„Gigi REZISTĂ acolo pentru fetele lui, nu pentru Steaua”

Cătălin Zmărăndescu (40 de ani) a devenit din nou campion mondial în MMA la finalul săptămînii trecute, după ce l-a învins pe Harry Duiven în numai 29 de secunde! Fostul bodyguard al lui Gigi Becali s-a stabilit în Anglia de cinci ani şi spune că nu s-ar mai fi întors niciodată în România, dacă nu ar fi fost obligat de procesul „sechestrarea de persoane”. Într-un interviu exclusiv acordat pentru FANATIK, luptătorul spune că Gigi Becali se “hrăneşte” după gratii cu dragostea pentru cele trei fete, nicidecum cu Steaua, confirmînd indirect vocile care anunţă că latifundiarul ia în calcul vînzarea clubului şi a palatului şi că intenţionează să se retragă din viaţa publică.

Salut, Cătălin! Felicitări pentru titlul cîştigat!

– Yes, hello?!

Din România te sun! Ţi-ai renegat limba natală?

– Oh, scuze! Nu, nici vorbă! Cum să fac aşa ceva?! Nu am auzit prea bine ce ai zis, cu atît mai puţin în ce limbă mi te-ai adresat! Acum sînt învăţat să vorbesc mai mult în engleză, de aia m-am încurcat.

Te felicitam pentru cîştigarea unei noi centuri mondiale!

– Mulţumesc mult! Sînt foarte fericit că am devenit campion mondial şi la CFC, dar n-am de gînd să mă opresc decît atunci cînd voi lupta în UFC. ~sta e obiectivul meu, numai asta am în cap!

 „Dacă opreşti meciul, te alerg pînă te prind!”

Şi ai ceva planificat?

– Hmmm… În martie e o gală în Londra, am ceva promisiuni. Ar fi superb să prind măcar un meci de deschidere, că aşa voi fi văzut, dar pînă nu semnez contractul, nu ştiu ce va fi. Să dau cu pixul şi mă duc să dorm acolo, lîngă cuşcă! (n.r. – rîde cu poftă).

Digi24.ro

Misterul unei crime a fost elucidat după 56 de ani. Cum s-a dat de gol autorul care nu a fost niciodată suspect în caz

Care sînt condiţiile pentru a ajunge la acel nivel?

– În primul rînd valoarea, asta e clar! Dar trebuie să ai şi priză la public, să fii spectaculos. Şi eu cred că am ce-mi trebuie ca să fac pasul ăsta, din punctele de vedere pe care ţi le-am enumerat. În plus, mă consider şi foarte disciplinat. Încerc să fiu precum o maşină atunci cînd intru în cuşcă.

Eşti în formă foarte bună…

– Păi da, în 13 luni am cucerit patru centuri. Două de campion mondial şi două de campion european. Puţini ştiu că înaintea meciului de CFC am avut două accidentări serioase. Abia ce mă refăcusem după o ruptură de biceps, dar şi după o tăietură urîtă la cap. Am avut cinci copci şi mi-am scos firele cu numai zece zile înainte de meci. Nu eram complet refăcut, dar i-am zis arbitrului: <Dacă mi se deschide rana şi cumva opreşti meciul, te alerg pînă te prind!>

 „Băiatul meu se antrenează la academia lui Chelsea”

Care e secretul de te menţii în aşa formă la 40 de ani?

– Nu e greu. Nu pierd nopţile, fără cluburi, fără droguri, fără alcool, fără ţigări… În plus, îl am lîngă mine şi pe băiatul meu Mihai, pentru care trebuie să fiu şi mamă, şi tată. Dar îmi place rolul ăsta! Mă simt responsabilizat, Mihai este echilibrul meu!

Băiatul tău nu ţi-a călcat pe urme cu sporturile de contact, însă joacă fotbal. Cum se descurcă în Anglia?

Digisport.ro

Lovitura de proporții care se pregătește în tenisul românesc

– El a venit de cinci luni aici. S-a acomodat bine la Academia unde e legitimat şi chiar a fost remarcat de un scouter al lui Chelsea, care l-a luat la cîteva antrenamente ale juniorilor de acolo. Mi se pare un pas important, chiar dacă eu aş vrea ca el să ajungă pe la West Ham sau Tottenham, fiindcă acolo sînt academiile mai bune. Oricum, cred că are un viitor frumos, mai ales că antrenorul său m-a întrebat dacă a jucat pentru vreo grupă de juniori la naţionala României. Cînd i-am zis că nu, el mi-a transmis că e foarte bine. Cred că e un semn bun, nu?

„La Londra nu sînt foarte apropiat de comunităţile româneşti, m-am integrat mai bine printre cei de aici, mai ales că lucrez alături de ei” (Cătălin Zmărăndescu)

 „Mama m-a dus la lupte”

Este prezent la toate meciurile tale?

– Cum să nu? Pe lîngă el, la gală au venit alţi vreo 200 de români. Am avut parte de multă susţinere! Are şi un obicei. Imediat cum primesc centura, vine el repede şi mi-o ia, ca să se pozeze cu ea. Nici nu apuc să mi-o pun! Mă amuză foarte mult entuziasmul lui.

Tu ai practicat mai multe sporturi, nu îţi pare rău că nu te-ai concentrat pe MMA cu mai mulţi ani în urmă?

– Da, am început cu rugby-ul, la şapte ani. Dar din cauză că aveam aşa multe vînătăi, m-a luat mama de mînă şi mi-a zis: <Dacă tot te loveşti atît, hai la lupte!> Ea m-a dus acolo! MMA practic de vreo zece ani, dar în România nu era un sport de impact în perioada aia… Nu am ce să regret. Doar că, poate, ar fi trebuit să rămîn în SUA, atunci cînd am fost prima dată să mă lupt. Aveam multe oportunităţi, dar eram mai naţionalist… Nu mai contează, e bine cum s-a întîmplat apoi!

 „Îţi spun cu mîna pe inimă că nu merită ce i se întîmplă”

Te mai simţi legat de România, avînd în vedere că eşti în Anglia de cinci ani?

– Îţi spun sincer că dacă n-ar fi trebuit să vin odată pe lună în România, să dau cu subsemnatul în acel dosar cu răpirea de persoane, nu mă mai întorceam niciodată în ţară. Aş fi făcut tot posibilul să-mi aduc şi părinţii în Anglia, şi fata… Dar asta este acum, nu mă plîng.

Că tot ai adus vorba de dosarul în care ai fost implicat alături de Gigi Becali. Cum vezi situaţia lui, la jumătate de an după ce a fost încarcerat?

– Pfff… Îţi zic foarte sincer că îmi pare foarte rău de el! Indiferent ce s-a întîmplat în trecut între noi, îţi spun cu mîna pe inimă că nu merită asta, tot ce i se întîmplă acum… Dar ce mai e corect în ziua de azi?! Nu vezi şi tu cum e viaţa?

Cînd a fost închis, ai zis că ţi-e frică să nu facă vreo prostie, că n-o să reziste. E peste aşteptările tale ce se întîmplă acum cu el?

– Poate că atunci am zis şi eu nişte lucruri în grabă, la supărare, pe care nu trebuia să le spun… Gigi trebuie să se gîndească la cele trei fete ale lui şi să reziste şi sînt sigur că asta şi face, pentru că e ceva firesc! Sînt convins că asta îi dă putere! El rezistă în puşcărie pentru fetele lui, nu pentru Steaua! Bravo lui pentru că ţine capul sus cu demnitate deşi este într-un asemenea loc în care poate nu merită…

 „Fiu-meu a zis că vrea să stea în galeria lui Chelsea la meciul cu Steaua”

Crezi că va vinde Steaua? A ajuns aşa ceva pe la urechile tale?

– Îţi zic sincer că habar nu am! Chiar nu am auzit nimic. Am rupt legătura cu tot ce era în România, relaţiile s-au răcit mult, aşa că nu mai sînt la curent cu multe lucruri, mai ales cu astfel de detalii, ca să-mi pot da cu părerea. Oricum, cred că gîndul său e acum mai mult la familie, decît la Steaua. Poate doar la familie.

La meciurile Stelei te mai uiţi?

– Rar… Se întîmplă, de cele mai multe ori, să am antrenament exact atunci cînd ei au meci, aşa că am cam pierdut contactul. Mă ţine fiu-meu la curent cu rezultatele. Măcar pe alea să nu le pierd. M-am uitat la meciul de la Basel. Tare mi-ar fi plăcut să nu piardă două puncte aşa uşor.

Nici pe stadion presupun că n-ai mai fost, din moment ce ai plecat de atîta timp din ţară…

– Chiar aş fi vrut să merg la returul cu Chelsea, dar m-a dat Mihai pe spate. îmi zice, cică: <Tată, mergem, dar eu vreau să stau în galeria lui Chelsea, că doar ţin cu ei>. Ce să-i mai zic? Eu ţin cu Steaua, el cu Chelsea, nu putem merge împreună (n.r. – rîde).

5 sporturi a practicat Zmărăndescu de-a lungul vieţii: rugby, lupte, box, kick-box şi MMA

 „Sînt manager la un restaurant”

Cum decurge o zi obişnuită pe care o ai în Anglia?

– În primul rînd, deşteptarea devreme! La 06:00 sînt în picioare, îl pregătesc pe Mihai de şcoală, apoi mă duc la sală. Sînt şi instructor, aşa că între 07:45 şi 10:30 antrenez. Ulterior, de la 11:00 pînă la 13:00, am antrenamentul meu. Urmează încă trei ore în care îi pregătesc pe cei care vin la sală, iar de la 17:00 la 18:00 e antrenamentul meu fizic. Şi nu e gata ziua, fiindcă după ce termin cu partea asta, mai stau încă vreo două ore la sală ca instructor. Abia la 20:45 ajung acasă, mai stau cu Mihai, îi pregătesc masa şi după, la somn.

Aproape toată zilele tale se rezumă la sport?

– Bine, majoritatea sînt aşa, dar am şi un job, pentru că nu e ieftină viaţa la Londra. Doar mîncarea costă puţin, în rest cheltuielile sînt mari. Aşa că lucrez la un restaurant, ca manager. Noroc că mă duc mai mult în weekend, cînd e agitaţia mai mare. în timpul săptămînii doar cînd şi cînd. Am mare noroc cu patronul, că mă înţelege întotdeauna, mai ales înaintea unui meci. El este şi unul dintre sponsorii mei.

2 titluri de campion mondial a cucerit luptătorul pentru Anglia în ultimul an, ambele la MMA (versiunile AFC şi CFC)