Laszlo Krasznahorkai, autorul unor romane postmoderniste dificile, care în ciuda caracterului ermetic al scrisului său a reușit să ajungă la un public numeros, este laureatul din acest an al Premiului Nobel pentru Literatură. Destul de rezervat în apariţiile publice, scriitorul este totuşi exploziv în rarele interviuri pe care le acordă.
Supranumit „Maestrul Apocalipsei”, Laszlo Krasznahorkai zugrăveşte lumea în care trăim în aceleaşi culori pe care le foloseşte în cărţile sale. Într-unul din rarele interviuri în care îşi dezvăluie viziunea asupra lumii în care trăim, autorul maghiar dă sentinţe pe care o parte a publicului le poate considera şocante.
„Lumea a pierdut firul narativ, iar acum confuzia este imensă. Atât artistul, cât și matematicianul simt la fel, merg înainte, dar știu că nu ar trebui să o facă, pentru că urmează un drum greșit. Nici logica, nici legea morală, nici direcțiile folosite până acum nu ajută la cunoaștere, ci, dimpotrivă, ne duc în mod explicit înapoi. Ne-au condus pe un drum greșit. Nu știm unde suntem, ce suntem și pentru ce. Am căzut în nebunie, ne învârtim, ar trebui să ne privim din exterior, dar tocmai mijloacele astea ale noastre – raţiune, morală, logică – ne-au dus la rătăcire”, spunea autorul maghiar într-un interviu pentru Jurtarnji List.
Laszlo Krasznahorkai se arată la fel de caustic când este rugat să-şi caracterizeze propria ţară, pe care o compară cu un sanatoriu. „Ungaria a încetat de mult să mai fie o țară, ci este mai degrabă un spital de boli mintale. Doctorii au plecat, pacienții sunt liberi, abandonați propriei sorți, rătăcind pe holuri, în spatele ușilor închise”, considera actualul laureat al Premiului Nobel pentru Literatură.
De altfel, Laszlo Krasznahorkai este un opozant al premierului Viktor Orban, iar în romanul său „Întoarcerea acasă a baronului Wenckheim” există un personaj „malefic, bolnav şi atotputernic”, care străbate oraşul într-un convoi de maşini negre şi în care unii critici văd o aluzie la Orban.
Filosofia nihilistă a lui Krasznahorkai și viziunea sa tragică asupra precarității condiției umane l-au protejat de atenția presei tabloide și în general i-au oferit o liniște din care puțini au îndrăznit să-l deranjeze. Cei de la faimosul portal literar britanic Literary Hub au rămas chiar surprinşi atunci când scriitorul le-a răspuns solicitării de a le dezvălui cărţile sale favorite.
„L-am întrebat pe îndrăgitul scriitor maghiar Laszlo Krasznahorkai (prin intermediul editurii sale americane, New Directions) care este colecția sa de povestiri preferată. Nimeni nu se aștepta să răspundă. Nici noi. Nici editura sa”, scriu aceştia. Surprizele nu se opresc aici, pentru că pe lista de opt cărţi trimisă de scriitor figurează şi una scrisă de un autor român.
„Viaţa şi opiniile lui Zacharias Lichter”, scrisă de Matei Călinescu, se numără printre cele opt cărţi favorite ale actualului laureat al premiului Nobel pentru Literatură şi pe care ni le recomandă pentru lectură. Volumul a văzut lumina tiparului în 1969, la Bucureşti, în plină perioadă comunistă, şi se spune că a trecut de cenzură pentru că cei care l-au citit nu au izbutit să îl înţeleagă. Cerşetor pe străzile Bucureştiului, Zacharias Lichter este un vizionar nebun şi profetic, care pune la îndoială atât convenția socială, cât și înțelepciunea convențională, atacând ceea ce el numește „Regatul Prostiei”. De remarcat că dintre celelalte şapte cărţi cinci sunt scrise de autori maghiari, una de polonezul Andrzej Stasiuk şi alta de americanul Thomas Pynchon.