Cât trebuie să muncească un nepalez în România ca să își poată cumpăra o casă în țara lui. Costurile surprinzătoare ale traiului

Cât de mult ar trebui să muncească un nepalez în România ca să își poată construi sau cumpăra o casă decentă în țara lui? Sumele diferă în funcție de imobil și loc, însă o familie care își dorește o locuință decentă poate strânge banii în doar câțiva ani.

Viața unui nepalez în România: în cât timp poate strânge banii de o casă. Ce salarii primesc muncitorii asiatici

Pentru muncitorii asiatici care visează la un trai mai bun, România a devenit, în ultima perioadă, un loc ideal, așa cum s-a întâmplat cu conaționalii noștri în primele valuri de migrație spre țările din Europa occidentală.

În timp ce mulți români se plâng de prețurile mari de la noi și de salarii, un nepalez își poate permite să trimită bani în țara lui, costurile de trai fiind cu 30% mai mici în locul de baștină. Veniturile pe care le încasează nepalezii în România diferă în funcție de job. Un sudor poate câștiga în jur de 4.000 de lei, un muncitor necalificat în construcții aproximativ 3.000 de lei, un ajutor de bucătar 3.250 de lei, iar o bonă poate primi chiar și 5.000 de lei.

Cât este, de fapt, salariul minim în Nepal

Trebuie precizat că majoritatea nepalezilor și srilankezilor care ajung în România nu plătesc chirie, recrutorul/ angajatorul ocupându-se de această problemă, fapt pentru care pot economisi bani frumoși din salarii. Cât de valoroși sunt leii românești pentru nepalezi? Salariul minim în țara din Asia este de 17.000 de rupii nepaleze (600 lei), iar cel mediu aproximativ 80.000 de rupii (2.800 lei).

Digi24.ro

Crioterapie și băi în sânge de cerb pentru Putin „nemuritorul”. Programul de miliarde de $ prin care dictatorul vrea să trăiască veșnic

Chiria este cu 60% mai ieftină în Nepal, cele mai mari prețuri fiind în centrele urbane mari, dar chiar și acolo te costă mai puțin decât în buricul Bucureștiului sau al Clujului. O familie cu patru persoane poate trăi, așadar, mai mult decât decent cu 5.000 de lei în Nepal, potrivit wise.com.

Digisport.ro

Fără precedent: Argentina a făcut în finala cu Spania ceva nemaivăzut în 96 de ani de Cupă Mondială

Un nepalez poate strânge banii pentru o casă modestă în aproximativ 3 ani

Având în vedere datele prezentate mai sus, în cât timp poate să strângă un nepalez banii pentru o casă? Dacă ne raportăm la salariul de 4.000 de lei, un muncitor asiatic care trimite acasă aproximativ 3.000 de lei (așa cum a spus un imigrant pe TikTok, într-un clip care a devenit viral) face bani de o casă modestă în doar 6 luni. Spunem asta cu condiția ca toți banii trimiși în Nepal să fie puși deoparte pentru locuință, lucru puțin probabil, căci cu siguranță o mare parte din sumă este destinată traiului zilnic. Așadar, dacă extindem perioada în care un nepalez ar putea cumpăra o căsuță în țara lui, cea mai realistă variantă este între 2 și 4 ani. Prețurile locuințelor în Nepal sunt cuprinse între 500.000 de rupii (17.000 de lei) și pot ajunge la milioane, dacă vorbim despre apartamente mai spațioase sau vile de lux.

Un alt lucru care trebuie punctat este că muncitorii asiatici care vin la noi suportă niște costuri de migrație destul de serioase. Radu Stoichița, specialist în dreptul muncii, a povestit într-un interviu postat pe YouTube că aceste sume ajung până la 5.000 de euro, raportat la anul 2023 când România nu era intrată în Schengen. Aceste costuri sunt mult mai mari în restul țărilor europene (în Germania vorbim și de 15.000 de euro).

Cât costă să ajungi în România. Suma sare de 14.000 de euro la nemți

„Lucrătorii nepalezi dădeau, în 2023, câte 4.000-5.000 de euro să ajungă în România, iar pentru Schengen (n. red.: țara noastră nu era membră a Spațiului Schengen) ziceau și 14.000 de euro, de exemplu în Germania. Sumele erau mai mici în Orientul Mijlociu, asta pentru că și condițiile de muncă erau mult mai rele: nu aveau nici dreptul la cetățenie sau rezidență, la mobilitate, știai că de acolo pleci acasă după ce ai muncit. România le oferă posibilitatea să stea pe termen lung dacă e nevoie. O bună parte dintre ei ar vrea să fie aici, vor să își dezvolte o comunitate, iar drumul către cetățenie în România nu e cel mai dificil”, a dezvăluit Stoichița în podcastul „Across Borders – Peste Hotare”. 

Cât despre procesul de recrutare al muncitorilor, aici sunt foarte multe bube despre care puțini vorbesc. Nepalezii preferă să vină în România pentru că se bucură de mai multe drepturi față de alte state mai dezvoltate decât noi, și aici facem referire la recrutorii din țările arabe, în special Arabia Saudită, Qatar sau UAE.

Muncitorii asiatici nu au aceleași drepturi peste tot

„Este destul de alambicat procesul de recrutare. Țările din Golf le excludem, pentru că acolo se întâmplă multe abuzuri. În Coreea de Sud, de exemplu, ei ajung printr-o înțelegere între ministerele de externe ale fiecărei țări, tot procesul e transparent, cu mai puține abuzuri. Noi îi vedem ca persoane slab calificate care sunt capabili să conducă o motoretă. O bună parte dintre ei își fac studiile în Nepal pentru a deveni mecanici, electricieni, orice, pentru că știu că au o șansă mai bună la un job în România sau în altă țară. Procesul de certificare a competențelor este puțin discutabil și asta zic și o parte a angajatorilor români. Dacă au nevoie de un electrician, vorbesc cu o firmă din Nepal, iar când ajunge aici îți dai seama că nu se pricepe”, a adăugat Stoichița în același podcast.

Cum este văzută România din Nepal? Expertul în dreptul muncii a spus că l-au uimit câteva lucruri după ce a stat de vorbă cu mai mulți lucrători. Atunci când a fost într-o sală de fitness din Nepal, Stoichița a avut surpriza să audă discursurile despre masculinitate ale lui Andrew Tate sau melodiile Alexandrei Stan.

Alexandra Stan și Andrew Tate, vedete în Nepal

„Oamenii pe care i-am întâlnit cunoșteau câte ceva despre România, dar cunoșteau din perspectiva lucrătorului nepalez. De aia când vorbești cu orice lucrător străin încerci să găsești puncte comune referitor la geografia orașului, puncte pe care ai considera că ar trebui să le știe: cafeneaua X, Y, Z. Realizezi că pentru ei nu e de interes din cauza zonei geografice unde își petrec timpul li afli chestii random (n. red.: la întâmplare).

Faptul că afli că sunt conectați cu periferia afli că acolo își duc veacul, că acolo e firma, acolo sunt singurele șanse unde pot găsi chirie, pentru că proprietarii români se uită la chirie și dacă te văd zic gata, nu te iau din cauza unor factori care nu au legătură cu realitatea. E diferența asta între ceea ce cunoșteam eu ca relevant într-un oraș și ce li se pare lor relevant. Mă bucur să văd cum o anumită comunitate se dezvoltă, își aduc propriile magazine, fac mici celebrări.

Mai știau, și asta era șocant, mergeam la o sală în Nepal, unde era ca în Uniunea Sovietică, muzică românească, ceva Alexandra Stan, nu Inna. La sală s-a întâmplat de două ori să aud un speech la boxă al lui Andrew Tate. Băgau stickul și ascultau discursuri despre masculinitate. Mă întrebau dacă sunt din România și îmi ziceau: uite, Andrew Tate e în România, ce mândrie… Am zis, bă, să tragem o linie”, a mai povestit Stoichița.