Câți bani ar face țara noastră din rezervele de gaze din Marea Neagră după modelul Norvegiei. Cum ar funcționa Fondul Suveran din Energie al României

Anul trecut, veniturile totale la bugetul de stat al României au fost de peste 660 de miliarde lei, adică circa 120 – 130 de miliarde dolari. Anul trecut, Norvegia a câștigat 245 de miliarde de dolari de pe urma investițiilor făcute de fondul său suveran, fond finanțat din exploatarea rezervelor de gaze naturale din Marea Nordului. O parte din acești bani au ajuns la bugetul de stat și o parte au rămas să alimenteze Government Pension Fund Global, ceea ce este astăzi cel mai mare fond suveran din lume. Poate fi acesta un model de urmat și pentru România, care urmează să beneficieze de exploatarea rezervelor de energie din Marea Neagră?

Exemplul Norvegiei pentru România

Aproape un sfert din bugetul Norvegiei este asigurat din veniturile generate de către GPFG, fondul suveran al statului norvegian care a ajuns astăzi la o valoare uriașă, de aproape 2.000 de miliarde de dolari. Norvegia a ajuns la situația actuală, după 50 de ani de exploatare a zăcămintelor de petrol și gaze din Marea Nordului, pentru că Guvernul nu are voie să cheltuie mai mult decât randamentul estimat al investițiilor, și uneori nici măcar acest procent (3%).

Astăzi, GPFG deține 1,5% din toate acțiunile lumii și, teoretic, fiecare cetățean norvegian deține circa 300.000 dolari. Acest fond este rezultatul unui consens politic la Oslo, unde liderii politici și-au dat seama că un asemenea aflux de capital în economie ar crea mai multe probleme. Este ceea ce economiștii au numit „boala olandeză” – inflație puternică, o monedă puternică care paralizează alte sectoare economice.

„Norvegia și alte țări care fac fonduri suverane au excedente absolut uriașe pe care, dacă le-ar toca astăzi, s-ar manifesta ceea ce se numește „boala olandeză”. Este ceea au pățit olandezii după ce au descoperit și au început să exploateze rezervele de gaze din Marea Nordului și au început să pape renta respectivă. Ce s-a întâmplat? Au fost împărțite diverse pomeni, exista o creștere a veniturilor și nimeni nu mai căuta investiții productive. Prețurile s-au dus în sus și nu exista niciun câștig de productivitate. Adică, în mod evident, era o chestie ne-sustenabilă.

Digi24.ro

Trump amenință cu un atac masiv: „Astăzi Iranul va fi lovit foarte puternic!”

Probabil că norvegienii au învățat din povestea asta și au zis că da, sunt niște resurse, dar noi nu suntem mai îndreptățiți decât generațiile viitoare de norvegieni să le consumăm și vom face un fond unde nu ne vom atinge de capital, deci are loc o acumulare permanentă, și se investește ca într-o fundație. În fiecare an e folosită doar o parte din randamentul acestui fond, astfel încât în fiecare an crește valoarea acestui fond”, a declarat, pentru FANATIK, economistul Radu Nechita, profesorul la UBB.

Digisport.ro

Iranienii l-au sunat pe Donald Trump pentru a semna acordul și a încheia războiul! Decizia luată de american fără să stea pe gânduri

Acest fond nici nu este foarte vechi. Autoritățile norvegiene au început alimentarea sa abia în anul 1996. „În fiecare an, guvernul norvegian poate cheltui doar o mică parte din fond, dar aceasta reprezintă totuși aproape 20 % din bugetul guvernamental.

Există un consens politic larg cu privire la modul în care ar trebui gestionat fondul. Cu cât cheltuim mai puțin astăzi, cu atât vom fi într-o poziție mai bună pentru a face față recesiunilor și crizelor din viitor. Excedentele bugetare sunt transferate în fond, în timp ce deficitele sunt acoperite cu bani din fond. Cu alte cuvinte, autoritățile pot cheltui mai mult în perioadele dificile și mai puțin în perioadele favorabile. Pentru ca fondul să beneficieze cât mai multor persoane și în viitor, politicienii au convenit asupra unei reguli fiscale care garantează că nu vom cheltui mai mult decât randamentul preconizat al fondului”, se arată pe site-ul oficial al GPFG.

Gazele din Marea Neagră și exemplul norvegian pentru România

România este pe cale să devină cel mai mare producător de gaze naturale din UE odată cu demararea exploatării Neptun Deep din Marea Neagră. Rezervele totale de gaze sunt estimate la circa 100 de miliarde de metri cubi, proiectul dezvoltat de OMV Petrom și Romgaz are estimată o producție anuală de circa 8 miliarde de metri cubi.

Pe baza acestor estimări, România și-ar putea acoperi consumul actual, ba chiar ar putea deveni un exportator regional. În contextul în care prima moleculă de gaz din Neptun Deep ar trebui să intre în sistem în 2027, autoritățile au început deja să vorbească de o reducere a prețului gazelor naturale. „Anul viitor, în 2027, începem să extragem gaz natural din Marea Neagră, de la Neptun Deep. Aproape ne dublăm capacitatea de producţie. Este evident că trebuie să înceapă să se simtă la factură, pentru că eu nu pot să mă duc în faţa românilor, ca ministru PSD şi să le spun că România e o ţară bogată, e o ţară care produce cele mai multe cantităţi de gaze naturale din toată Uniunea Europeană, dar ei trebuie să plătească facturi foarte mari”, a spus recent ministrul energiei, Bogdan Ivan.

Premierul Ilie Bolojan a subliniat și el necesitatea ca, pe lângă gazele ieftine ce vor ajunge în consumul intern, să fie dezvoltate și industriile capabile să utilizeze această resursă, pentru ca România să nu exporte doar materie primă.

Ce ar însemna acest lucru pentru bugetul de stat? Estimativ, vorbim de circa 20 – 22 de miliarde de euro care vor ajunge la bugetul de stat în următorii 10-12 ani, în perioada exploatării de zăcământului de la Neptun Deep (Consilium Policy Advisors Group a avansat suma de 22 miliarde). Jumătate din această sumă ar proveni din impozitul pus asupra veniturilor suplimentare prin celebra Lege Offshore, la care se adaugă alte 4-5 miliarde din redevențe, plus alte 4-5 miliarde din impozitul pe profit și dividendele Romgaz.

Dacă în anii 1970 Norvegia a luat decizia de a dirija veniturile generate de exploatările din Marea Nordului către un Fond de Dezvoltare, în România Legea Offshore (256/2018) stabilește că banii din redevențe sunt direcționați 80% către bugetul de stat și 20% către bugetele locale (județul Constanța, comuna Tuzla, etc.). Legea precizează că sumele din impozitul asupra veniturilor suplimentare, cea mai mare parte a veniturilor, trebuie utilizate cu prioritate pentru distribuția rețelelor de gaze naturale către populație și pentru investiții în eficiență energetică.

„Sumele datorate de titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetrele offshore ca impozit asupra veniturilor suplimentare se colectează într-un cont special utilizat pentru finanțarea înființării și extinderii rețelelor de distribuție a gazelor naturale și a racordurilor la sistemul național de transport gaze naturale, precum și alte investiții stabilite prin hotărâre a Guvernului. Repartizarea sumelor colectate se face prin hotărâre a Guvernului”, se arată la alin. (8), Art. 19.

România, departe de modelul Norvegian

Practic, textul de lege sugerează ca aceste fonduri să fie folosite pentru investiții în infrastructura de gaze, dar formularea „alte investiții stabilite prin hotărâre a Guvernului” lasă o marjă mare de manevră executivului pentru a decide utilizarea finală a acestor fonduri, nefiind exclusă utilizarea acestor fonduri pentru cheltuielile de funcționare. Economiștii sunt de părere că este dificil pentru România, o țară cu deficite structurale la bugetele pe ultimii ani, să se gândească la un fond suveran de investiții.

„Cum să ne imaginăm un fond suveran în România când noi nu suntem suverani când suntem datori. Suntem pe deficit. Cei care vor suveranitate și vor suveranitate, în primul rând, să voteze în Parlament pentru echilibru bugetar, pentru excedent bugetar, pentru plafonarea cheltuielilor, nu să ne întrecem în demagogie cu cei de la putere.

Noi avem o clasă de demagogi în care fiecare se întrece și supralicitează demagogia celuilalt. Sunt foarte puține voci care spun acum că nu ne mai permitem să creștem cheltuielile publice și să rostogolim deficite de la an la an. În România nu se poate povesti de fonduri suverane până nu avem suveranitate fiscală”, a declarat, pentru FANATIK, economistul Radu Nechita, care este de părere că aceste venituri ar putea fi folosite, în teorie, pentru a acoperi costurile unei reforme a sistemului de pensii. El a subliniat însă că gradul de încredere în capacitatea statului român de a gestiona un astfel de fond este extrem de mică.

„Dacă facem un fond suveran, va fi un FPS în care vor ajunge amantele și finii politicienilor. Execuția va fi un coșmar la noi, o adevărată fabrică de sinecuri. Și apoi e și cazul companiilor de stat. Să ne uităm la Hidroelectrica, distribuie dividende și apoi ia bani împrumut pentru retehnologizare. Să ne uităm un pic cum gestionează statul resursele pe care le are în prezent. Oricum, înainte de vorbi de un fond suveran noi trebuie să ajungem la echilibru bugetar, ceea ce oricum este departe”, a mai declarat acesta, pentru FANATIK.

Câți bani ar fi putut strânge România la Fondul Suveran din Energie

Chiar dacă pare greu de crezut România a avut recent un fond unde au fost colectate veniturile din energie. A fost Fondul de Tranziție Energetică, iar povestea acestuia este cronica modului în care autoritățile române au încercat să navigheze cea mai mare criză de energie din ultimii ani. Fondul a fost creat prin celebra OUG 27/2022 cu scopul de a acoperi costurile cu plafonarea facturilor românilor la energie și gaze. Acest fond de „Tranziție Energetică” era alimentat din supraimpozitarea producătorilor și a traderilor. Banii au venit în principal de la companiile care produceau ieftin energie (regenerabile și nuclear) și făceau profituri uriașe din cauza prețului mare din piață. Practic, statul lua aproape tot ce depășea un anumit prag, de exemplu 450 lei/MWh.

În ciuda numelui, Fondul nu a fost creat ca un fond verde pentru investiții, ci pur și simplu ca sursă de finanțare pentru mecanismul de plafonare și compensare a facturilor la energie. Criticii spun că principala problemă cu această schemă a fost că a afectat investițiile în sectorul energetic, dar și că ar fi putut exista o schemă de compensare care să vizeze doar consumatorii vulnerabili. Acest lucru ar fi permis ca o parte din aceste venituri să fie folosită pentru investiții (sau pentru un Fond Suveran de Investiții).

Costurile totale ale schemei de plafonare se situează în jurul valorii de 30-32 miliarde lei, suma plătită de către stat furnizorilor de energie care au cumpărat scump și au vândut la prețul plafonat. Câți bani ar fi strâns România astfel într-un Fond Suveran? Cu o schemă în care statul ar fi ajutat consumatorii vulnerabili (25-30%) ar fi putut reduce aceste costuri la 10-15 miliarde.

În 2025, România ar fi putut folosi restul banilor (4 mld euro) pentru a pune bazele unui fond de investiții, iar începând din anul 2027 ar fi putut primi și contribuțiile anuale din veniturile generate de Neptun Deep. Vorbim de circa 20 mld euro în urma exploatării timp de 12 ani, adică circa 1,6 mld euro anual. Cu un randament mediu de 4,5%, acest fond ar fi putut ajunge la circa 10-12 miliarde euro în anul 2030, fond care ar genera peste 500 de milioane euro anual.

În anul 2038, la finalul exploatării din Marea Neagră acest fond ar ajunge la 28-30 miliarde euro, suma care ar genera circa 1,2 mld euro anual. Peste încă un deceniu, în anul 2050, fondul ar putea ajunge la venituri de 50 miliarde euro, capital care ar general peste 2,2 miliarde euro anual.

Ce a făcut România cu banii din criza energetică

Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, spune însă că cifrele oficiale ale autorităților române arată că sumele colectate de la producători au fost cu mult mai mari. Mai exact, suma totală colectată în Fondul de Tranziție Energetică ar fi fost în realitate de 86 miliarde lei.

„Sunt mult mai mulți bani decât cele 32 de miliarde care au fost cheltuiți în schema de plafonare. Din datele pe care le-am dat, din toate sursele guvernamentale care au oferit cifre publice, calculele noastre la Asociația pentru Energie Inteligentă arată că din 2022 până în 2025 statul a încasat în baza OUG27 86 de miliarde lei. Acestea au fost fonduri culese cu scopul de a ajuta populația. Așa se numea. Din banii aceștia s-au folosit efectiv circa 32 de miliarde. Acesta a fost costul schemei.

Asta înseamnă că diferența de 54 de miliarde a fost dusă în altă parte. În pensii, în salarii, etc., etc.. Asta este o anormalitate. Dacă, ți-ai stabilit prin lege că ăia sunt bani pentru așa ceva, atunci trebuia să zici că acest rest de 54 de miliarde îi folosesc pentru Centrala de Cernavodă, pentru dezvoltarea rețelei energetice. Nicidecum nu aveai voie să îi duci în pensii și salarii”, a declarat, pentru FANATIK, Dumitru Chisăliță.

Pe aceste cifre, Fondul Suveran al României ar fi arătat și mai bine. Cu un capital inițial de 14 mld euro, acest fond ar fi generat peste 600 milioane euro anual. La finalul anului 2038, odată cu finalizarea exploatării Neptun Deep, acest fond ar fi avut deja un capital de 50 de miliarde euro și ar genera peste două miliarde euro anual. Vorbim deja de un instrument bugetar uriaș. Până în anul 2050, fără retrageri de capital, acest fond ar fi ajuns la 84 miliarde euro, care ar genera aproape 4 miliarde euro anual.

Expertul în energie este de părere că nu există nici cea mai mică încredere în capacitatea autorităților române de a pune bazele și de a face funcțional un astfel de fond. El a dat exemplu taxelor de co-generare, care au generat și ele circa 3 mld dolari în ultimii zece ani, bani care au fost folosiți tot pentru cheltuielile curente.

„Aceeași situație a fost și pe cogenerare. Această taxă o plătim din 2011. Sunt peste 3 miliarde de dolari strânși astfel. Scopul era să dezvoltăm centrale electro-termice. Câte s-au dezvoltat, că toți banii s-au cheltuit. De aceea eu unul nu pot să am încredere în capacitatea României de a dezvolta un astfel de fond. De 30 de ani, orice fond s-a făcut, s-a prădat. Și atunci eu nu pot să mai am nicio încredere. Orice fond s-a creat, s-a prădat, s-a dus pe apa sâmbetei.

În primul rând este o chestie de legalitate, eu dacă am spus în lege că banii ăștia se folosesc pentru asta, orice utilizare a acestor bani pentru altceva e o încălcare a legii. Mica marea diferență între români și norvegieni este această încredere. Ei dacă au zis că banii sunt folosiți pentru plasamente/ investiții cu scopul de a crea plus valoare pentru generațiile viitoare, asta s-a și întâmplat. Și ei au avut crize, dar nu au dat fuga să ia din fondul ăla”, a mai declarat Dumitru Chisăliță, pentru FANATIK.