ei nu s-au gîndit că declinul o să vină aşa de repede, aşa de brusc cum s-a întîmplat, este o altă poveste. Reformarea campionatului, într-un sistem de play-off şi play-out, asta a fost propunerea. Pentru că nivelul este prea jos şi este într-o scădere vertiginoasă. Dacă nu se face ceva ca acest campionat să genereze mai mult interes, atunci o să moară. Una dintre condiţii a fost să se reducă numărul de echipe.

„ISB are pierderi de 16 milioane de euro! De unde şpagă de 20 de milioane? Omul fabulează!”

Păi şi Dragomir ce opinie a avut, cînd i-aţi spus de reformarea Ligii 1? De solicitarea investitorilor

Era întru totul de acord. Cred că dacă s-ar fi spus ca Liga să se numească în orice fel, aşa s-ar fi numit. Problema lui era să găsească o soluţie prin care să asigure banii, aceiaşi bani sau cît mai mulţi ca să-şi salveze postul, că era disperat! Şi apropos, aşa s-a născut ideea că mai trebuie inventat ceva, să mai fie meciuri. Şi cei de afară au zis că în România nu există Cupa Ligii şi uite aşa a apărut şi Cupa Ligii!

Deci Cupa Ligii a fost ideea lui Mitică?

A fost ideea celor de afară, la cererea lui Dragomir de a mai pune nişte bani peste ce era pentru Liga 1. El a insistat că poate s-ar putea da măcar cu un euro mai mult decît pînă acum. Păi, dom Mitică, mi-ai spus că să conving pe cineva să-mi dea aceiaşi bani? Iar acum îmi zici că să dea bani mai mulţi decît pînă acum?! Dar ăsta-i stilul lui. Însă asta a fost unica discuţia. Pe urmă, nu a mai fost nicio altă întînire cu el. Cred că am avut în total trei discuţii cu el, una la Cluj, două la Bucureşti.

Ambele au fost la Alexander? Cele de la Bucureşti.

Da, ambele acolo.

El spune că dumneavoastră i-aţi oferit şpagă! 20 de milioane de euro!

(Rîde cu poftă) Mitică ori nu mai are simţul măsurii ori, mă rog, poate intenţionat a scris cifrele astea. Dar, părerea mea, el are simţul măsurii… Ori poate s-a schimbat în ultimii trei ani şi începe să delireze. La chestiunea asta însă ştiţi care e cel mai bun răspuns? Pe lîngă faptul că este o invenţie şi o minciună. Ce vă pot spune şi oricine poate să verifice. De cînd ISB din Malta a preluat drepturile tv din Liga 1, ISB-ul e cel mai mare sponsor, şi vă rog să subliniaţi asta, cel mai mare sponsor al fotbalului românesc. Dacă nu greşesc, în aceşti doi ani şi jumătate, pierderile societăţii sînt undeva la 15-16 milioane de euro. Dacă ar fi o chestiune aducătoare de bani, să aducă măcar 4 milioane de euro pe an, atunci ai putea să pui problema că mai rentează.

E o acuzaţie foarte directă şi extrem de gravă pe care v-o aduce!

Să vină mîine DNA-ul, ANAF-ul, toţi cei care doresc să verifice,  că probabil că vor veni după ce a scris Dragomir în carte, însă pot să vină să verifice. ISB este cel mai mare sponsor al fotbalului românesc. În doi ani şi jumătate are o pierdere de circa 16 milioane de euro!

Spune Dragomir, la un moment dat în carte, că toate discuţiile erau în şoaptă şi că cifrele erau scrise şi apoi hîrtiile aruncate în foc. Adică nu se pronunţau sume, doar se scriau pe hîrtie…

Astea există doar în mintea lui Mitică. Mai lipseşte să spună că am scris cu cerneală nu ştiu de care. Toată treaba asta este în mintea lui. Atît cronologia, cît şi conţinutul sînt în mintea lui Mitică şi sînt minciuni cap-coadă.

„Mitică delirează! Este ciudat că scoate cartea taman acum, în preajma alegerilor, nu credeţi?”

L-aţi ameninţat vreodată că, dacă nu ar accepta, l-aţi da jos de la Ligă?

Omul delirează! Nu ştiu ce alt cuvînt să folosesc, sînt de-a dreptul uluit! Din momentul în care el vine la mine să mă roage ceva, de aici încolo ce povestim?  Sînt nişte inveţii scoase din mintea lui! De atunci au trecut 3 ani şi stai să te gîndeşti dacă e întîmplător că scoate cartea asta taman acum. Aşa, la prima citire, chiar dacă eu n-am nici o legătură cu politicul, dar mi se pare un atac bine ţintit împotriva unor actori politici importanţi. Cu cîteva săptămîni înainte de alegeri, cred că fiecare dintre noi care nu e tocmai novice îşi pune această întrebare. Oare e întîmplător momentul în care el face toate aceste aberaţii? Eu cred că nu. E doar o părere personală, dar, cine ştie…

În discuţiile pe care le-aţi avut, a lăsat de înţeles că ar dori un comision din drepturile tv?

Permiteţi-mi să nu povestesc, decît dacă va trebui!

În afară de faptul că negaţi tot ce scrie Mitică în cartea sa, probabil se va ajunge şi la o anchetă penală, pentru că acuzaţiile sînt foarte grave…

Nu am nici o rezervă faţă de chestia asta.

Aveţi vreo strîngere de inimă dacă aţi fi citat de DIICOT sau DNA?

Fără nici o problemă. Încă de mîine dimineaţă! Şi vă mai spun ceva. La cum îl cunoaşteţi dumneavoastră pe Mitică, credeţi că, dacă lucrurile s-ar fi petrecut cum le-a relatat el, ar fi aşteptat 3 ani ca să le facă publice? Sau nu ar fi făcut vreo plîngere penală pînă acum? 

Care a fost momentul în care s-au rupt negocierile cu Dragomir? Din ce motive s-au rupt? Aţi aşteptat alegerile la Ligă? Trimiterile astea le face foarte clar în carte: Au vrut să mă cureţe ca să facă ei combinaţia cu drepturile TV fără licitaţie!

De ce să-l fi curăţat, dacă el a fost iniţiatorul şi el era de acord? A fost super fericit.

Păi şi atunci de ce a pierdut alegerile?

Eu nu vreau să îmi dau cu presupusul. Chiar nu ştiu. Eu n-am fost niciodată la nici o şedinţă de Adunare Generală a Ligii sau la FRF sau în altă parte. Sincer, nu ştiu. Tind să cred că aşa au simţit oamenii. De ce pierd alegerile preşedinţi şi partide? Oamenii vor o schimbare, probabil. Mai mult de atît, dumneavoastră puteţi să verificaţi mai bine, nu ştiu dacă e exact cum îmi amintesc, dar eu aşa ţin minte că alegerile chiar au fost devansate de el. Atît de sigur era de victorie şi de fericit că a găsit soluţia salvatoare la drepturile TV! Alegerile trebuiau să fie în 2014 în primăvară şi el a venit cu ideea de a devansa alegerile. El era foarte fericit că are în buzunar acest posibil contract care îi asigură în continuare aceiaşi bani, chiar bani mai mulţi către cluburi. Ăsta e adevărul gol goluţ. De aici încolo eu n-am mai avut alte discuţii, că el era foarte sigur pe el, că devansează alegerile, cîştigă alegerile şi de acolo o să continue discuţiile celor de afară şi să meargă treaba foarte bine înainte.

„Cum să discut eu cu Gigi Becali?”

Şi atunci care e scopul lui cu aceste acuze extrem de puternice?

El îşi fabrică un alibi că “vezi Doamne” de ce a pierdut alegerile. Eu aşa cred. Altă idee, aşa, la cald, nu pot să am. Se mai şi contrazice singur. Am citit în carte că banii sînt mai puţini la cluburi, cu nu ştiu cîte milioane de euro mai puţin. Chestiile astea sînt verificabile. E atît de simplu! Fiecare club ştie cîţi bani a primit înainte şi cîţi primeşte acum. Banii sînt mai mulţi. Faţă de cît s-a plătit anual în vechea formulă, din cîte ştiu eu, în momentul de faţă se plăteşte cu un milion şi ceva de euro în plus. Asta doar din partea ISB-ului. Pe urmă, cei care dau numele la competiţii, Orange, banii respectivi, 50% intră tot la cluburi. Nu am fost foarte atent la toate paginile, dar parcă undeva scrie că aceste cluburi primesc mai puţin ca pînă acum. Asta e o chestiune care chiar e verificabilă la prima oră. De asta zic că eu mă mir…

Cu cine a votat CFR Cluj la alegerile LPF? Dragomir sau Gino?

Vă spun foarte sincer, habar n-am. Nu ştiu şi nici nu mă interesează.

A existat vreo întîlnire de taină în Dubai?

Asta e iarăşi altă minciună. Eu în Dubai m-am întîlnit cu Olăroiu întîmplător şi, normal, ca românii care mai sînt pe acolo, care se întîlnesc între ei! Dar, în afară de Olăroiu, nu m-am întîlnit cu nimeni altcineva în nici o companie. Nici împreună cu politicieni sau oameni de fotbal sau cu alte persoane la care face Dragomir trimitere! Niciodată!

Cu Gigi Becali aţi discutat în perioada respectivă?

Eu?? Cum să discut cu Gigi Becali? Prima dată cînd am făcut-o după ce a scăpat de problemele lui, ne-am întîlnit absolut întîmplător într-un avion Bucureşti-Cluj. Eu cu soţia, el cu soţia. Aia a fost prima întîlnire.

Dragomir acuză că Gigi a făcut cărţile din puşcărie! Nu doar la Steaua, ci şi la Dinamo şi în alte părţi… De asta vă întreb.

Eu puteam să mă întîlnesc cu Gigi în acea perioadă numai dacă l-aş fi vizitat acolo unde nimeni nu îşi doreşte să ajungă. Unde era dînsul în perioada respectivă. Ceea ce, evident, nu s-a întîmplat.

„Regret sincer că m-am văzut cu el! L-aş întreba dacă dimineaţa cînd se uită în oglindă e mulţumit de ce vede!?”

Cît de deranjante sînt acuzaţiile lui Dragomir?

Da, mă deranjează că scrie tot contextul ăsta mincinos. Normal că mă deranjează, dar nu ştiu şi nu-mi explic cu ce scop a făcut toată povestea asta, nu ştiu în ce măsură îl ajută sau care este ţinta lui finală. În orice caz, omul e un fel de romancier de prost gust.

Intenţionaţi să îl daţi în judecată sau să formulaţi vreo plîngere penală pentru calomnie?

Să dai în judecată în România pentru onoarea omului e ca şi cum ai stropi apă împotriva vîntului. Ce poţi să cîştigi? Poate să te terfelească oricine, începînd de la presă, pînă la persoane fizice. Aici, la noi, nu există protecţia onoarei omului. Dacă ar fi, nu ar apărea asemenea invenţii. Atunci, omul s-ar gîndi că dacă mă dă în judecată şi mă curăţă, îmi ia tot! Şi i-ar fi teamă…

Cum l-aţi cataloga într-un cuvînt pe Mitică Dragomir?

Cred că e un tip… diabolic. Cred că e un cuvînt corespunzător în contextul acesta.

Regretaţi acum că aţi acceptat să vă întîlniţi cu el?

Vă spun foarte sincer, din tot sufletul regret!

Dacă v-aţi întîlni faţă în faţă în acest moment, să-l priviţi în ochi, ce i-aţi spune lui Mitică Dragomir?

E şi greu să îi spun ceva. Are şi o vîrstă… Ce poţi să îi spui unui om la vîrsta lui care face aşa ceva?! Eu sînt un om educat şi chiar e greu să ai o discuţie cu acest om. M-aş uita în ochii lui şi l-aş întreba dacă dimineaţa, cînd se bărbiereşte, e mulţumit de ce vede în reflexia oglinzii? E ok, se simte confortabil?

„Să vină mîine DNA-ul, ANAF-ul, toţi cei care doresc să verifice,  că probabil că vor veni după ce a scris Dragomir în carte, însă pot să vină să verifice.”

„De atunci au trecut 3 ani şi stai să te gîndeşti dacă e întîmplător că scoate cartea asta taman acum. Aşa, la prima citire, chiar dacă eu n-am nici o legătură cu politicul, dar mi se pare un atac bine ţintit împotriva unor actori politici importanţi. Cu cîteva săptămîni înainte de alegeri, cred că fiecare dintre noi care nu e tocmai novice îşi pune această întrebare. Oare e întîmplător momentul în care el face toate aceste aberaţii? Eu cred că nu.”

Ceea ce s-a întîmplat şi continuă să se petreacă în legătură cu „afacerile” din fotbal e atît de grav şi de complex, încît voi încerca să ajut la descîlcirea acestei lucrături, punînd mai multe întrebări. Hai să le numim întrebări, pe care le pune fostul preşedinte sau… „întrebările lui Mitică”. Acestea ar fi următoarele:

Întrebările acide ale lui Dragomir! Începe tăvălugul?

“Se pune întrebarea: Cine a sprijinit o mare escrocherie, ca reducerea numărului echipelor şi a drepturilor TV?

Cine a luat banii şi cum au fost împărţiţi?

De ce Consiliul Concurenţei nu s-a sesizat pînă acum şi cine a intervenit să nu se facă un caz din această încălcare a legii?

Cine a oprit Consiliul Concurenţei să nu se sesizeze? Să fie, oare, cineva corupt şi la Consiliul Concurenţei?

A verificat cineva deplasările lui Gino Iorgulescu şi ale altor trei persoane, care au plecat în Dubai, înaintea alegerilor de la Ligă şi, mai apoi, a alegerilor prezidenţiale?

Este băgat şi Cosmin Olăroiu în această poveste?

Banii s-au derulat numai prin conturile lui Paszkany sau şi prin conturile lui Olăroiu?

De ce nu se dau publicităţii convorbirile lui Becali din puşcărie cu Olăroiu, înainte de alegerile de la Ligă?

Cu cine se afla Olăroiu, cînd l-a sunat pe Gigi Becali din Dubai la puşcărie la Poarta Albă?

De ce nu se dau publicităţii convorbirile lui Becali din puşcărie cu subsemnatul Dragomir, imediat după alegerile LPF?

De ce nu este audiat în această afacere Gheorghe Ştefan de la Piatra Neamţ?

De ce nu sînt întrebaţi patronii şi unii preşedinţi de cluburi, care au fost convocaţi în seara dinaintea alegerilor, de la LPF, de către Liviu Dragnea şi Victor Ponta?

Care a fost implicarea politicienilor Ponta şi Dragnea?

Domnul Sebastian Ghiţă a fost în Dubai cu domnul Ponta? Ce ştie de această speţă? S-a întîlnit cumva acolo cu Paszkany, Gino Iorgulescu şi Olăroiu?

Cine şi cîţi ştiu de comisionul pe care l-a dat Paszkany pentru că nu s-a făcut licitaţie pentru cumpărarea drepturilor TV?

Dar despre reducerea numărului echipelor din prima Ligă, pentru a se da un tun de 24 de milioane de euro?

De ce s-a întocmit contractul de vînzare-cumpărare a drepturilor TV fără garanţii bancare?

Cîţi bani, daţi de cine şi luaţi de cine pentru un asemenea contract fără garanţii prin care sînt expuse la riscuri mari toate cluburile din prima ligă?

Cine din Cluj, în afară de Paszkany , mai ştie de această afacere oneroasă?

De ce nu este întrebat Ioan Niculae de la Astra cine l-a ameninţat dacă nu votează cu Gino?

De ce nu se face o anchetă serioasă, de către procurori, să se vadă ce s-a făcut cu banii şi cine i-a însuşit? NU darea mea de la LPF este importantă – dar atîţia bani care s-au dat şi s-a încălcat legea, chiar nu interesează pe nimeni?

De ce şi cine a oprit procesul dintre „Poli” Timişoara şi Naţional Bucureşti pentru banii care au ajuns într-un offshore din Cipru, pentru vînzarea celor trei jucători de la Naţional la „Poli” Timişoara (cazul McKain)?

Vorbim despre delapidare şi evaziune de peste un milion de dolari şi nu se sesizează nimeni?!

Oare persoanele implicate sînt aşa de deasupra legii? Sau Gino şi Olăroiu au de dat bani pentru altceva?

Cine este aşa de mare şi de tare ca să sfideze toate legile şi să jecmănească amărîtele de cluburi care se zbat în insolvenţă?

A fost pus Iacov, care lucra cu Ponta şi Iorgulescu la Naţional, să facă plîngere la DNA, la procurorul Eva (ulterior arestat) pentru clădirea LPF, construită din surse proprii?

Pentru final, întrebarea cea mai dură: De ce s-a semnat contractul de vînzare-cumpărare a drepturile TV, fără nicio garanţie bancară? În orice situaţie, aceasta este o faptă foarte gravă. Sper să se răspundă la aceste întrebări, vom trăi şi vom vedea – adevărul, mai devreme sau mai tîrziu, tot va ieşi la lumină.”