La 30 noiembrie 1983, la Bratislava, pe malul Dunării bătea un vânt aspru. Naționala își juca ultima șansă de calificare la EURO 1984. Ne trebuia un egal cu Cehoslovacia, care avea nevoie de o victorie ca să vadă Franța. Un meci de totul sau nimic pentru gazde, dar și pentru tânăra națională antrenată de aproape la fel de tânărul Mircea Lucescu.
România jucase neașteptat de bine în acele preliminarii. O singură sincopă, acasă, cu Cehoslovacia. În rest, numai victorii, și un egal în Italia, contra campioanei mondiale. Cu mulți jucători aduși de Lucescu la națională – Rednic, Iorgulescu, Andone, Klein (mai jucase un meci), sau readuși (Boloni, Moraru).
Situația în grupă s-a complicat la 16 noiembrie 1983, când Cehoslovacia a învins acasă Italia, scor 2-0, și a devenit favorită la calificare. Cehoslovacii erau vice-campioni continentali, în 176, și încă âl mai aveau în echipă pe Stambachr, care jucase alături de Panenka, Viktor și Nehoda.
Meciul tricolorilor a început la ora 18.00 locală, 19.00 la București, pe un teren greu, mocirlos. Ai noștrii în roșu, gazdele în alb. Gabor a lovit bara în minutul 9, dar cehoslovacii au trecut la cârma jocului.
La 0-0, brigada maghiară, avându-l la centru pe ungurul Károly Palotai, aflat la ultimul meci al carierei, a anulat cehoslovacilor două goluri. Unul pentru un henț clar, celălalt pentru un ofsaid pe care doar VAR-ul de azi l-ar fi putut confirma. Naționala s-a întâlnit cu Palotai zece ani mai târziu, ca observator, la Cardiff. Unde s-a scris o nouă pagină de istorie, tricolorii mergând la CM 1994.
Scorul a fost deschis însă de Geolgău, în minutul 62. Boloni i-a oferit o pasă măiastră lui Klein, lob peste doi adversary, acesta a urcat pe partea stângă, a centrat în forță, Gabor și un adversar s-au duelat la cap, iar mingea a ricoșat la Geolgău. Olteanu n-a iertat din marginea careului, cu un șut pe mijlocul porții.
Cehoslovacii au izbutit doar egalarea, după o eroare a lui Ionel Augustin, care a pasat greșit o minge simplă la mijlocul terenului și a declanșat un contraatacul egalării.
Lucescu l-a scos imediat de pe teren și a mai introdus un fundaș, pe Alexandru Nicolae. Așa a rămas Hagi, doar rezervă. Gazdele au atacat, ȋn final, inclusiv cu portarul Hruška, dar nu au reuşit victoria care le era necesară pentru a merge mai departe.
“Înainte de meci am primit niște fișe speciale despre adversarii direcți. Klein, de pildă, a primit de la nea Mircea o fișă în 15 puncte. L-am văzut citind-o, ca un elev, de șase sau de șapte ori. Cred că în noaptea dinaintea partidei l-a visat tot timpul pe Chaloupka”, a povestit Laszlo Boloni, unul dintre veteranii echipei, conform gsp.ro.
“România a aplicat la Bratislava tactica adecvată pentru a obține rezultatul care o interesa, cu marcaj strict în zonele de pericol și cu o bună circulație a balonului la centrul terenului”, a notat Marca atunci, salutând în premieră califiacrae României la un turneu final European, unde avea să întâlnească și Spania.
Eroul meciului a fost Ion Geolgău, căruia i se spunea Gheorghiță. Fotbalistul Craiovei avea 22 de ani și jumătate și nu jucase prea mult la națională, desi debutase la 19 ani. Geolgău a fost promovat de Valentin Stănescu în 1980, la un meci amical cu Bulgaria. L-a înlocuit pe Tudorel Stoica.
Geolgău jucase puțin și în preliminariile de atunci. Titular cu Italia, acasă, o repriză contra Cehoslovaciei, 0-1 la București, și un minut cu Suedia, 1-0, la Stockholm. El a apărut în echipă din cauza indisponibilităților lui Balaci și Țicleanu, ultimul prezent totuși la Bratislava, unde a avut grijă de ghetele coechipierilor.
Contra Ciprului, cu două săptămâni mai devreme, Lucescu încercase o formula experimentală, cu Mulțescu și Hagi, câte o repriză, în locul lui Balaci, dar lucrurile nu au mers.
“După acel meci al României, de la Bratislava, din preliminariile Europeanului din ’84, am avut și eu un câștig ceva mai bun, pentru că s-au cumulat cele două prime. Cea de joc, pentru remiza cu Cehoslovacia, dar și cea de calificare la Euro, și, astfel, am fost răsplatiți fiecare cu câte 1.000 de dolari”, a povestit Ion Geolgău în cartea “Frumoșii nebuni ai Craiovei Maxima”, scrisă de Ion Jianu.
Din păcate pentru el, Geolgău nu a fost la EURO 1984, fiind accidentat o bună parte din acea primă jumătate a anului. Lucescu l-a lăsat acasă dar versurile lui Adrian Păunescu au rămas pentru istorie. „Din Pielești la Bratislava / Din Craiova la Glasgow / Europa fredonează / Hai, Geolgău, Geolgău!“, s-a fredonat mult timp în fotbalul românesc.
Geolgău a prins la națională doar 24 de selecții. Mai puțin decât are Cristi Manea (25) de la Rapid.
În 1983, Mircea Lucescu avea 38 de ani. Era unul dintre cei mai tineri selecționeri din Europa și începuse campania ca antrenor-jucător la Corvinul. Acum e cel mai în vârstă antrenor din fotbalul mondial.
Partidul l-a somat să renunțe la această postură în vara anului 1982. Atunci i s-a terminat interimatul și a fost confirmat oficial. Obiectivul lui Lucescu era construcția unei noi echipe naționale și calificarea la CM din 1986. Nu-i putea cere nimeni prezența la EURO 1984, dintr-o grupă cu Italia (campioana mondială), Suedia, Cehoslovacia și Cipru. Și totuși a obținut-o.
”Într-o grupă ca aceea pe care am avut-o noi era aproape logic să acorzi 60 la sută apărării, în spiritul celor emise de Herrera – ’orice atac fără acoperire e sinucidere curată’. Eu n-aș fi vrut să joc mai ofensiv? Unui fost înaintaș nu i-ar fi plăcut să-și vadă echipa zburând? Dar a trebuit să calculăm totul, să atacam cu șanse de gol și să ne apărăm cu precizie.
În ultimele trei meciuri, toate în deplasare, am primit un singur gol, pe care puteam să nu-l primim, cel de la Bratislava.
Nu-mi pare rău nici că n-am marcat mai mult cu Cipru. Și nici că am jucat primul meci la Hunedoara. Când am venit la echipa națională, mi-am dat seama că forțele cele mai mari sunt în provincie.
La Bratislava când am apărut pe teren, doar Iorgulescu era bucureștean. Și nici el, pentru că e din Giurgiu… La început mi s-a reproșat că ’îmi bag oamenii’, cum se spune, nu prea elegant, la fotbal. În cele din urmă însă, hunedorenii mei și-au făcut din plin datoria. La Bratislava dacă nu ar fi fost accidentat ar fi jucat și Andone. Dacă stau să trag linia, craiovenii, care au fost baza echipei naționale, au jucat trei mii de minute. Hunedorenii, necunoscuții mei hunedoreni, au jucat două mii… ”, a mărturisit el în cartea Lucescu, scrisă de Ioan Chirilă.
Lucescu fusese atacat insistent pentru faptul că se baza prea puțin pe dinamoviști și steliști, cei care formaseră baza naționalei ani la rând.
Pe marginea acestui meci au apărut multe povești. Generalul Nicolae Stan, care a însoțit naționala, a spus că, de teamă că cehii i-ar putea otrăvi pe jucători nu i-a lăsat pe aceștia să se atingă nici măcar de fructele oferite la hotel. “Am aranjat cu Lucescu şi i-am scos pe şest pe jucători la restaurant, pentru că organizatorii sigur ne băgau ceva în mâncare. Le-am cumpărat până şi lămâi, portocale, banane”, a povestit Nicolae Stan, pentru libertatea.ro, în 2009.
El susținea că a demascat o tentativă a cehilor de a le spiona şedinţa tehnico-tactică a tricolorilor. Tot Stan a dezvăluit că în vacarmul de pe stadionul “Tehelne Pole ”, suporterii români au fost amenințați cu cuțitul de fanii cehoslovacilor. Sună bizar pentru perioada comunismului, dar la Bratislava au fost câteva mii de suporteri români. Mulți din nord-vestul țării, prin ONT. Cehoslovacia era tot o țară socialistă și nu era ca și cum ai fi plecat la Londra.
Cert e că atmosfera a fost extrem de ostilă. La final, echipa a rămas 30 de minute pe teren. Nu se putea retrage la vestiare, deoarece gazdele aruncau cu pietre şi cu sticle. Incidentele au fost confirmate și de Mircea Lucescu. “S-au purtat ordinar”, a mărturisit selecționerul peste ani.
Un alt general apropiat fotbalului și naționalei în acei an a fost Ion Coman. El a povestit și un episod ciudat petrecut înaintea meciului. „Ovidiu Ioanițoaia publicase un articol în Flacăra, în care a cerut recuzarea arbitrului Karoly Palotay, pe motiv că e ungur și că poate influența rezultatul. De acel meci depindea calificarea României la Europene. Ceaușescu m-a chemat la el și m-a întrebat ce se întâmplă.
S-a dat ordin să se scoată o ediție specială a Sportului în ziua de duminică, în care să se dreagă busuiocul. A fost distribuită repede, înaintea meciului. Am avut grijă ca Palotay să primească un exemplar. I s-a explicat că nimeni n-are nimic cu el și cu ungurii. El ne-a mulțumit pentru acel ziar. S-a comportat corect în timpul meciului. Ar fi putut să dea penalty pentru cehi, dar n-a făcut-o”, a dezvăluit Coman, conform prosport.ro.
O opinie diferită a avut Dan Ionescu, fost oficial al FRF. Acesta a mărturisit că arbitrajul lui Palotai a fost pro-România și apoi răsplătit.
„În 1984, am ratat calificarea la CE de juniori U18. Jucam returul cu Ungaria, la Oradea, după ce în tur pierdusem 1-0. Eu am vrut să fac contestație împotriva unor jucători despre care aveam informații că depășiseră 18 ani, dar nu am fost lăsat de conducerea Federației.
Am pierdut 2-0. A fost ca o răsplată pentru arbitrajul ungurului Károly Palotai, de la meciul naționalei de seniori cu Cehoslovacia, 1-1 la Bratislava, din noiembrie 1983, în urma căruia România s-a calificat la Euro 1984. Am suferit mult după acel episod. Două zile am fost dat afară din Partid și din Federație”, a povestit el pentru Libertatea, în 2018.
Contactat atunci, Mircea Lucescu l-a contrat dur. „Acest om spune numai prostii. Nici nu-l cunosc. E dus cu pluta. Cu ce ne-a ajutat Palotai la Bratislava? Că a arbitrat corect? Numai noi știm cât de greu a fost acel meci, pe un teren greu și cu un public ostil, care a aruncat cu sticle în noi”, a precizat Il Luce.
Târziu în noapte, la întoarcerea de la Bratislava, tricolorii au fost aşteptaţi la Otopeni de sute de oameni. Nu au lipsit mesaje omagiale de tipul “Felicitări călduroase pentru succesele obţinute” și mici dedicații pentru Partidul Comunist Român. Iar Sahia Film a evocat într-un documentar traseul glorios al naţionalei: “România – pe marile bulevarde ale fotbalului”. Naționala mergea pentru prima dată în istorie la un turneu final de Campionat European.
Au marcat: Luhovy (85′) / Geolgău (62′)
Arbitru: Károly Palotai (Ungaria). Spectatori: 60.000
Cehoslovacia: Hruska – Jakubec, Fiala, Prokes, Rada – Chaloupka, Zelensky, Stambacher (72′ Jurkemik) – Vizek, Danek (72′ Luhovy), Janecka. Selecționer: Frantisek Havranek
România: Lung – Negrilă, Ștefănescu, Iorgulescu, Ungureanu – Rednic, Boloni, Geolgău, Klein – Gabor (79 Augustin, 88 Al. Nicolae), Cămătaru. Selecționer: Mircea Lucescu
România – Cipru 3-1
România – Suedia 2-0
Italia – România 0-0
România – Italia 1-0
România – Ceholslovacia 0-1
Suedia -România 0-1
Cipru – România 0-1
Cehoslovacia – România 1-1