O șampanie de top se făcea cu ani în urmă în București. La acea vreme, fabrica unde era produsă avea dotări de ultimă generație. totodată, șampania era cea mai bună de pe piață și mulți o apreciau.
Șampania mai este și astăzi o băutură extrem de apreciată. Deseori este consumată la evenimente importante, precum aniversări, ori chiar la trecerea dintre ani. Mai sunt însă și persoane care îi adoră gustul și aleg să o savureze din când în când.
Aromele pot fi diferite, iar gustul este înțepător. Totodată, șampania vine la pachet și cu o spumă generoasă. Care este însă povestea șampaniei? Când a apărut aceasta? Poate mulți nu știu, dar șampania a fost produsă încă din secolul al XVII-lea.
Pe de altă parte, călugărul Dom Pierre Pérignon este cel care și-a pus amprenta asupra ei. Și chiar dacă anii au trecut, modul de fabricare al șampaniei nu s-a schimbat prea mult, ci doar tehnica a evoluat.
Deși șampania ne duce cu gândul la Franța, adevărul este că și în România se producea la un moment o șampanie de top. la finele secolului al XIX-lea, la noi în țară au venit numeroși investitori în domeniul vinificației, o marte parte din Germania.
Nicolae Basilescu a avut un rol esențial în acest sens. Deși ocupația lui era alta la bază, un moment important avea să schimbe totul. Ministerul de Finanțe a scos la licitație fostele fabrici de bere și malț. Acestea erau situate în cartierul Bucureștii Noi.
Ulterior, Basilescu le-a răscumpărat cu ajutorul financiar al Băncii Marmorosch-Blank și a sperat la ce e mai bun. Acesta a mai primit un sprijin și de la Societatea Națională Creditul Industrial, care i-a împrumutat 3.000.000 de lei, însă doar 500.000 de lei în numerar, restul în sticle, dopuri și alte materiale necesare pentru îmbutelierea șampaniei.
Și iată că așa a ajuns să fie produsă șampanie de top în cartierul Bucureștii noi din Capitală. Procesul de fabricație era realizat împreună cu Casa de Saint Marceaux din Reims din Franța, care primea 10% din vânzarea produsului finit.
În anul 1925 au ajuns și niște sticle speciale la noi în țară, iar primul lot de șampanie a apărut pe piață în februarie 1927. Rezultatul nu a fost însă cel dorit. Având în vedere lipsa campaniilor de promovare, până la fina de an, doar 9.460 de sticle au fost vândute.
Nu a durat mult, iar această șampanie de top din România avea să fie cunoscută. În 1928, Basilescu a vândut 48.796 de sticle de șampanie, iar un an mai târziu 39.344 de sticle. În tot acest timp a fost finalizată și reconstruirea fabricii și au fost amenajate pivnițele.
Și totuși cum a dispărut întreaga afacere? Odată cu trecerea anilor, taxele, dar și alte măsuri legale s-au tot schimbat. Astfel, dacă în trecut o sticlă de șampanie costa undeva pe la 300 de lei în anul 1927, declinul a venit decenii mai târziu.
Constantin Doncea a fost viceprimarul Capitalei, dar și adjunct al ministrului Construcțiilor. Aceste funcții au fost deținute în perioadele 1947-1948, respectiv 1948-1950. Iar la acea vreme, el a aprobat și pus în aplicare demolarea clădirilor din curtea Fabricii Basilescu, inclusiv locuințele proprietarilor și cele de serviciu.
Fabrica din București unde se făcea șampanie de top a rămas însă în picioare. Aceasta a fost rebotezată „Zarea” și a continuat să producă șampanie. Iar în prezent prezent, fabrica a rămas ca un simbol în cartierul Bucureștii Noi.