Transporturile reprezintă aproape un sfert din emisiile globale de dioxid de carbon (CO₂), iar amprentele de carbon ale principalelor metode de călătorie, măsurate în grame de echivalent dioxid de carbon (CO₂e) emise de o persoană pentru a parcurge un kilometru, sunt ilustrate de grafice din ce în ce mai sofisticate şi mai precise.
Potrivit acestor estimări, călătoria pe un vas de croazieră, zborurile interne și conducerea unui automobil reprezintă unele dintre metodele de călătorie cu cea mai mare emisie de cantitate de carbon.
Navele de croazieră folosesc de obicei păcură grea, care are un conținut ridicat de carbon. O navă de croazieră medie cântărește între 70.000 și 180.000 de tone, ceea ce înseamnă că necesită motoare foarte mari pentru a fi pusă în mișcare. Aceste nave masive trebuie, de asemenea, să genereze energie pentru facilitățile de la bord, cum ar fi iluminatul, aerul condiționat și programele de divertisment.
Zborurile pe distanțe scurte sunt, de asemenea, considerate consumatoare de carbon din cauza cantității semnificative de combustibil consumată în timpul decolării și al urcării în altitudine. Se observă că emisiile de CO2 pe pasager/kilometru sunt mai mari pentru zborurile pe distanțe scurte decât cele ale zborurilor pe distanțe lungi.
În raportul său privind emisiile de CO2 din aviația comercială, Consiliul Internațional pentru Transport Curat oferă o detaliere interesantă a modului în care intensitatea carbonului (grame CO2 emise pe pasager/kilometru) variază în funcție de distanța de zbor. Cifrele pot fi consultate în graficul de mai jos, unde intensitatea carbonului este trasată cu linie roșie. Graficul arată că pe distanțe de zbor foarte scurte (mai puțin de 1.000 km), intensitatea carbonului este foarte mare; ea scade pe măsură ce distanţa creşte până în jur de 1.500 până la 2.000 km, apoi se nivelează și se schimbă foarte puțin odată cu creșterea distanței.
Mulți experți au căzut de acord că vehiculele electrice produc o amprentă de carbon mai mică în timp, față de vehiculele tradiționale cu motor cu ardere internă (ICE). Cu toate acestea, bateriile vehiculelor electrice se încarcă cu puterea care vine direct de la rețeaua electrică, care în multe locuri poate fi alimentată cu combustibili fosili. Din acest motiv, amprenta de carbon a unui vehicul electric va depinde în mare măsură de amestecul de surse de electricitate utilizate pentru încărcarea sa.
Pe lângă această dilemă există, de asemenea, întrebări despre cât de multă energie este necesară ca să construiești un vehicul electric, în comparație cu un vehicul clasic, dotat cu motor cu ardere internă.
Pe distanțe scurte și medii, mersul pe jos sau cu bicicleta reprezintă metodele de deplasare cu cea mai scăzută amprentă de carbon. Deși nu sunt în grafic, amprenta de carbon a mersului pe bicicletă pe un kilometru este de obicei în intervalul 16 până la 50 de grame echivalent CO2 pe un km, asta şi în funcție de cât de eficient pedalezi și ce mănânci. Totuşi, folosirea unei biciclete în locul unei mașini, pentru călătoriile scurte, ar reduce emisiile cu aproximativ 75%.
Dacă nu puteți merge pe jos sau cu bicicleta, atunci transportul public este de obicei cea mai bună opțiune. Trenurile sunt în special modalități de călătorie cu emisii scăzute de carbon. Dacă luați un tren în loc de o mașină, pe distanțe medii, veți reduce emisiile cu aproximativ 80%. În acelaşi timp, alegerea unei călătorii cu trenul, în locul unei curse aviatice interne, ar reduce emisiile cu aproximativ 86%.
În afară de modurile de transport, dimensiunea vehiculelor afectează și ea emisiile de dioxid de carbon. De exemplu, în Statele Unite, unde sunt folosite preponderent vehicule de mari dimensiuni, acestea consumă adesea de două ori mai mult combustibil și produc mai multe emisii pe durata lor de viață decât autoturismele de dimensiuni mici şi medii.