În perioada comunismului, traiul de viață era diferit față de cel din prezent. Românii nu aveau ”luxul” de a alege alimentele, ca în prezent. Cozile la magazinele alimentare erau interminabile, iar carnea și ouăle se dădeau pe cartelă.
Perioada comunismului a lăsat amprente puternice asupra celor care au prins-o. Stilul de viață era complet diferit față de cel din prezent, iar mâncarea se dădea cu rația.
În prezent, românii pot merge la supermarket și pot alege produsele pe care și le doresc. În comunism, însă, românii erau nevoiți să se mulțumească cu rația alimentară impusă de stat.
Cozilele de la magazinele alimentare nu sunt scenariu de film, ci chiar au existat înainte de 1989. Românii stăteau la coadă pentru a primi rația de carne sau de ouă care le erau distribuite lunar.
În comunism, au fost stabilite anumite rații pentru fiecare cetățean. Chiar dacă erau extrem de mici, fiecare trebuia să se mulțumească cu cât primea, căci nu avea o altă variantă la îndemână.
În perioada comunismului, fiecare român primea 100 de grame de unt, 10 ouă, 500 de grame de carne de porc sau vită și 1 kilogram de carne de pasăre. Acestora li se mai adăugau și 1 kilogram de zahăr, 1 kilogram de făină și 1 litru de ulei. Este important de menționat că această cantitate era distribuită pentru o lună întreagă.
Pe lângă alimentele deja menționate, românii mai primeau în comunism și o rație zilnică de 300 de grame de pâine. Chiar dacă pare imposibil de trăit cu asemenea cantități, românii erau nevoiți să facă asta timp de o lună.
De cele mai multe ori, magazinele de unde se distribuiau aceste alimente nu erau aprovizionate suficient. Tocmai de aceea, pentru a prinde toate produsele, românii se așezau la coadă de seara.
Unii dintre ei nu rezistau să stea atât de mult la coadă, așa că își găseau metode prin care să-și păstreze locul. Mulți lăsau o plasă care să arate că acolo va veni cineva și se întorceau când magazinele se pregăteau să deschidă.
Se întâmpla de multe ori ca unii români să se întoarcă acasă fără mâncare. Asta însemna că familiile respective rămâneau flămând și că trebuiau să se așeze din nou la coadă pentru a prinde ouăle, carnea sau pâinea raționalizată.
În perioada comunismului, existau și cetățeni favorizați care aveau acces mult mai facil la alimente. De obicei, privilegiații erau membrii partidelor sau informatorii sistemului.