Editorial nervos cu nervii Silviu Ghering. De ce aș vrea și de ce n-aș vrea să fiu arbitru

Arbitrii au ajuns, și „cresc” etapă de etapă ca o mare problemă în și așa amărâtul fotbal românesc. Gafe antologice poluează etapă de etapă Casa Pariurilor Liga 1 și influențează scoruri, clasamente, echipe, jucători, antrenori, destine.

Radu Petrescu și Marian Barbu au dat recital de greșeli în ultima etapă, ajutând substanțial „fruntașele” CFR Cluj și FCSB să câștige meciurile cu „pălmașele” Chindia Târgoviște și UTA. Antrenorii acestora din urmă au făcut crize de nervi și… și la ce le-a folosit?

Așa că a fi arbitru în România, sub directa și părinteasca îndrumare și ocrotire a lui Kiros Vassaras și Alexandru Deaconu este mult mai mult decât o vocație, este o afacere.

De ce aș vrea să fiu arbitru? Oho, ho, ho! Pe bune?! Mai trebuie să argumentez?!

De ce aș vrea să fiu arbitru? Oooo, Doamne, cum de ce aș vrea să fiu arbitru?! Pe bune?! Mai este nevoie să punctez punct cu punct? Că de la puncte pornește totul… Punctele pe care arbitrii noștri cu mu… CCA pe piept le direcționează cum vrea neuronul lor.

Digi24.ro

Ultimele ore de viață ale Corinnei, femeia găsită moartă în dulapul din dormitor. Poliția l-a arestat pe iubitul ei

Aș vrea să fiu arbitru ca să pot câștiga o groază de bani băgând groaza în nemernicii de fotbaliști care nu au altă treabă decât să încerce să mă păcălească pe teren cu simulări bine puse la punct în ore lungi de antrenament.

Aș vrea să fiu arbitru ca să pot să-i trimit în tribună, cu un gest marțial, privind în zarea zărilor, superior că doar sunt șef de șef, pe-alde Hagi, Petrescu, Reghecampf, Rednic, Săndoi, Ciobotariu, Croitoru, Grozavu și alți grozavi ca ăștia de se cred ei mari antrenori doar pentru că au fost fotbaliști bunicei la viața lor și cred că pot crâcni în fața mea, ce, io n-am jucat două meciuri în liga a treia?!

Aș vrea să fiu arbitru ca să am și io pă cineva să mă apere orice ar vrea să facă neuronul meu pe teren… cineva ca nenea Vaxarrrasss…șșșș, nu mai spuneți la nimeni că nu e-n țară… Sau ca nea Diaconu… nu, nu diaconu ăla care cântă la biserică, Deaconu ăla care-i cântă în strană și în strună lui. Lui cui? Lui însuși, că doar nu credeți că Kiros (cacofonie naturală, deci permisă) se deranjează el să urmărească și să judece arbitrii de la noi… Are diaconu’ aici pentru paza și protecția supușilor. Supușilor lor (cacofonie nenaturală, dar permisă).

Aș vrea să fiu arbitru ca să fac parte din tagma cavalerilor în negru cu arma-n gură, pe care-i doare-n… niciunde cum și ce fluieră, că tot nu-i trage nimeni de răspundere și etapa următoare unei nenorociri sunt delegați să mai „bage” una…

Digisport.ro

Victima luptătorului suspendat pe viață a răbufnit: ”Toată lumea i-a cerut”. Ce a pățit după episodul fără precedent

Aș vrea să fiu arbitru ca să fac ce aroganțe vreu io pă teren și să nu pățesc nimic. Cum adică „să nu pățesc nimic”? Citește mai bine paragraful anterior!

La polul opus, de ce n-aș vrea să fiu arbitru, este mult mai simplu…

Buuun, acum să vedem, de ce nu aș vrea să fiu arbitru… Așaa… Deci, cine spune că n-aș vrea să fiu arbitru?!

Lăsând gluma (amară…) la o parte…

…Domnii (vorba vine…) arbitrii mioritici se simt și se comportă ca miezul din dodoașcă avansat la rang de Buricul Pământului, ei sunt stăpânii absoluți ai dreptunghiului de gazon cu anexele numite bănci de rezerve. Fluieră după un regulament doar de ei știut, nicidecum în spiritul jocului, ascunzându-și incompetența în spatele unui aer marțial de Mare Judecător Suprem, când nu se pitesc în spatele unor tușieri cu privire de ulii cu cataractă cronică din naștere. Și care decid din ce în ce mai des destinația punctelor cu semnalizări strâmbe și deocheate.

Arbitrii de rezervă stau cu ochii beliți și urechile ciulite la băncile de rezerve să pârască orice comentariu făcut la adresa Măriei Sale Brigada trimisă de Dumnezeu CCA pe pământ ca să ne învețe pe noi, muritorii, ce-i ăla regulamentul de fotbal și cum se aplică el. Strâmb.

Iar negrul de pe teren se scurge și dincolo de teren… Dacă sancțiunile fotbaliștilor și ale antrenorilor sunt publice, de ce ale arbitrilor sunt ascunse? Cine a decis că CeCeAul (nu scuzați cacofonia, nu este întâmplătoare) este stat în stat, Soarele din eclipsă, Luceafărul de ziuă combinat cu cel de noapte, Ileana Cosânzeana în menaj a trois cu Făt Frumos și Zmeul Zmeilor, trompeta cu care burl(e)anul de la frf își trâmbițează și impune pohtele în curtea Iorgulescului de la LPF?

Nenorocirea este că presa latră, antrenorii mușcă, jucători zgârie (pe ochii proprii) și turma fluierașilor fluieră a paguba tuturor celor amintiți, în niciun caz a lor, și paște liniștită iarba stadioanelor din toată țara. Da-v-ar mămica Kiros (cacofonie naturală, deci permisă) și tăticu’ Sandu delegări numai pe sintetic!

• P.S. – Știți câte greșeli au făcut „fluieră vânt” ăștia cu ecuson de arbitru CCA pe piept în acest campionat? „Dăcât” 75! Conform gsp.ro. În 144 de meciuri. Una bucată gafă la două partide. Cea mai avantajată echipă ar fi FCSB, cea mai năpăstuită, Chindia Târgoviște.
• P.P.S – Eee, hai că nu e meciul și greșeala… mai au jumătate de campionat ca să-și îmbunătățească raportul ăsta. Hai la gafa cea mare, fluier cu fluier să ne unim și Liga 1 cu toți să o dilim!