Leonard Doroftei a scris istorie în boxul românesc. A obținut rezultate remarcabile atât la amatori, cât și după ce a trecut la profesioniști. ”Moșul” și-a dat viața în ring sub steagul tricolor. Nu mulți sunt cei care știu câți bani primește acesta, lună de lună, de la stat pentru performanțele din trecut.
Ajuns la 55 de ani, Leonard Dorin Doroftei este recunoscut ca fiind unul dintre cei mai titrați pugiliști ai României. Apogeul carierei sale l-a înregistrat la profesioniști. Aici a deținut aproape un an centura de campion mondial în versiune WBA, la categoria semi-ușoară.
Cariera sa prestigioasă se împarte în două etape. Până în 1997 a evoluat la amatori. Timp de 12 ani, între 1986 și 1988, acesta a cucerit constant titlul național la juniori. Au urmat cinci titluri naționale la seniori: 1992, 1993, 1994, 1996 și 1997.
A reprezentat țara noastră la Jocurile Olimpice. Și nu a venit acasă cu mâna goală. A câștigat medalii de bronz la JO de la Barcelona în 1992 și la Atlanta în 1996. A mai fost campion mondial în 1995 și campion european în 1996 și 1997. Palmaresul său la amatori este impresionant: 239 de victorii și 15 înfrângeri.
Decizia carierei sale avea să fie luată în 1997. ”Moșul” devine atunci boxer profesionist, după ce semnează un contract cu clubul canadian Interbox. O zi importantă din viața acestuia este cea de 5 ianuarie 2002. Atunci, Doroftei a cucerit titlul de campion mondial profesionist la categoria ușoară a versiunii WBA. Îl învinge la puncte pe argentinianul Raul Horacio Balbi, în SUA (Texas).
În același an, pe 31 mai, în Sala Polivalentă din București, Doroftei se luptă din nou cu Balbi. De data aceasta românul s-a impus în mod clar. Astfel, el și-a păstrat centura pe care puse mână peste ocean.
Peste doar un an, în octombrie 2003, pugilistul român urma să dispute un meci împotriva panamezului Miguel Callist, la București. Din păcate pentru român, lupta avea să fie anulată după ce acesta a picat proba cântarului.
Din acest punct, pentru boxerul român au mai urmat doar două dispute în toată cariera. În 2004 l-a învins americanul Charles Tschorniawsky, la Montreal. A urmat apoi confruntarea pierdută cu Arturo Gatti, în Atlantic City. Contra acestuia din urmă, românul avea să înregistreze singura înfrângere de la profesioniști. Doroftei și-a încheiat cariera de profesionist cu un record de 22 victorii, un egal și o înfrângere.
Interesant este faptul că performanțele obținute ca profesionist de Leonard Doroftei nu sunt premiate. Pe de altă parte, nu același lucru se poate spune despre medaliile cucerite de fostul pugilist în cariera de amator. Iar aici, acesta a bifat niște rezultate de excepție.
Conform legii Legii 69 din 2000, statul român recompensează performanțele obținute de sportivi la Jocurile Olimpice, Campionate Mondiale și Campionate Europene. Datele oficiale de pe site-ul Guvernului arată că fostul sportiv încasează o rentă viageră lunară de 9.232 de lei pentru rezultatele sale în ring.
Un alt nume important din boxul românesc, Francisc Vaștag, primește lunar de la statul român suma de 11.479 de lei. Acesta a fost campion mondial la box în 1989, 1993 și 1995.
Legea din țara noastră este extrem de clară. Aceasta spune că, sportivii de performanță care obțin ”o medalie de aur, argint sau de bronz în probele individuale sau pe echipe din cadrul Jocurilor Olimpice sau o medalie de aur la Campionatele Mondiale şi Europene de seniori, în probe olimpice, au dreptul, la cerere și cu confirmarea Ministerului Tineretului şi Sportului ( prin Agenția Națională pentru Sport), la o rentă viageră”.
Legea 69/2000 arată că sportivii care au câștigat medalii în competițiile internaționale de prestigiu, precum Jocurile Olimpice, Campionatele Mondiale și Europene, sunt eligibili pentru a primi o rentă viageră. Aceasta este echivalentă cu 1,5 salarii medii brute pe economie și este acordată pe baza performanțelor obținute:
În prezent, printre beneficiarii acestor rente se numără sportivi de renume precum: