ADVERTISEMENT
News

Cartea care prevestește Apocalipsa și o nouă Înviere: “Ascultă cuvintele prorociei, căci vremea este aproape!”

Autor: Andrei Dicu | 01.05.2021 | 10:00
Cartea care prevestește Apocalipsa și o nouă Înviere:
„Apocalipsa” Sfântului Ioan Teologul prevestește dezastrul lumii și Învierea, în „cheie” creștino-păgână (sursa www.facebook.com)

Apocalipsa Sfântului Ioan este numită și „Cartea Revelației”. Fără a avea vreo legătură cu Sfântul Ioan Botezătorul, Sfântul Ioan Evanghelistul a oferit creștinismului cea mai importantă profeție, Apocalipsa, care, în zilele noastre tulburi, trebuie rememorată, mai ales că după ea vine, firesc, Învierea. Povestea a început la Patmos, la răsăritul Mării Egee. Dar, dincolo de această carte, de înțelesurile și de istoria sa, trebuie reținut că orice tip de „Apocalipsă” anunță o „Înviere”.

ADVERTISEMENT

Pe măsură ce existența noastră în aceste vremuri de restriște devine tot mai precară și tensionată, dorința de a afla ce va aduce ziua de mâine crește. De-a lungul epocilor istorice, s-au făcut numeroase profeții privind evenimentele pe care le trăim, în prezent. Poate cea mai importantă dintre ele îi aparține Sfântului Ioan. „Fericit este cel ce citește și cei ce ascultă cuvintele prorociei și păstrează cele scrise în aceasta! Căci vremea este aproape”, am citat din Apocalipsa Sfântului Ioan, 1,3.

Efes, orașul renumit pentru Templul Zeiței Artemis, una dintre cele șapte minuni ale lumii, se află în estul Mării Egee, în apropierea insulei Patmos. Aceasta din urmă, supranumită și „Insula Apocalipsei”, este locul în care Sfântul Ioan a scris Cartea Apocalipsei. Apropierea geografică a acestor două centre spirituale a creat opinia unor istorici, conform căreia la baza Cărții Apocalipsei se află atât creștinismul ezoteric și mistic, cât și misterioasele culte eleusian, egiptean și grec. Această carte a fost destul de controversată, din cauza paradoxului că ea reprezintă, în același timp, o vastă operă de inspirație creștină și păgână. Din această cauză, ea a fost interpretată într-o mulțime de feluri și a fost evocată de multe ori în cazul evenimentelor petrecute de-a lungul istoriei.

Ioan Teologul a creat Cartea Apocalipsei lângă casa Fecioarei Maria: Logosul poartă cheia Reînvierii

În lucrarea „Prorocirile sfârșitului lumii”, astrologul și arhitectul american A.T Mann amintește că „Efes, situat pe coasta turcă, este orașul sacru al religiilor misterioase. Acolo de afla Templul Dianei, epicentrul doctrinelor secrete, un laborator unde era distilată esența misticii creștinismului, budismului, caldeeanismului și a zoroastrianismului. Este de notorietate faptul că Fecioara Maria și-a petrecut acolo ultimele zile și că mormântul Sfântului Ioan se găsește undeva în munții din vecinătate”.

ADVERTISEMENT

Să revenim, însă, la cartea propriu-zisă. Apocalipsa Sfântului Ioan reprezintă o viziune dramatică a sfârșitului lumii și conține imagini bizare și vietăți ciudate, aflate departe de sobrietatea creștinismului, mult mai apropiate de religiile misterioase și primitive ale Orientului Apropiat, Egiptului și Greciei. Cartea descrie viziunea Sfântului Ioan, apariția lui Alfa și Omega, a Începutului și Sfârșitului printre șapte sfeșnice de aur și echivalențele lor planetare. Arhetipul marelui Logos este o sinteză a vechilor zei, așa cum apare în imaginile Lui, care îl combină pe Kronos, Tatăl Timp, Selene, Zeița Lunii, a anotimpurilor, a apelor și alte zeități arhetipale. Logos ține cheile (planetele) vieții, ale morții și reînvierii, în perfectă cunoaștere a misterelor.

Potrivit lui A.T.Mann, „cele șapte biserici din Asia corespund celor șapte zile ale Creației, celor șapte origini ale raselor, energiei chakra, cu centrul în corpul uman și în ierarhia treptelor pe care inițiatul urcă, înainte de a atinge domeniul spiritual”.

Ioan a văzut un tron gigantic, înconjurat de 24 de bătrâni îmbrăcați în alb, purtând coroane de aur, într-o atmosferă încărcată de fulgere și de tunete. Șapte lămpi ardeau și îl luminau pe Cel Sfânt, care ținea în mâna dreaptă o carte cu șapte peceți, pe care nu era demn niciun bărbat sau nicio femeie de pe Pământ sau din Cer s-o deschidă. Un miel, simbolizându-l pe Hristos și reprezentând primul semn zodiacal, Berbecul, cu șapte coarne și șapte ochi, a apărut și a luat cartea de la Dumnezeu. Bătrânii au căzut în genunchi, închinându-se lui Dumnezeu și Mielului.

ADVERTISEMENT
Sfântul Ioan Teologul (sursa www.facebook.com)
Sfântul Ioan Teologul (sursa www.facebook.com)

Patru Cavaleri ai Apocalipsei din patru epoci ale lumii

Când cartea a fost deschisă și primele patru peceți au fost rupte, au țâșnit cei Patru Cavaleri ai Apocalipsei. Acești călăreți reprezentau cele patru elemente (pământ, aer, apă, foc) sau cele patru epoci ale lumii, Yuga. Ultimul Cavaler era Moartea, care călărea un cal palid, domnind peste un sfert de Pământ, împrăștiind dezastrul, prin foamete și sabie.

O dată cu ruperea celei de a cincea peceți, au apărut toți cei care au fost măcelăriți în numele Domnului. Când s-a rupt cea de a șasea pecete, a început un cutremur înfricoșător. Soarele s-a întunecat și Luna a devenit roșie, ca sângele. Stelele au căzut din cer și fiecare munte sau insulă s-a mișcat din loc. Marea zi a mâniei Domnului venise…

ADVERTISEMENT

Apoi, și-au făcut apariția îngerii vântului, iar unul dintre ei a pecetluit frunțile celor 144.000 de aleși, pecete pe care aceștia trebuiau s-o păstreze până în ziua fatală. Cea de a șaptea pecete a adus o pace relativă, dar numai pentru puțin timp, pentru că și-au făcut apariția alți șapte îngeri, intonând numele Domnului și s-au dezlănțuit mari catastrofe.

Bolile, lăcustele și scorpionii au adus dezastrul planetar

„Steaua numită Wormwood a căzut din cer, închipuind blasfemia umanității și desacralizarea înțelepciunii lui Dumnezeu. Demonii i-au atacat pe toți cei care nu aveau pecetea Domnului pe frunte. Boli, lăcuste, scorpioni și tot felul de creaturi hidoase au persecutat ființele de pe Pământ, până când ele și-au dorit eliberarea prin moarte. O altă stea a adus o carte, iar Ioan a fost implorat să renunțe la postul negru și să mănânce, pentru a avea puterea de a împărtăși vechea înțelepciune și inițiere. El a fost sfătuit: „Trebuie să-ți rostești din nou profețiile, în fața multor popoare și națiuni, cu limbi și regi diferiți. I s-a dat, de asemenea, un toiag cu care să măsoare templul și altarul Domnului și pe cei care L-au slăvit acolo. Și, pentru trebuințele profeției, a dat ordine precise de a-i proteja pe toți cei care i-au fost martori”, a explicat Mann, desfășurarea ulterioară a evenimentelor.

ADVERTISEMENT

Istoria numărului fatidic 666 și Mielul cu cei 144.000 de Aleși

O altă apariție  este cea a unei femei însărcinate, care era înveșmântată în Soare și avea Luna la picioarele sale, iar pe cap purta o coroană cu douăsprezece stele. Aceasta era amenințată de un dragon roșu, care avea șapte capete încoronate. Sfântul Mihail a răpus dragonul, dar, din nefericire, acesta a fost și momentul apariției Satanei și a încercărilor acestuia de a ademeni întreaga lume.

Stând pe țărm, Ioan a văzut ridicându-se din mare o fiară cu șapte capete și zece coarne, fiara Apocalipsei, al cărei număr era 666. Această creatură era Antichristul, zămislit de dragon…

În același timp cu anunțarea distrugerii Babilonului, orașul haosului și al pierzaniei, a fost zărit Mielul cu cei 144.000 de Aleși ai săi. Mulțimea a fost martoră la moartea și la suferința multora, judecați pentru mântuirea păcatului. Cei șapte îngeri, care simbolizează Pleiadele, și-au vărsat mânia asupra Pământului cu cele șapte plăgi, inclusiv asupra femeii în roșu, păcătoasa din Babilon, care călărea o fiară și ținea în mână cupa plină a ticăloșiei. Îngerii l-au hulit pe Dumnezeu, au distrus Pământul și pe toți locuitorii săi…

ADVERTISEMENT

„Slăvește-L pe Dumnezeu!”

În final, Dumnezeu a biruit, după care a urmat nunta Mielului. Ioan a căzut la picioarele acestuia, care i-a spus: „Slăvește-L pe Dumnezeu”. A apărut un cal alb, încălecat de Cuvântul Domnului, urmat de armatele Domnului, îmbrăcate în alb. Pe armura lui scria „Regele Regilor și Stăpânul Stăpânilor”. Armatele s-au bătut cu fiara, pe care au nimicit-o și l-au legat pe Satan. Ierusalimul a fost descris în detaliu, inclusiv cei doisprezece îngeri de la porțile orașului, care simbolizează cele douăsprezece triburi ale lui Israel și, de asemenea, au fost păstrate proporțiile cetății. În centrul orașului curgea Râul Vieții, strălucitor ca și cristalul care izvora din tronul lui Dumnezeu și al Mielului.

Profețiile Apocalipsei se încheie cu iertarea lui Dumnezeu. Predicțiile din Apocalipsa Sfântului Ioan sunt foarte sugestive, iar ideea sfârșitului lumii este tot atât de relevantă pentru momentele pe care le trăim astăzi, ca și pentru creștinii de acum mai bine de 2000 de ani. Prima lecție este că Dumnezeu răspândește bunătatea și pedepsește răul. Ceea ce se mai află încă în discuție este durata și localizarea în timp a Mileniului de pace, precum și corespondența imaginilor cu evenimentele de pe Pământ.

Altarul Bisericii Sfântul Ioan din Efes (sursa www.facebook.com)
Altarul Bisericii Sfântul Ioan din Efes (sursa www.facebook.com)

Ioan din Patmos, subiectul unor eterne controverse

Ioan din Patmos, zis și Ioan Teologul, a fost, în timp, subiectul multor discuții, ba chiar controverse. Identificat cu Apostolul Ioan sau cu Ioan Prezbiterul, autorul Apocalipsei pare să-și fi inspirat Cartea din persecutarea creștinilor, în timpul domniei lui Domițian sau Nero. Unii comentatori teologi, precum Donald Guthrie și Alec Motyer, au afirmat că viziunea a fost scrisă de Ioan, dar are amprenta lui Isus Hristos.

Versiunea tradițională susține că Apostolul Ioan, care ar fi scris Evanghelia după Ioan și Epistolele lui Ioan, ar fi scris, totuși, Apocalipsa în timpul domniei împăratului roman Domițian.

Majoritatea teologilor vorbesc despre Ioan ca fiind unul dintre „Părinții timpurii ai bisericii” și arată similitudinile dintre Evanghelie și Apocalipsă. Spre exemplu, ambele lucrări conțin o hristologie înaltă, susținând latura divină a lui Isus, mai presus decât latura sa omenească. În Apocalipsă, Isus este numit „Cuvântul lui Dumnezeu”, deși contextul lucrării este foarte diferit de cel din Evanghelie. Cuvântul din Apocalipsă este parte din judecată, în timp ce în Evanghelie imaginea este folosită pentru a vorbi despre rolul în creația lumii și în mântuire: „La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul”.

Predicția lui Toma și textele apocrife care prevestesc „Infernul” lui Dante

Au existat mai multe Apocalipse, scrise în anii de după Hristos. Dintre acestea, puține au fost acceptate, majoritatea textelor apocrife fiind eliminate din Noul Testament. Apocalipsa lui Toma spune că Isus i-a spus apostolului Toma că perioada de la ridicarea Lui către ceruri până la reîntoarcere va fi de nouă jubilee. Iată una dintre cele mai interesante preziceri, din această carte: „Se va ridica dintr-o dată un rege, iubitor de dreptate, care va domni puțin timp. Va avea doi fii. Primul va avea un nume care începe cu prima literă (A), iar cel de-al doilea un nume care va începe cu a opta literă (H). Primul va muri înaintea celui de-al doilea. După aceea, vor veni doi prinți care vor oprima națiuni, iar pe timpul domniei lor va fi foamete mare în partea de Răsărit, astfel încât popoarele se vor ridica împotriva popoarelor și vor fi târâte în afara propriilor granițe”.

Alte texte apocrife, precum Apocalipsa Fecioarei, Revelația lui Ștefan, Apocalipsa lui Petru și Apocalipsa lui Pavel sunt similare ca stil și conținut cu Apocalipsa lui Ioan. Toate aceste cărți conțin mai multe influențe gnostice decât cele acceptate în versiunea lui Ioan și seamănă mai mult cu versiunile timpurii ale „Infernului” lui Dante, decât cu Apocalipsa biblică. De altfel, în Apocalipsa lui Pavel sunt prezentate locuri din Iad și din Paradis, iar însușirile educaționale necesare convertirii sunt mai pronunțate.

Multe voci au prezis vremea Apocalipsei așa cum a fost descrisă în Cartea Apocalipsei. Predicțiile făcute după apariția Cărții proiectau sfârșitul lumii mult mai târziu decât anii pe care îi aveau de trăit cei aflați în viață, în momentul respctiv, ceea ce reprezenta o încadrare în timp mai puțin periculoasă.

Unii au determinat momentul Apocalipsei făcând apel la numerologie. Cartea Apocalipsei menționează mai multe numere și semnificația lor nu a scăpat celor dornici s-o caute. Un timp, anul 666 a fost cel mai probabil vizat, el derivând din gematria numărului fiarei Apocalipsei. Gematria reprezintă conversia unui nume într-o cifră, găsindu-i literei grecești un corespondent numeric. Se adună apoi literele numelui grecesc și apoi i se descifrează semnificația. Această cifră s-a transfomat în 666…

 

CITEȘTE mai multe articole interesante din categoriile NEWS, SPORT sau LIFE
ADVERTISEMENT
A apărut revista SuperEuro
  • SuperEuro, cea mai tare revistă glossy dedicată Euro 2020
  • SUPEREURO: 164 de pagini premium, la doar 10 lei!