Sport

Cazul pastorului ucis la Berlin de doi români, disecat de comisarul Dan Antonescu: “I-au pus gând rău de la început”

23.04.2021 | 14:59
Cazul pastorului ucis la Berlin de doi romani disecat de comisarul Dan Antonescu Iau pus gand rau de la inceput
Cazul pastorului ucis la Berlin de doi români, disecat de comisarul Dan Antonescu Colaj Fanatik
ADVERTISEMENT

În Germania a început procesul celor doi români acuzați că l-ar fi ucis pe pastorul Reinhold Zuber. Vandam G., unul dintre inculpați, a declarat că nu l-a ucis pe pastor, în timp ce complicele său, Cristian Cosmin C., nu a afirmat nimic în timpul procesului. Comisarul Dan Antonescu a analizat situația, pornind de la diferențele de toate tipurile dintre pastor și potențialii agresori.

Criminologul Dan Antonescu a făcut, ÎN EXCLUSIVITATE pentru FANATIK o radiografie a cazului, plecând de la motiv și afirmând că „unui german cu vârsta și cu meseria pe care o avea victima, îi este greu să înțeleagă un puștan crescut în România, care ar fi făcut orice ca să câștige un ban ca să-și asigure subzistența”

ADVERTISEMENT

Probabil că acest caz, cu vădită tentă sexuală (cei doi presupuși criminali fiind acuzați că au întreținut relații intime cu victima), ne duce imediat cu gândul în trecut, la celebrul caz al morții lui Ioan Luchian Mihalea. Vandam G. a susținut că a plecat în Germania pentru a deveni mecanic auto, dar, după ce nu a izbutit să-și găsească serviciu, și-a câștigat existența „ca prostituat în cartierul gay” din Berlin Schoneberg. Procesul care a debutat în fața celei de-a 8-a Mari Camere a Tineretului a Curții Regionale din Berlin se anunță foarte interesant.

Comisarul Antonescu: „Dacă se confirmă datele din rechizitoriu, e clar că Vandam i-a pus pastorului gând rău de la început”

În România, în perioada de dinaintea Revoluției din 1989, dar și imediat după aceea, când deschiderea a fost foarte mare, au existat cazuri similare. „Și la noi, și în alte părți au existat acte de violență, cărora le-au căzut victime cei care s-au arătat mult mai creduli față de parteneri de viață pe care i-au cunoscut prea puțin. Unui cetățean german, cum este cazul victimei, cu vârsta și cu meseria pe care o avea, îi este greu să înțeleagă un puștan crescut în România și care, odată ajuns acolo, ar fi făcut orice ca să câștige un ban sau să-și asigure subzistența”, a declarat Dan Antonescu, pentru FANATIK.

ADVERTISEMENT

„Între cei doi există o diferență de cultură, de nivel intelectual și de concepții. Sunt foarte multe diferențe între ei, iar victima, gândind că nu i se poate întâmpla nimic rău, i-a acordat încredere agresorului. Dacă se va confirma ceea ce este scris în rechizitoriu, e clar că acest puști, Vandam, i-a pus gând rău de la început. În opinia mea, diferența de nivel intelectual, de cultură, de concepții și de nivel material și-a spus cuvântul. Pastorul își recunoștea orientarea sexuală, nu făcea din acest lucru un secret, dar nu știm dacă acest copil a avut asemenea înclinații încă din țară sau dacă ajungând acolo a fost capabil să facă orice pentru a putea trăi”, a argumentat specialistul criminalist.

De altfel, Dan Antonescu a subliniat: „În momentul în care a fost primit în casa germanului, în loc să răspundă la amabilitate și la bunăvoință, continuând o relație pe care și-a asumat-o, el nu s-a gândit la altceva decât la felul în care putea fura. A observat că acel om are niște bani și s-a gândit cum să-i fure. Repet, asta s-a întâmplat sub rezerva că faptele menționate în rechizitoriu vor fi confirmate de instanță”.

ADVERTISEMENT

Mic manual de cooptare a viitorilor complici

Specialistul s-a referit și la complicele lui Vandam. În ceea ce-l privește pe celălalt suspect, potrivit procuraturii, pastorul și Cristian Cosmin C. aveau o relație intimă. Inculpatul ar fi avut impresia că bătrânul era foarte bogat, motiv pentru care l-ar fi lăsat pe Vandam și pe un alt complice rămas neidentificat să intre în apartament. În timp ce Cristian Cosmin C. căuta obiecte de valoare, ceilalți doi abuzau de vârstnic.

„Fără să existe o relație între unul dintre agresori și victimă nu se putea să se consume acest act. Cel care avea o relație cu neamțul nu putea comite singur infracțiunea, astfel că a apelat la ajutor. Am avut o sumedenie de astfel de cazuri. Atunci când fizicul sau capacitatea de efort nu-i permit infractorului să comită fapta, el cooptează alte persoane. Această practică este mai mult decât frecventă, iar acele persoane se lasă cumva păcălite de ceea ce povestește capul răutăților, adică inițiatorul”, a explicat comisarul Antonescu.

ADVERTISEMENT

Intervievatul nostru a menționat și pașii pe care un infractor îi face, în încercarea de a-și face complici: „Ca să-i poată coopta pe alții, acesta folosește un tablou mult mai „colorat”, mai atrăgător decât este realitatea. Poate că el a văzut că bătrânul primea bani, cine știe, din pensie sau din salariu, și poate că s-a gândit că zilnic el primește aceste sume. Și atunci s-a gândit să le spună prietenilor lui că dacă îl vor jefui nu-i va ști nici cerul și nici pământul… Vorbim despre manipulare, pentru că, în asemenea cazuri, de căutare a unor complici, îți trebuie putere de convingere, persuasiune, dar mai ales argumente. În general, se folosesc argumente de genul „am văzut că are bani, lingouri, etc”. Dacă îi spui „poate deține ceva”, nu convingi un alt individ să participe la un asemenea act, pentru că, până la urmă, își riscă libertatea. Dar dacă vorbim despre indivizi care „împușcă francul”, atunci aceștia se avântă pentru orice… Ar trebui analizat și statutul social, intelectual, nivelul de instrucție și de educație al acestor persoane”.

Cercetările pornesc de la cercul de prieteni și de dușmani

Am fost foarte curioși să aflăm cum se desfășoară cercetările, într-un asemenea caz. „De regulă, ancheta pleacă de la istoricul victimei. Se face un cerc format din cunoscuți, din prieteni și din dușmani, iar fiecare dintre aceștia este analizat. Investigațiile pornesc de la primele apariții în public sau de la ultimul moment în care a fost văzută victima, iar de aici se face numărătoarea inversă”, am avut să aflăm.

Dan Antonescu a continuat: „Întrebările sunt simple: când a fost văzută acea persoană cu cineva? Cum arăta acel „cineva?”, cât timp a durat acea relație, etc… Deja vorbim despre o pistă. Dacă ai o descriere, poți afla foarte ușor detalii, analizând simplu camerele de supraveghere cele mai apropiate de locuința persoanei respective sau de biserica la care era pastor, ca să ne referim la speța în cauză. Dacă indivizii respectivi apar în filmări, acestea pot fi arătate martorilor, iar, ulterior, suspecții pot fi dați în urmărire cu mijloacele criminalistice specifice. În cazul de față, atunci când s-a aflat că acei cetățeni proveneau din România, Poliția Germană a luat imediat legătura cu Poliția din țara noastră. Schimbul de informații este la ordinea zilei în multe situații, nu numai în cazurile de omor”.

Suspectul Vandam a plecat în România ca să-și vadă mătușa, aflată într-o stare critică și care ulterior a decedat. Oare, această situație poate deveni un alibi? Este întrebarea prezentă pe buzele tuturor celor care au studiat acest caz…

„Contează foarte mult ziua și ora la care a fost comisă presupusa crimă. De asemenea, este important cu ce mijloc de transport poți să părăsești Germania și mai ales din ce parte a țării. Orașul Berlin, unde era apartamentul victimei, se află cam la jumătatea țării, dar este important de aflat cât timp s-a scurs din momentul crimei până la momentul în care Vandam a trecut granița. Din data de 30 iunie, când se presupune că ar fi avut loc crima, și până la data de 2 iule, când suspectul a revenit în România, el avea timp să se miște lejer… A avut la dispoziție o zi întreagă pentru a ajunge de la Berlin la frontiera maghiaro-română”, a explicat expertul.

„Din punctul meu de vedere, le dau dreptate polițiștilor germani, sub rezerva hotărârii instanței. Acest lucru trebuie foarte bine punctat și înțeles. Este firesc ca polițiștii nemți să ia în calcul și posibilitatea ca acest Vandam să plece în țară imediat după comiterea faptei, tocmai pentru a-și asigura un alibi”, a adăugat Antonescu.

„Nu toți cei care ajung din România în alte țări sunt potențiali infractori!”

Interlocutorul nostru consideră că, până când justiția se va pronunța în acest caz, mai trebuie menționat un aspect extrem de important, referitor la românii care pleacă în căutarea norocului într-o altă țară.

„Mai trebuie menționat un lucru foarte important. Nu toți cei care ajung din România în alte țări sunt potențiali infractori. Covârșitoarea majoritate este formată din oameni de bună credință, care încearcă să-și facă un viitor mai bun, iar atunci când un individ comite infracțiuni, instituțiile străine beneficiază de cooperarea și de ajutorul Poliției Române, fără a crea imaginea că autoritățile române își protejează proprii cetățeni în situațiile respective”, a menționat comisarul Antonescu.

În încheiere, interlocutorul nostru a vorbit despre felul în care organele din țările UE (și nu numai!) colaborează în asemenea situații: „Așa cum și polițiștii români prind infractori germani, italieni, englezi și cooperează cu polițiile din țările respective, tot la fel și ceilalți apelează la polițiștii români, care răspund fără niciun fel de ezitare, la orice solicitare. Este firesc și, chiar și înainte de a exista Uniunea Europeană, colaborările dintre polițiști erau perfecte. De multe ori, canalele oficiale erau dublate de relațiile dintre polițiști și, astfel, informațiile circulau mult mai repede. Polițiștii din toate țările se întâlnesc la diverse evenimente sau congrese și atunci se formează prietenii, care ajută la soluționarea anchetelor, cu rapiditate”.

ADVERTISEMENT