Ce a făcut Alexandru Dunaev, din serialul Adela, cu primii bani câștigați. Actorul dezvăluie și care este relația sa cu Maria Oprea

Alexandru Dunaev, din serial Adela, de la Antena 1, a câștigat primii bani din colaborările pe care le-a avut în spectacolele de teatru, în special din activitatea pe care a avut-o la Teatrul Jean Bart din Tulcea. Acolo a jucat în piesa „Steaua fără nume”. Pe vremea aceea, tânărul actor avea o broască țestoasă căreia bolul îi rămăsese mic, iar Alexandru Dunaev i-a cumpărat cu banii de la teatru un acvariu în care aceasta să se poată desfășura în voie.

Ce a cumpărat din primii bani câștigați Alexandru Dunaev

Alexandru Dunaev, în vârstă de 30 de ani, are origini rusești, însă nu își cunoaște rudele din Rusia. Bunicul lui a venit în România în urmă cu 100 de ani. A ajuns o dată la Moscova și altădată la Sankt Petersburg. Actorul din serial Adela este născut la Tulcea și merge cel puțin de două ori pe an să își vadă părinții, de Crăciun și de Paște. Are o relație bună cu colegii de pe platoul de filmare. Despre toate acestea, dar și despre alte lucruri, Alexandru Dunaev a vorbit în exclusivitate, pentru FANATIK.

Ești de origine rusă. De câte ori ai fost în Rusia? Ce amintiri ai de acolo? Ai rude în Rusia?

Am reușit să ajung de două ori, o dată la Moscova, la o ediție a Olimpiadei Internaționale a Diasporei, și o dată la Sankt Petersburg și nu mi-ar ajunge o zi întreagă să povestesc toate amintirile strânse acolo. De la oameni, la experiențe, la locuri spectaculoase pe care le-am vizitat. Cât despre rude, știu că străbunicul meu a plecat din Rusia spre România acum vreo sută de ani. Cine a rămas, dacă a rămas cineva, habar n-am.

Ești născut la Tulcea. De câte ori pe an mai ajungi acolo?

Ajung de minimum două ori pe an, de Crăciun și de Paște, dar oricând am un pic de timp liber, încerc să-mi fac drum încolo. Mi-e dor de părinți, de oraș, mi-e dor de Dunăre.

Digi24.ro

Niște români s-au instalat confortabil în casa unei spaniole plecate la copii, în Canada, și nu mai vor să plece

Alexandru Dunaev: “O singură dată era să dau foc la casă”

Ce amintiri ai din copilărie? Ai făcut năzbâtii? Ce fel de copil ai fost?

Am fost un copil foarte cuminte. Năzbâtii făceam din neatenție sau din prea puțină inițiere. Căzături cu bicicleta, căzături pur și simplu, mai uitam să pun ceva la congelator ori la frigider, și toată munca părinților se ducea pe apa sâmbetei. O singură dată era să dau foc la casă, pentru că n-am știut să aprind focul la sobă. Dar s-a încheiat peripeția cu bine, doar am afumat un pic casa și, când a venit mama, a găsit frig și pânze de păianjen negre, atâta tot.

Mai ai frați/surori? Cum vă împăcați?

Sunt singur la părinți. Am un văr cu cinci ani mai mic decât mine, care a stat la noi din clasa a III-a până la terminarea liceului și îl consider ca un frate. Ne împăcăm foarte bine acum, în comparație cu primii ani, când ne certam din orice și nu reușeam niciodată să găsim un punct comun.

La școală ai participat doar la olimpiadele de rusă sau și la alte materii?

Participasem în clasa a VI-a la olimpiada de matematică, dar n-am depășit faza pe municipiu. Ieșisem pe locul 2, dar la o diferență prea mare față de locul 1, așa că am rămas acasă.

Dunaev: “După 2 ani de lucru non-stop cu acest personaj, nu cred că mai am lucruri care să nu-mi placă la el”

De ce nu ai crezut că vei lua castingul pentru rolul din Adela?

E mult spus că n-am crezut. Visam la un rol de asemenea anvergură, îl voiam. Dar nu consideram că fix eu, fix în pandemie, când variantele de a profesa în domeniul cultural erau aproape inexistente, să am norocul să mă potrivesc atât de bine pe rol și să iau castingul. Dar, iată că…

Digisport.ro

Arpad Paszkany s-a afișat cu noua iubită, cu 24 de ani mai tânără, iar acum s-a aflat totul: femeia a rupt tăcerea

Ce îți place la personajul pe care îl interpretezi, pe Mihai, și ce nu îți place? Ai ceva în comun cu el?

După doi ani de lucru non-stop cu acest personaj, nu cred că mai am lucruri care să nu-mi placă la el. L-am învățat atât de bine și mi l-am apropiat atât de mult, încât îl apăr în orice context. Îmi place perseverența lui, acea sete de adevăr care nu se mai ostoiește, căutarea perpetuă a fericirii și a liniștii și faptul că e dispus să facă orice pentru a le avea.

Cu cine te înțelegi cel mai bine de pe platoul de filmare?

Cu toți! Am avut timp doi ani de zile să ne împrietenim și să învățăm să ne bucurăm de prezența celuilalt.

Alexandru Dunaev: “Îmi doresc nespus să joc… Hamlet”

Ce rol ți-ar plăcea să joci?

Am observat un lucru de-a lungul timpului: cu cât iau mai în serios această întrebare, cu atât nu mai știu să răspund. Pentru că, da, aș putea spune că îmi doresc nespus să joc… Hamlet. Dar de ce îmi doresc să joc Hamlet? Pentru că, poate, am eu o variantă în cap despre care cred că e bună și că voi putea construi un personaj foarte bun.

Dar experiența mi-a dovedit că tot ce construiesc în capul meu acasă nu se potrivește cu viziunea regizorală, cu propunerile altor actori vis-a-vis de celelalte personaje și, lucrând, m-ar putea dezamăgi faptul că trebuie să renunț la ce gândisem.

Lucrul la un rol este complex și ține de toată echipa. Așa că răspunsul meu e următorul: îmi place mereu să joc un personaj despre care nu știu nimic, pentru care nu am nicio variantă, nicio rețetă, nimic. Vreau ca rolul să mă provoace, să mă pună în dificultate, să învăț din lucrul la rol.

Ai o iubită? Cum ai vrea să fie ea?

Dacă e să proiectez o variantă ideală, nu aș găsi-o niciodată și nu aș putea fi fericit. Fericirea stă în lucruri mici, în mici zâmbete, în mici conexiuni dincolo de cuvinte, în mici și neașteptate sincronizări, în mici momente în care să ajungi să strigi, vorba cântecului, „Uite-o, e ea!”

Ce relație are cu Maria Oprea

Ce relație ai cu Mara Oprea? Unele persoane cred că sunteți un cuplu…

Am construit în acești ani o relație de prietenie, zic eu, care ar putea trece testul timpului. Iar dacă unele persoane consideră că noi formăm un cuplu înseamnă că ne-am făcut treaba bine și personajele sunt atât de bine conturate, încât par reale. Și asta nu poate decât să ne bucure.

Ce pasiuni ai în timpul liber?

Am descoperit de curând fotografia pe film și îmi ocup timpul cu asta. Studiez, experimentez și mă bucur de rezultate. Mai citesc, mai ascult niște muzică la pick-up…

Ce mâncăruri preferi?

Din cele mai diverse. Dar, dacă ar fi vreodată să renunț la un fel de mâncare, n-aș renunța niciodată la pește. Ia-mi orice altceva, dar nu-mi lua peștele, în special peștele de Dunăre.

Colecționezi ceva? Ai colecționat vreodată?

Cărți, plăci de vinyl, aparate foto vechi (toate astea intrând și la pasiune, pentru că le colecționez pentru a le utiliza, nu doar pentru a le șterge de praf), bancnote vechi, monede. Am și o mică colecție de timbre.

Ce a făcut Alexandru Dunaev cu primii bani câștigați

Ce ai făcut cu primii bani câștigați?

Primii mei bani câștigați au fost prin 2008, pentru colaborarea cu teatrul Jean Bart din Tulcea, pentru spectacolul „Steaua fără nume”. Pe vremea aia, aveam o broască țestoasă căreia bolul îi rămăsese mic și i-am luat un acvariu în care să se poată desfășura în voie.

Ce ai făcut în pandemie? Cum a fost pentru tine?

Mi-a fost frică. Nu mai jucasem nimic din 8 martie 2020, teatrele rămâneau închise pe o perioadă, aparent, nedeterminată, nu se întrezărea nici o soluție. Dar, când mă așteptam mai puțin, am fost sunat și anunțat că am luat castingul pentru Adela și că sunt așteptat la repetiții. Doamna Ruxandra Ion avea încredere în mine și mă voia în proiectul dumneaei. Și iată-mă.

Unde și-a petrecut vacanța

În vacanță ai ajuns anul acesta? Unde îți dorești să mergi?

După doi ani în care viața noastră a însemnat filmare de luni până vineri, cu așteptare febrilă a serilor de joi, în 15 iulie 2022, toate motoarele (turate la maximum până atunci, mai ales în ultima vreme) s-au oprit brusc. Și, ca să mai rupem din debusolarea asta, am plecat care-ncotro. Eu am vrut să-mi iau vreo două, trei zile și să mi le încredințez somnului.

Dar puterea obișnuinței a lovit și nu am putut să mă trezesc mai târziu de 6 dimineața. Am fugit pentru cinci zile la bulgari, în încercarea de a mă odihni forțat, de a mânca, a sta pe plajă și a dormi. Dar, din nou, era mult prea static pentru mine și am fugit; mai întâi la Varna, în căutare de filme foto, pentru că mi-am epuizat rezervele în primele zile de așa-zisă odihnă. Apoi, am încercat la Balcic, poate vizitez Castelul Reginei Maria, dar l-am prins închis și am profitat doar de o promenadă pe malul mării și, evident, de ce să nu trag câteva cadre pe filme proaspăt cumpărate din Varna.

Cu bagajul plin de filme expuse și de amintiri imprimate pe retină, pe minte, pe suflet, m-am întors în București și… lipsește ceva. Da, încă-mi lipsește Adela. Dar ne revedem în 25 august și-o să-mi mai sting dorul de filmări, de colegi, în fiecare joi, de la 20:30. Ei, ce dor mi-a fost să spun „Dacă e joi, e Adela!”