Armata iraniană a transmis joi că în primele săptămâni de război a doborât peste 200 de aparate americano-israeliene şi a distrus toate bazele militare americane din Orientul Mijlociu, dar anunţul nu se potriveşte deloc cu situația actuală din teren, în care SUA se pregătesc să intervină la sol cu trupe terestre. O analiză documentată indică faptul că de la începutul conflictului americanii au pierdut de fapt 28 de aparate, incluzând aici avioane, elicoptere şi drone avansate.
Printre aparatele pierdute în diferite circumstanţe de armata SUA se numără avioane de realimentare CK-135, costisitoarele drone MQ9-Reaper – al căror preţ e de 34 milioane dolari/bucată – dar şi elicoptere UH-60 Black Hawk şi avioane de vânătoare. Conform statisticilor, primele pierderi ale aviaţiei americane au fost avioanele F-15E. La începutul conflictului, pe 2 martie, trei F-15E au fost doborâte din greșeală, în timpul unei misiuni, de un avion de luptă F-18 al forțelor aeriene din Kuweit. Piloții s-au catapultat și au fost salvați, nefiind consemnate victime. Ministerul Apărării din Kuweit și Comandamentul Central al SUA au confirmat acest incident ca fiind real.
Două zile mai târziu, în dimineața de 4 martie, un avion F-15E al Forțelor Aeriene ale SUA, aflat într-o misiune de atac în sud-vestul Iranului, ar fi fost lovit de sistemele de apărare antiaeriană iraniene și s-a prăbușit în apropierea Munților Zagros. Partea iraniană susține că avionul a fost interceptat de sistemul lor de apărare antiaeriană cu rază lungă „Bavar-373”. Incidentul este amintit şi de site-ul Aviation Safety Network, specializat în accidente aviatice, dar armata americană nu l-a confirmat, nici nu l-a infirmat.
Pe 22 martie, Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice din Iran a emis o declarație oficială în care susținea că a doborât un avion american F-15E cu o rachetă antiaeriană în spațiul aerian din apropierea coastei de sud a Iranului și a insulei Ormuz. Declarația era însoţită de o înregistrare video care arăta avionul de vânătoare lansând rachete de semnalizare pentru a evita atacul. Nici în acest caz Comandamentul Central al SUA nu a confirmat sau negat incidentul, alegând să păstreze tăcerea.
Faptul că un avion F-35A a fost avariat a fost însă confirmat de armata SUA pe 19 martie. Americanii au transmis că un avion de vânătoare F-35A stealth, aflat într-o misiune în spațiul aerian central al Iranului, a efectuat o aterizare de urgență la o bază americană din Orientul Mijlociu. Starea pilotului a fost declarată ca fiind stabilă, nefiind raportate persoane rănite sau decedate. În schimb, Corpul Gărzilor Revoluționare susţine că avionul a fost doborât de sistemul de apărare aeriană cu rază scurtă de acțiune și a publicat, de asemenea, imagini în infraroşu cu o racheta lovind un aparat F-35A.
În ceea ce privește avioanele KC-135 de realimentare aeriană, șase au fost avariate în luptă, iar unul s-a prăbușit. Pe 12 martie, un KC-135 care efectua o misiune de realimentare aeriană în vestul Irakului a suferit un accident, din cauze necunoscute. Inițial s-a raportat că patru membri ai echipajului au murit, ulterior confirmându-se că toți cei șase aflați la bord și-au pierdut viața. În aceeași zi, un alt avion KC-135 de realimentare aeriană, aflat în aceeași zonă de misiune, a suferit daune la coadă cauzate de impactul cu un obiect necunoscut. Echipajul a reușit să controleze aparatul și să aterizeze cu succes pe o bază militară americană din Irak. Anterior, pe 14 martie, Iranul lansase un atac cu rachete asupra bazei aeriene Prince Sultan, din Arabia Saudită, soldat cu avarii de diferite grade la cinci avioane cisternă KC-135.
Pe lângă aeronavele cu aripi fixe, conform listei de pagube militare, actualizate pe 25 martie de platforma open-source Oryx, cel puțin un elicopter militar american UH-60 Black Hawk a fost avariat, probabil în timpul unui atac asupra bazei militare americane din Victoria, Irak, de către o dronă FPV aparţinând unei grupări pro-iraniene. Cea mai afectată platformă a armatei americane a fost însă cea de drone, cu aproximativ 12 unități pierdute din modelul MQ-9 „Reaper”, asta însemnând pierderi în valoare de aproximativ 400 milioane euro. Majoritatea dronelor au fost distruse de atacurile iranienulor, iar o dronă a fost prăbuşită din greşeală de un foc aliat.
În ceea ce privește informațiile despre doborârea de avioane de vânătoare din seria F-16, care au fost răspândite pe scară largă pe unele platforme media online, acestea provin în principal din anunțurile unilaterale ale Iranului. Nu există imagini verificabile sau confirmări oficiale din partea Comandamentului Central al SUA.
Legat de apărarea Iranului, încă dinainte de izbucnirea războiului Teheranul îşi construise deja un sistem de apărare aeriană pe trei niveluri, care acoperea raze lungi, medii și scurte de acțiune. Apărarea pe rază lungă de acţiunea se bazează în principal pe sistemul S-300PMU2 de fabricație rusească și sistemul „Bavar-373” de producție internă. Sistemul S-300PMU2 a fost achiziționat în 2016 de la Rusia şi constă în patru batalioane echipate cu rachete 48N6E2. Are o rază maximă de acțiune de 200 de kilometri, poate ajunge până la o altitudine de până la 27 de kilometri, poate urmări simultan peste 100 de ținte aeriene și poate ghida 12 rachete pentru a lovi șase ținte critice. Sistemul are rolul principal de protecție a Teheranului, a instalațiilor nucleare și a altor obiective cheie și este considerat „piatra de temelie” a apărării antiaeriene cu rază lungă de acțiune a Iranului.
Bavar-373 este un sistem de apărare aeriană cu rază lungă de acțiune, dezvoltat independent de Iran. A intrat oficial în serviciu în august 2019 și a fost modernizat în 2022. Teheranul a anunţat oficial că radarul său modernizat are o rază de detecție de până la 450 de kilometri, o rază maximă de acțiune a rachetelor de 300 de kilometri, o altitudine de tragere de 32 de kilometri și poate identifica simultan 100 de ținte și ataca 6 dintre ele. De asemenea, are capacitatea de a intercepta avioane de vânătoare stealth și rachete balistice.
Dacă operarea acestui sistem de rază lungă de acţiune intră în atribuţiile Armatei Iranului, operarea celui cu rază medie de acţiune este responsabilitatea Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice. Echipamentul este compus în principal din seria de sisteme de apărare aeriană „Khordad” și sistemul „Thunder”. Între acestea, sistemul „Khordad-3” este echipat cu racheta interceptoare „Bird-2B”, care utilizează ghidare radar semi-activă și poate ataca patru ținte simultan. Are o rază de acțiune de până la 75 de kilometri și a doborât un avion american fără pilot de recunoaștere de la mare altitudine RQ-4A „Global Hawk”, în iunie 2019.
Echipamentul de apărare aeriană cu rază scurtă de acțiune al Iranului constă în principal din sistemele „Majid” și „Hertz 9”, care pun accent pe detectarea pasivă și mobilitatea ridicată. Sistemul „Majid” integrează toate echipamentele pe un șasiu cu roți 4×4 și utilizează un senzor optoelectronic multicanal care combină lumina vizibilă, imagistica termică și detectarea în infraroșu, eliminând complet dependența sa de radar.
La începutul războiului, coaliția americano-israeliană a avut ca obiectiv principal sistemul de apărare aeriană al Iranului, concentrându-și atacurile asupra radarelor fixe cu rază lungă de acțiune, centrelor de comandă și bazelor de lansare. În primele zile, Iranul a pierdut un sistem Khordad-15, un sistem Majid și trei instalații radar, inclusiv un radar de avertizare timpurie cu rază lungă de acțiune Matra Or Fajar. În atacurile aeriene ulterioare, aceste sisteme de apărare aeriană cu rază medie și lungă de acțiune, care se bazau în mare măsură pe radare mari și medii și pe legături de comunicații fixe, au fost practic inutile.
Avantajul unor sisteme „Majid” și „Hertz 9” este că sunt de dimensiuni reduse, foarte mobile și nu se bazează pe o rețea de comandă fixă. Un singur vehicul poate funcționa independent. În timpul luptei, acestea mențin silențiozitatea radio pe tot parcursul operațiunii și nu emit niciun semnal radar, ceea ce face dificilă localizarea lor de către aeronavele de război electronic americane și israeliene și rachetele antiradiații. Chiar dacă radarul este suprimat de interferențe electromagnetice puternice, acesta poate comuta automat pe canalul de detecție fotoelectrică pentru a-și menține capacitatea de luptă.
Adesea operează în grupuri mici, fiecare vehicul servind ca o unitate de luptă independentă. De obicei, sunt dispersate și ascunse în munți, buncăre sau pe terenuri agricole şi crează zone de ambuscadă la joasă altitudine în jurul rutelor cheie de zbor și al țintelor importante. După ce au stabilit rutele de patrulare ale avioanelor de vânătoare americane și israeliene, așteaptă ca acestea să intre în raza lor de acțiune şi trag asupra lor.
Avionul F-35A despre care se spune că a fost avariat în acest război ar fi fost lovit din cauză că și-a redus altitudinea de zbor pentru a îmbunătăți precizia recunoașterii la sol, iar semnalul infraroșu al gazelor de eșapament ale motorului a fost detectat de sistemul de apărare aeriană cu rază scurtă de acțiune Majid, care era desfășurat în secret în zonă.