ADVERTISEMENT
News

Casa Albastră, curtea din care până și Bunul Dumnezeu s-a inspirat! „Numai Raiul poate să fie mai frumos”

Autori: Alexandru Năstase, Cristian Ghindă | 03.03.2020 | 13:41
Casa Albastră se află în satul Jgheaburi, comuna Corbi, județul Argeș. Sursa foto - fanatik

Casa Albastră, curtea din care până și Bunul Dumnezeu s-a inspirat se află la o privire în plus de Mănăstirea Corbii de Piatră. Mai exact, toți cei curioși să vadă cum arată o bucățică de Eden, trebuie să străbată câțiva metri de la lăcașul de cult, pe un drum care te îndeamnă încă din începuturi la povești.

ADVERTISEMENT

Casa Albastră, curtea din care până și Bunul Dumnezeu s-a inspirat!

Nimic nu pare să-ți prevestească frumusețea naturală a locului. Ici colo, drumeți cu zâmbet larg, coboară fericiți și împăcați. Unii privesc cu nesaț către peretele de piatră, alții, liniștiți cu cele descoperite, mulțumiți, se caută de amintiri și retrăiesc minunile copilăriei.

Mai toți se întorc și aduc cu ei și alți pasionați de călătorii. Așa arată viața de zi cu zi a unui micuț sat din județul Argeș. În Jgheaburi, soarele pare că răsare întotdeauna cu câteva clipe mai repede și apune la plecarea ultimului vizitator al Casei Albastre.

ADVERTISEMENT

„Numai Raiul poate să fie mai frumos”

Adică a unei minuni care, prin bunăvoința Proniei, a fost lăsată pe pământ românesc și păstrată din temelii ca poartă de intrare a Raiului. A fost gospodăria Mamei Uța, o femeie strașnică pe care nicio răscruce de oportunități nu avea cum să o alunge din Paradisul ei.

ADVERTISEMENT

Când Dumnezeu a chemat-o lângă El, pesemne că voia să știe mai multe despre orânduirea lumii, să „guste” din poveștile bătrânei și să afle secretul fericirii ca să-l împărtășească și altora. Mama Uța și-a lăsat jos, pe Pământ, comoara unei vieți simple, ţesută curat și frumos și a plecat să moară puțin. Așa cum fac toți oamenii.

Căsuța ei, căsuța albastră care a minunat mii de turiști a rămas să bucure în continuare. S-au ocupat de lucrul acesta fiica și ginerele. Situată sub o scobitură imensă de piatră, gospodăria care pare că desparte lumile, își face apariția discret.

ADVERTISEMENT

Vorbim despre o casă cu pereți albaștri, o casă care aduce aminte de alte timpuri, de mirajul anilor care au trecut pentru totdeauna. O casă în care viața pare că și-a luat o pauză. Este ca o ilustrată din trecut a unor vremuri frumoase. Sau, dacă permiteți, o poartă a timpului pe care o puteți deschide cu bunăvoința gazdelor.

ADVERTISEMENT

De la paturile de altădată la leagănul în care Mama Uța și-a crescut fiica, de la preșurile tesute până la prispa plină de flori și care te cheamă la povești, totul pare decupat dintr-un film al copilăriei. O copilărie pierdută pentru fiecare om, obligat de ani, să crească.

„Casa a fost străbunicii, apoi a bunicii. E construită încă din 1868, dar la Primărie actele au fost făcute ceva mai târziu. Acolo a locuit bunica soției, acolo a copilărit și crescut soția mea”, a spus exclusiv pentru FANATIK, Sescioreanu Nicolae, cel pe care l-am găsit în curte, înconjurat de vizitatori.

ADVERTISEMENT

E între două vârste, pe la jumătatea vieții, dar nu dă niciun semn de oboseală. Aleargă de la un grup la celălalt, încearcă să le explice tuturor, povestește cu atât patos și har divin și încântă. Oamenii îi sorb cuvintele, îl ascultă vrăjiți și își cumințesc neliniștile.

Cântă în corul bisericii, posibil de aici starea de bine pe care o oferă fără să-și dea seama. Își aduce aminte cu plăcere de felul în care a arătat curtea pe care o îngrijește acum cu atâta dragoste și încearcă să pună în mișcare roțile mecanismului. S-a documentat despre promovare, s-a pus la curent cu tot ce trebuie și caută să aducă în zonă cât mai mulți turiști. Are și o înțelegere cu primarul în acest sens, au venit între timp și magneții și totul pare să se așeze.

Despre curtea Mamei Uța se spune că era singura de pe Pământ cu o cascadă naturală înaltă de aproape 8 metri. Imaginile apei care se prăvălea pe jgheabul de piatră reprezintă dovada vie. Seceta a mai domolit căderea, dar gazda promite că, în cel mai scurt timp, rezolvă și această dilemă.

„Există o cascadă, acum a fost secetă, rămâne de văzut ce anume s-a petrecut. Deocamdată nu mai curge apa, dar, vom urca să urmărim traseul și să observăm ce s-a întâmplat. Curgea o apă atât de curată, atât de limpede, când nu ploua. Bunica făcea mâncare, bea apă din ea, animalele beau apă de acolo”, a mai zis Sescioreanu Nicolae.

Și minunile abia încep! Pentru că, la câțiva metri de Casa Albastră, în curtea Mamei Uța, vizitatorii descoperă o lume uitată, o lume a legendelor. Mai exact, ridicând privirea, se poate observa înfipt în peretele de gresie, un picior imens și pietrificat. Se disting fără nicio îndoială, coapsa și genunchiul unui uriaș, apoi trupul, brațul și capul.

Un uriaș zidit în piatră, un uriaș care a stârnit și curiozitatea autorităților. „Înainte de potopul lui Noe se spune că existau oameni uriași, oameni care măsurau 7 metri. Unul dintre ei pare că a fost prins la noi aici. Au venit specialiști chinezi, americani și-au luat probe din zona șoldului. Asta se întâmpla acum câțiva ani. Încă așteptăm rezultatul”, a mai spus bărbatul, nu înainte să ne arate în iarbă câteva pietre.

Legenda spune că ar fi parte din capul și trunchiul uriașului. Ochiul lui, poate o ureche. Lumea deja nu mai ascultă. Minunile sunt prea multe într-un timp prea puțin. E greu să fie percepute și înțelese toate, pe loc.

„România este țara mea, eu sunt român și mă mândresc cu lucrul acesta. Tot ce fac, fac cu gândul la România. Ce poate să fie mai frumos decât curtea aceasta? Poate doar Raiul. Dincolo de această curte, probabil e doar Raiul”, continuă bărbatul și vizitatorii își scutură capetele. Parcă de neînțeles, de nicăieri, printre povești cu uriași și pereții aceștia de un albastru amețitor, apare mândria că toate ne aparțin. Că noi, ca nație, am fost aleși să ducem mai departe legenda uriașilor și frumusețea locurilor.

„Tot aici au fost filmate secvențe din Răpirea Fecioarelor, 1967, cu Marga Barbu, soția lui Eugen Barbu, în curtea Mamei Uța”, ne readuce în prezent gazda, în timp ce ne prezintă locurile exacte.

Cât despre răscrucea de oportunități, lucrurile sunt cât se poate de clare! La un moment dat, Mama Uța putea să lase totul şi să trăiască „liniștită” la oraș. A primit un apartament de la o familie de italieni, dar trebuia să renunțe la Casa Albastră, la curtea cu uriași și cascadă, la viața ei, așa cum era. Femeia a spus pas afacerii și pentru că  „dincolo de această curte, probabil e doar Raiul”.

Și poate că, într-adevăr, atunci când Dumnezeu și-a construit grădina Eden, s-a inspirat și din minunea Mamei Uța.

 

CITEȘTE mai multe articole interesante din categoriile NEWS, SPORT sau LIFE
ADVERTISEMENT
A apărut noua revistă Taifasuri
  • Câștigă ACUM o Dacia Logan, 2.000 de euro și multe alte premii!
  • Nr. 841. 32 pagini + CD. Doar 10lei!