Cătălin Crișan împlinește 55 de ani, visează la Eurovision și vorbește despre femei: ”Cui să fiu fidel sau infidel?”

Cătălin Crișan își aduce aminte azi, 6 februarie 2023, chiar de ziua lui de naștere, de perioada când era elev și nu trecea niciodată de nota 7 la purtare pentru că era un ‘rebel’. A fost exmatriculat pentru că a adus un șoarece în clasă și se bătea cu colegii dorind să arate ce puternic era.

Cătălin Crișan, rebel în tinerețe! Artistul împlinește 55 de ani

Celebrul cântăreț Cătălin Crișan împlinește astăzi, 6 februarie, 55 de ani. Într-un interviu în exclusivitate pentru FANATIK el își aduce aminte de perioada copilăriei când făcea, așa cum declara, ‘toate tâmpeniile’ în timp ce era premiant la muzică și câștiga numai locul întâi.

Cătălin Crișan își aduce aminte cum, în clasa a 12-a, Mihaela Runceanu a fost cea care i-a propus să participe la preselecția Festivalului de la Mamaia, cum a fost deocheat pe scenă și salvat de regretata Tamara Buciuceanu și cum se bătea cu colegii la liceu ca să pară mai ‘bărbat’.

Faimosul cântăreț ne povestește despre cei trei copiii ai lui, își aduce aminte ce și-a cumpărat cu primii bani câștigați și recunoaște că nu i-ar fi teamă să se căsătorească pentru a treia oară.

Digi24.ro

O femeie bolnavă de cancer a decis să se mute împreună cu familia în „zona albastră” din Costa Rica, iar viața ei s-a schimbat complet

Cătălin Crișan, în tinerețe: ”Am început să-mi fac curățenie în suflet”

La mulți ani, Cătălin Crișan. Cum e viața la 55 de ani?

– În a II-a mea piesă de teatru pe care o scriu, un personaj îi spune celuilalt : „Vasile având în vedere că am trecut de cinzeci de ani și evident viitorul meu este mai scurt față de trecut încerc să iau lucrurile așa cum vin și să mă bucur de ele…”. Așadar cam așa procedez și eu. Am început să-mi fac curățenie în suflet, în priorități, în alegerea prietenilor adevărați și-i mulțumesc zilnic lui Dumnezeu că-și îndreaptă atenția și către mine.

Ai vreun vis neîmplinit încă?

– O, am mai multe. Îți enumăr doar câteva să nu plictisim cititorii: să câștig Eurovisionul pentru a-mi face țara mândră de mine, să-mi alcătuiesc o orchestră formată din profesioniști alături de care să colind țara și toată lumea, să avem la conducerea oricărui domeniu de activitate oameni care se pricep și au o valoare intrinsecă mult peste medie. Să scăpam de ipocrizie, boala care ne domină și este extrem de nocivă, să încercăm să nu mai fim răi, invidioși, răzbunători, atotștiutori și să zâmbim mai mult.

Să ne bucurăm de viață, așa cum este și se derulează ea… cam filozofic, ce să facem, vârsta. Apropo de filozofie, eu sfătuiesc în felul următor pe cei interesați să mă asculte: hai să încercăm să nu ne zguduim foarte tare destinul pentru că există riscul să-l deviem de la cursul lui predestinat.

“Pe vremea mea, copiii își doreau lucruri simple și sănătoase”

Cum îți petreceai ziua în copilărie? Ce cadouri primeai de la părinții tăi?

– Așa cum spuneai, pe 6 februarie 1968 m-am născut și, în vremea mea, copiii își doreau lucruri simple și sănătoase pot spune. O sanie, un costum de schi, cărți de citit și nu de joc, plăci pentru pick-up, o pianină veche, dar funcțională la care să cânte, un stilou mai de Doamne-ajută (apropo… câți dintre copii mai scriu astăzi de mână ?) etc. Astăzi se pleacă de la telefoane mobile în sus. O fi bine, o fi rău, nu-mi permit să-mi dau cu părerea. Da, părinții mei mi-au dăruit aceste cadouri și am fost foarte fericit.

Digisport.ro

A anunțat că divorțează la două ore după ce soția lui a născut, s-a logodit iar și după câteva zile a apărut cu altă femeie

“Am pierdut vremea cu oameni care meritau să le închizi ușa, nu să le-o deschizi”

Cum era Cătălin Crișan la 20 de ani și cum este acum, la 55? Ce simți că ai câștigat și ce ai pierdut?

-Provin dintr-o familie extrem de ancorată în realitățile de atunci și de acum. Am primit o educație frumoasă chiar dacă a fost destul de spartană. La noi în casă se asculta doar muzică clasică, tatăl meu era „obsedat” de petrecut timpul liber în aer curat și astfel am făcut multe sporturi. În rest… muzică, citit etc. Ce am câștigat ? O bază, șapte ani de acasă.

După, am câștigat experiența oferită de către viață pentru că Dumnezeu a vrut să văd  aproape toată lumea aceasta și să cunosc în fiecare zi alți oameni, totul datorându-se meseriei mele. Ce am pierdut ? Vremea cu oameni care meritau să le închizi ușa, nu să le-o deschizi. Eu cred așa: Există oameni care seamănă cu anumite tipuri de buruieni pe care oricât le-ai smulge sau le-ai da cu erbicid, ele tot apar.

Amintiri din copilărie: “N-am avut niciodată mai mult de 7 la purtare”

Cum a fost copilăria ta? Îți mai aduci aminte vreo întâmplare memorabilă?

– Deși la prima vedere n-ai spune, am fost un copil atipic. Învățam destul de bine, dar făceam și multe tâmpenii. N-am avut niciodată mai mult de șapte la purtare. Întâmplare memorabilă? Depinde din ce unghi privești. Am spart tabla la liceu și am luat bătaie de la tata, am pus un șoarece sub catedră profesoarei de istorie și m-a exmatriculat, mă băteam dorind să arăt ce mare bărbat eram. Atât mă ducea capul la acea vârstă și multe altele. Reversul medaliei și salvarea mea au fost premiile I luate la toate concursurile din țară în ceea ce privește muzica, atât vocală cât și instrumentală. Mai pe scurt, eram la toate panourile vestitului Liceu Mihai Viteazul la rubricile : „ Nu faceți ca el” și „ Fala liceului ”, ca la nebuni.

Ai copiat vreodată la vreun examen?

– O da… În liceu am copiat la greu, dar doar la materiile pe care nu le înghițeam. Adică: chimie și biologie. În rest nu, nu copiam pentru că învățam cu mare plăcere.

Când te-ai îndrăgostit prima dată?

– Pe la paisprezece ani. Nu dau detalii pentru că nu este frumos.

Cum te-ai descrie, până să te însori, fidel sau infidel?

– Dacă nu eram însurat, cui să fiu fidel sau infidel?

“Nu mă așteptam ca melodia ‘Vorbește marea’ să ajungă un asemenea șlagăr”

Ai debutat in 1987, la Mamaia, și ai luat locul întâi. Îți mai aduci aminte ceva din emoțiile de atunci?

– Mamaia 1987 a însemnat pentru mine cea mai mare cotitură a destinului de până acum. Nu mă așteptam la reacția fabuloasă a publicului, nu mă așteptam ca melodia „Vorbește marea” să ajungă un asemenea șlagăr, melodie pe care de altfel și acum, după treizeci și șase de ani de carieră, o fredonează și o solicită românii oriunde sunt invitat să susțin un concert. Eram prima dată pe o scenă de o asemenea anvergură în direct la TVR și Radio și cu atâta lume în față. Tu ce crezi ? Am avut emoții?

“În clasa a 12-a Mihaela Runceanu m-a sfătuit sa particip la preselecția Festivalului de Muzică ușoară de la Mamaia”

Ai avut o relație specială cu Mihaela Runceanu, ea te-a ‘descoperit’ ca solist.

-Pentru a încălzi inimile profesorilor și mai ales a profesoarelor de la Liceu, am început să zdrăngăn la chitară compunând melodii pe versurile lui Adrian Păunescu. La fiecare serbare de sfârșit de an cântam, iar cadrului didactic, de fiecare dată, i se făcea „milă” de mine și mă blagoslovea cu nota șapte la purtare, după cum spuneam mai sus. Când eram în clasa a XII-a a fost invitată în Sala Mare de spectacole a Liceului Mihaela Runceanu care, auzindu-mă, mi-a sugerat să particip la preselecția Festivalului de Muzică ușoară de la Mamaia. De acolo a pornit totul.

“M-a deochiat, mi s-a făcut rău și m-a salvat doamna Tamara Buciuceanu”

Îți mai aduci aminte un moment de pe scenă, haios sau penibil, dar de neuitat?

-Au fost multe în treizeci și șase de ani de carieră. Penibil: am uitat versurile și am continuat cu la…la…la sau mi-a adus flori o doamnă, m-a deocheat, mi s-a făcut rău și m-a salvat doamna Tamara Buciuceanu spunându-mi în culise Tatăl Nostru.

Haios: am fost cerut în căsătorie pe scenă la microfon sau inginerul de sunet a încurcat negativele și le-a pus în scenă pe cele ale Loredanei Groza. Sau cântând melodia „Dacă pleci”, un domn mi-a strigat că mă felicită pentru că la ei în comună această melodie se cântă și la înmormântări. Mai vrei? Așteaptă autobiografia, într-un an o termin de scris.

Ai o carieră de 35 de ani, cu bucurii si tristeți cred. Dar îți mai aduci aminte când ai fost cel mai dezamăgit în carieră?

-Atâta timp cât am avut și am publicul de partea mea, nimic nu mă poate dezamăgi vis a vis de carieră.

“Nu poți fi nesimțit, obosit, plictisit cu oamenii care plătesc un bilet să te vadă”

A existat vreun moment în viața ta când celebritatea ți s-a ‘urcat’ la cap?

– Nu, niciodată. Este foarte simplu: nu poți fi nesimțit, obosit, plictisit cu oamenii care plătesc un bilet să te vadă, care vin de-o viață să te asculte și care te respectă și poate te și iubesc.

Mai ții minte când ai câștigat primii bani?

-Da, imediat după Festivalul de la Mamaia. M-a invitat Octavian Ursulescu în spectacole și așa am început să-mi câștig primii bănuți.

Și pe ce i-ai cheltuit?

-După un an mi-am cumpărat o Dacie și, după doi, o garsioneră.

Despre copii: “Mi-am dat seama că este bine să fii prieten cu ei în locul unui părinte autoritar”

Cum este tatăl Cătălin Crișan? Se mai panichează sau a fost mereu calm?

-Nu mă mai panichez pentru că tatăl Cătălin Crișan are încredere în copiii lui. Sunt mari, majori și vreau să cred, destul de maturi.

Ce ai învățat de la Daria, Raris și Lara până acum?

– Am învățat să le las libertatea anilor frumoși pe care îi parcurg. Mi-am dat seama că este bine să fii prieten cu ei în locul unui părinte autoritar și care nu rezonează cu vremurile de astăzi, bineînțeles până în anumite limite.

În ce relații ai rămas cu mamele copiilor tăi?

-Fantastice. Suntem cei mai buni prieteni.

“N-aș mai avea atât de mult încredere în oameni”

Care a fost cel mai greu moment din viața ta? Ce s-a întâmplat, ce ai simțit?

-Au fost mai multe. Moartea străbunicii mele, ale bunicilor, divorțurile, așa zișii prieteni adevărați care la un moment dat și-au dat arama pe față. Ce am simțit  O „liniște” groaznică. Eu spun așa: cel mai asurzitor zgomot este liniștea absolută

Daca ai putea da timpul înapoi, ce greșeală nu ai mai repeta?

-Of… multe, extrem de multe. Nu m-aș mai grăbi în luarea deciziilor, n-aș mai reacționa la primul impuls, n-aș mai avea atât de mult încredere în oameni, aș avea mai multă răbdare și crede-mă… n-ai spațiu la ziar să-ți povestesc.

Ai divorțat de 2 ori. Ai mai avea curajul să faci și a treia căsătorie, dacă găsești persoana potrivită?

-Da, fără nicio ezitare, dar cu mai mare precauție.