News

“Am fost condamnat la o viață de chin și depresii!” Drama unui tânăr ajuns imobilizat în scaun cu rotile, a cărui şansă de a-şi reveni stă în mâinile tale

Condamnat la o viață de chin și depresii! Imobilizat în scaun cu rotile, șansa lui Iulian-Ovidiu Anton este o clinică elvețiană. Bărbatul a suferit un accident cu ATV-ul şi are nevoie disperată de ajutorul nostru
15.02.2022 | 19:36
Am fost condamnat la o viata de chin si depresiiDrama unui tanar ajuns imobilizat in scaun cu rotile a carui sansa de asi reveni sta in mainile tale
Condamnat la o viață de chin și depresii după un accident cu ATV! Sursa foto - colaj Fanatik 
ADVERTISEMENT

O clipă de neatenție avea să-i schimbe soarta lui Iulian-Ovidiu Anton. Tânărul de numai 23 de ani a ieșit pe 6 septembrie 2020 la o plimbare alături de alți doi prieteni. Au mers în Sebeș, județul Brașov acolo unde au închiriat ATV-uri pentru o distracție de zile mari.

Din nefericire, într-o singură secundă, întreaga viață avea să-i fie dată peste cap. Acesta a pierdut controlul ATV-ului și s-a trezit aruncat într-un șanț. A încercat să se ridice, să se scuture și să le spună tuturor „sunt ok, continuăm”.

ADVERTISEMENT

A ajuns în scaun cu rotile după un accident cu ATV-ul

O durere insuportabilă la nivelul coloanei vertebrale l-a împiedicat și, mai dramatic, tânărul nu își simțea deloc picioarele. Nu putea să se miște și nici măcar nu își mai amintea cum a ajuns acolo. Au urmat momente grele, clipe de panică și o așteptare înfiorătoare.

În cele din urmă, Iulian a fost preluat de un echipaj SMURD din Făgăraș și transportat de urgență la Spitalul Județean din Brașov. Amintirile din ambulanță nu-i dau pace tânărului nici acum, însă diagnosticul a fost cel care i-a lăsat pe toți apropiații fără cuvinte. Medicii i-au spus că a suferit un „traumatism vertebromedular toracal la nivel T6-7 cu afectarea completă a măduvei spinăriiˮ.

ADVERTISEMENT

„Pe 6 septembrie 2020 am avut un accident cu ATV-ul. Eram la o plimbare cu doi prieteni şi ghidul de la care închiriasem ATV-urile prin localitatea Sebeş, judeţul Braşov. O mișcare stânga-dreapta, m-a aruncat în afara părții carosabile. Am pierdut controlul. Nu ştiu exact ce s-a întâmplat. Am o mică pierdere de memorie.

Ştiu doar că m-am trezit în şanţ şi mă durea foarte tare spatele, nu-mi simţeam picioarele, nu puteam să mă mişc. Ghidul a sunat la 112. A venit un echipaj SMURD de la Făgăraş care m-au preluat şi m-a dus la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Braşov.

ADVERTISEMENT

Eram cumva semiconştient pentru că după ce m-au băgat în ambulanţă, mi-au făcut tot felul de perfuzii. Ştiu că la un moment dat începeam să adorm şi mi se zicea în continuu să nu adorm. Am ajuns la spital unde mi s-au făcut mai multe investigaţii. Diagnosticul primit: leziune completă a măduvei spinării toracice, fractură de vertrebe la nivelul T6 – T7”, a spus tânărul pentru monitoruldevrancea.ro

România, zero speranțe. Serbia, prima rază de soare

Sistemul medical din România nu i-a dat nicio șansă lui Iulian-Ovidiu Anton. „După 18 zile de spitalizare în România, medicii au venit cu o veste teribilă: nicio șansă de recuperare, nicio șansă la normalitate, nicio șansă pentru a mă reîntoarce la viaţa de dinainte. Am fost condamnat la o viață de chin și depresii.

ADVERTISEMENT

Cu toate acestea, medicii din alte țări aveau o cu totul altă părere, una mai optimistă. Vestea bună venea din Serbia, acolo unde medicii mi-au dat șanse de recuperare în proporție de 60%, urmând un tratament cu celule stem. A fost vestea pe care atât eu, cât și familia și apropiații am așteptat-o cu sufletul la gurăˮ, a mai spus Iulian Anton.

Încet, dar sigur au reapărut speranțele și tânărul a început să se scuture de mantia depresiei, una care a pus stăpânire pe el. Visul de a merge din nou l-a făcut puternic, cel mai puternic și Iulian a reuşit să strângă şi să achite cei 20.000 de euro necesari pentru tratamentul cu celule stem pe care urma să-l facă în Serbia. „Am plecat în Serbia în decembrie 2020 şi am făcut transplant cu celule stem. În total mi-au fost administrate trei injecţii. Am făcut şi recuperare fizică timp de şase luni. Zi de zi aşteptam vindecarea, însă, din păcate, tratamentul nu a dat niciun rezultat. Starea mea este exact aceeaşi ca la externareˮ, a mai zis tânărul.

Cum i s-a schimbat viața după accident

Iulian Anton era un tânăr cât se poate de normal înainte de accident. Avea un loc de muncă într-o multinațională din Brașov, visa cu ochii deschiși așa cum o fac toți tinerii și își căuta rostul în viață.

Totul avea să fie înlocuit în doar câteva momente cu depresie, deznădejde, dar şi cu izolare. „Un an şi patru luni am stat singur, fără prieteni. Am vrut să mă izolez, fără să dau prea multe detalii prietenilor sau cunoscuţilor.

N-am mai ţinut legătura cu absolut niciunul dintre prietenii mei, până acum ceva timp. La început, au ştiut doar câţiva prieteni despre accident. N-am vrut să se afle. Am crezut că pot să-mi revin, că mă fac bine, dar…ˮ, a mai povestit  Iulian Anton.

Elveția, locul care poate schimba totul

De Iulian au acum grijă părinții, însă tânărul speră să-și revină măcar parțial. Și cu ajutor, cu puțin ajutor din partea fiecăruia, lucrul acesta se poate întâmpla. De această dată, şansa vine de la o clinică din Elveţia. Doar că, tratamentul nu este ieftin deloc.

Iulian Anton are nevoie de 23.288 de euro pentru a achita totul, bani pe care nici el, nici familia nu-i mai are. Și toți trebuie strânși până pe 10 martie. „Clinica principală este în Elveţia, însă sunt sedii în mai multe ţări, şi mi s-a spus că pot să vin în Rusia sau în Serbia dacă mă interesează. Mi-au spus că sunt şanse foarte mari de recuperare pentru că accidentul nu este vechi.

Medicii de acolo au spus că, în urma tratamentului, pot apărea îmbunătăţiri la nivel motor, senzitiv şi al funcţiei intestinale. Costurile tratamentului ajung la un total de 23.288 de euro, iar eu ar trebui să fiu la clinică până pe 10 martie.

Problema este că toți banii pe i-am agonisit de-a lungul vieții, au fost cheltuiți pentru primul tratament care nu a dat roade. Cu toate acestea, știu că dacă aş avea acces la tratamentul din Elveția, aş avea o șansă reală de vindecare, o șansă la viaţa de dinainte de accident, departe de scaun și de pat.

Tot ceea ce îmi doresc, este să pot să-mi simt din nou picioarele, să le pot mișca, să pot face pași spre ceea ce am pierdut într-o fracţiune de secundă: o viață normală. Drumul este lung și greu, însă nu imposibil. Am nevoie de sprijin pentru a mă ridica din nou. Sprijinul puteți fi voi toți!ˮ, a mai spus Iulian Anton.

Cine vrea să-l ajute, cine poate, puțin câte puțin, poate dona în conturile deschide la Banca Transilvania pe numele Anton Tatiana, mama lui Iulian Anton:

Cont lei: RO30BTRLRONCRT0140908301

Cont euro: RO77BTRLEURCRT0140908301

ADVERTISEMENT
Tags: