Deși inteligența artificială este promovată drept una dintre cele mai mari revoluții ale economiei moderne, impactul ei real asupra locurilor de muncă rămâne încă neclar și inegal. În timp ce investițiile cresc accelerat, specialiștii avertizează că efectele nu vor fi distribuite uniform: unele industrii ar putea fi profund restructurate, iar altele chiar „pulverizate” de noile tehnologii, pe fondul unei reorganizări dure a pieței.
Inteligența artificială este prezentată drept motorul noii revoluții economice, însă realitatea din companii pare, cel puțin pentru moment, mult mai nuanțată. Un studiu recent arată că mii de directori generali recunosc că impactul concret al AI asupra productivității și ocupării forței de muncă este, deocamdată, aproape inexistent. Concluziile readuc în discuție un paradox celebru din economie, formulat în urmă cu aproape patru decenii. În 1987, economistul laureat al Premiului Nobel, Robert Solow, observa că, în ciuda progreselor tehnologice spectaculoase, de la microprocesoare la circuite integrate, creșterea productivității încetinise semnificativ. De la un ritm anual de 2,9% în perioada 1948–1973, economia a coborât la doar 1,1% după 1973. Deși computerele promiteau eficiență și automatizare, ele produceau adesea un exces de informație, fără rezultate concrete în performanța economică. „Era computerelor poate fi observată peste tot, mai puțin în statisticile de productivitate”, scria Solow la acea vreme, formulând ceea ce avea să devină cunoscut drept paradoxul productivității.
Astăzi, același tipar pare să se repete în cazul inteligenței artificiale. Deși sute de companii mari promovează adoptarea AI ca pe un succes, datele nu confirmă încă un impact vizibil la scară largă. Un studiu publicat în februarie de Biroul Național de Cercetări Economice, bazat pe răspunsurile a aproximativ 6.000 de directori din SUA, Marea Britanie, Germania și Australia, arată că aproape 90% dintre firme nu au observat schimbări semnificative în productivitate sau în nivelul angajărilor în ultimii trei ani. Mai mult, deși două treimi dintre executivi spun că folosesc inteligența artificială, timpul real de utilizare este extrem de redus, în jur de 1,5 ore pe săptămână. Un sfert dintre respondenți declară chiar că nu folosesc deloc aceste tehnologii la locul de muncă. Cu toate acestea, așteptările rămân ridicate, companiile estimând creșteri viitoare ale productivității și producției, chiar dacă efectele întârzie să apară.
În paralel, alte studii oferă o imagine contradictorie. De exemplu, cercetări realizate de MIT sugerau că AI ar putea crește performanța individuală cu până la 40%, însă datele macroeconomice nu reflectă încă aceste beneficii. Investițiile masive, care au depășit 250 de miliarde de dolari în 2024, nu s-au tradus, cel puțin până acum, în rezultate proporționale. Mai mult, unele cercetări indică faptul că utilizarea excesivă a instrumentelor de inteligență artificială ar putea avea chiar efecte negative. Un studiu realizat de Boston Consulting Group arată că productivitatea crește atunci când angajații folosesc un număr limitat de instrumente AI, dar scade semnificativ când acestea devin prea numeroase, generând erori și „ceață mentală”.
De altfel, explicațiile specialiștilor vin să nuanțeze acest decalaj tot mai evident între entuziasmul din jurul inteligenței artificiale și rezultatele concrete din economie. Dacă în teorie tehnologia promite salturi spectaculoase de eficiență, în practică, adoptarea grăbită și lipsa unor procese bine definite par să încetinească exact aceste beneficii. În acest punct apare și ideea tot mai discutată în rândul economiștilor: progresul tehnologic nu produce efecte imediate, ci trece printr-o etapă de „așezare” în care organizațiile învață, ajustează și, uneori, chiar pierd eficiență înainte de a câștiga. În acest context, economiștii vorbesc tot mai des despre o posibilă „curbă în J” a impactului tehnologic: o perioadă inițială de stagnare sau chiar regres, urmată de o creștere accelerată odată ce tehnologia este integrată eficient în procesele economice. Un scenariu similar s-a produs și în cazul revoluției IT, când abia după decenii de investiții au apărut câștiguri reale de productivitate.
Pentru a înțelege mai bine de ce promisiunile inteligenței artificiale nu se regăsesc încă în indicatorii economici, FANATIK a stat de vorbă cu Adrian Mitroi, profesor de Finanțe Comportamentale și Psihologie Organizațională. Potrivit acestuia, se pare că AI este adesea tratat mai degrabă ca un element de imagine și diferențiere, decât ca un instrument care produce valoare în sine. El subliniază că tehnologia nu poate compensa procesele slabe sau datele de slabă calitate, ci doar le poate amplifica, ceea ce înseamnă că ineficiențele existente devin pur și simplu mai rapide, nu mai bune.
„Pentru că au adoptat tehnologia înainte să înțeleagă problema. Momentan, AI este mai mult ”mojo” și ”social currency”. Trebuie să înțelegem că AI nu creează valoare de sine stătătoare; ea funcționează ca un levier operațional și intelectual care amplifică procesele existente. Dacă procesele tale sunt slabe sau datele sunt mediocre, rezultatul inferenței va fi doar o versiune mai rapidă a aceleiași ineficiențe. În multe firme, AI este încă un experiment izolat, nu o infrastructură strategică. E un ”signaling” pentru bursă: McKinsey raportează că doar 12% dintre companii integrează AI cu adevărat profund, restul se rezumă la chatboți cosmetici. Transformarea reală cere restructurare, nu doar un abonament la un tool nou”, a declarat acesta, pentru FANATIK.
Mitroi ține să puncteze că în primele etape ale oricărui val tehnologic major, investițiile sunt distribuite într-un mod larg și uneori ineficient, ceea ce este considerat un proces firesc în zona de capital de risc. Acesta arată că, inevitabil, doar o parte mică dintre proiecte ajung să genereze randamente semnificative, în timp ce restul reprezintă, de fapt, costuri asumate pentru învățare și testare. În opinia sa, acest tip de „curățare” a pieței este normal în perioade de inovație accelerată, mai ales când vorbim despre sume uriașe investite de marile companii tehnologice în infrastructura viitorului.
„Da, pentru o mare parte din ele, și este absolut normal. În orice val tehnologic, capitalul este alocat inițial ”la grămadă”. Asistăm la un proces de igienizare financiară tipic pentru Venture Capital: o fracțiune mică de proiecte va genera randamente disproporționate, restul vor fi pur și simplu costuri de învățare.
Când vorbim de ”Magnificent 7”, care investesc sume colosale (aproximativ 150 miliarde USD anual fiecare), miza este infrastructura de mâine. Gândiți-vă la bula fibrei optice: s-au cheltuit miliarde pe cabluri care păreau inutile, dar pe ele s-a construit întreg imperiul Cloud de astăzi. Riscul de nerambursare e real pentru firmele mici care caută un ROI imediat (sub 2 ani), dar pentru giganți, miza este supraviețuirea sistemică”, este răspunsul lui Adrian Mitroi.
De asemenea, profesorul universitar susține că beneficiile economice semnificative nu apar imediat, ci în etapa de integrare profundă a tehnologiei, un proces care este lent, costisitor și adesea mai puțin vizibil publicului. „Vedem o decuplare temporară între narațiune și productivitate. Istoric, câștigurile reale apar în faza de integrare, care este lentă, costisitoare și ”invizibilă” mediatic.
Există un paradox al pionierului: adesea, cel care sparge gheața consumă resursele, pentru ca apoi să fie depășit de competitori mai agili, care învață din greșelile primului. Entuziasmul e acum, profitul e mai târziu. Este diferența dintre un accesoriu și un motor. Utilizarea fragmentară nu schimbă funcția de producție. AI produce efecte macro doar când devine rutină operațională, nu o excepție de moment. Dacă e folosită ”din când în când”, impactul va fi marginal. Totuși, sunt sectoare precum medicina, sistemul juridic și educația care vor fi, pur și simplu, ”pulverizate” și reconstruite pe noi baze de eficiență. Acolo, utilizarea va fi de 24/7”, a mai precizat, pentru FANATIK, expertul care analizează impactul AI în economie.
În viziunea sa, pe termen scurt avantajele vor fi concentrate în zona companiilor care reușesc să își adapteze rapid modelele de business, în timp ce pe termen lung beneficiile vor merge către angajații care reușesc să colaboreze eficient cu tehnologia și să o integreze în munca lor. Mai departe, un element pe care îl aduce în discuție face referire la faptul că piața muncii se schimbă vizibil, iar competențele legate de utilizarea AI devin deja un criteriu important de diferențiere profesională.
„În România, o societate surprinzător de emancipată tehnologic, văd deja un impact substanțial în sectoarele agile. AI va trece de la slide-urile de prezentare direct în ”coloana vertebrală” a business-ului în următorii 2-3 ani. Pe termen scurt, vor avea de câștigat companiile care își optimizează modelele de business (estimăm că 80% din valoarea creată va fi captată de firme). Pe termen lung, câștigă angajații care devin complementari tehnologiei. Să fim realiști: astăzi, dacă nu ai în CV proiecte sau studii de caz realizate cu ajutorul AI, șansele tale pe piața muncii scad dramatic. Câștigul nu a fost niciodată distribuit uniform; se va concentra la cei adaptați”, a mai adăugat Mitroi.
Profesorul de Finanțe Comportamentale și Psihologie Organizațională concluzionează că inteligența artificială este însoțită în prezent de un puternic discurs de marketing, însă valoarea sa reală se formează în profunzime, acolo unde începe deja să schimbe modul în care funcționează economia și procesele de lucru. „Trăim într-un paradox: avem o spumă densă de marketing la suprafață, dar o valoare imensă în profunzime. Operăm deja într-o ”economie a algoritmilor” de ani de zile, doar că acum a primit o față umană (interfața de chat).
AI-ul real ”rupe” lenea cognitivă în care începusem să ne complacem și forțează o regândire a modului în care producem idei. AI poate fi supraevaluată pe termen scurt și subevaluată masiv pe termen lung. Exact ca internetul în 1999. Întrebarea nu este dacă este ”prea scumpă” astăzi, ci cine va supraviețui comercial până când AI va deveni la fel de indispensabilă ca electricitatea. Cine ignoră acest val acum, își semnează irelevanța de mâine”, sunt concluziile finale ale profesorului de Finanțe Comportamentale și Psihologie Organizațională.