Remus Pricopie, rectorul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA), a anunțat pe 15 martie că va candida la alegerile prezideniale, fără ca dosarul de candidatură să conțină o listă cu 200.000 de semnături, așa cum prevede legea. Pricopie a explicat că în nicio țară din Uniunea Europană nu sunt solicitate atât de multe semnături de susținere precum în Romania.
După ce Biroul Electoral Central i-a respins candidatura, Pricopie a amenințat că se va adresa CEDO și Comisiei de la Veneția pentru schimbarea sistemului electoral din România. Remus Pricopie a fost implicat într-un dosar al cărui obiect este „revendicare imobiliară”, iar acesta s-a plimbat pe la trei instanțe, Judecătoria Moreni, Tribunalul Dâmbovița și Curtea de Apel Ploiești. Remus Pricopie figurează ca pârât, S.G. ca reclamant, iar M.S. ca intervenient în nume propriu.
În dosarul înregistrat la Curtea de Apel Ploiești pe 25 ianuarie 2023 se arată, conform datelor consultate de FANATIK pe portalul instanțelor de judecată, că intimatul S.G. a formulat o cerere de revendicare în temeiul unui certificat de moştenitor, invocând ca titlu de proprietate o hotărâre judecătorească, respectiv un act declarativ şi nu translativ de proprietate. Pentru formularea unei cereri de revendicare, singura condiţie este de a avea un drept de proprietate, or, în speţă, acest drept de proprietate nu s-a constituit nici în favoarea antecesorului autorului intimatului-reclamant şi nici în favoarea acestuia.
Aşa fiind, faţă existenţa titlului de proprietate reprezentat de hotărârea de partaj nu se poate afirma că s-a constituit un drept de proprietate. Acesta a mai arătat că discuţia în cauză se poartă asupra unui imobil compus din teren şi construcţii, construcţiile revendicate fiind situate pe terenul proprietate exclusivă a recurentului Remus Pricopie. A susţinut că aceste construcţii nu au fost dobândite prin niciun act translativ de proprietate, hotărârea judecătorească de partaj reprezentând un act declarativ de proprietate şi nu translativ. Prin sentința civilă din 5.04.2022 pronunțată de Judecătoria Moreni a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către pârâtul Pricopie Remus.
M.S. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat admiterea cererii de intervenție principală în calitate de comoștenitor al imobilelor-construcții revendicate de către S.G., respingerea acțiunii în revendicare formulată de reclamantul S.G.; stabilirea unei sulte proporționale cu dreptul de proprietate al fiecărui coproprietar și obligarea pârâtului la plata sumelor corespunzătoare către fiecare dintre coproprietari. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul S.G., prin care a solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civilă din 3.11.2022, a admis apelul, a anulat sentința și a trimis cauza spre rejudecare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Pricopie Remus, prin care a solicitat casarea deciziei şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Dâmbovița şi, în rejudecare, respingerea apelului şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţată de Judecătoria Moreni, iar în subsidiar reţinerea cauzei spre rejudecare şi, în rejudecare, respingerea apelului şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei. În motivarea apelului, referitor la parcursul dosarului s-a arătat că la data de 05.04.2018 între recurentul-pârât Pricopie Remus şi M. S. a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 05.04.2018, prin care Remus Pricopie a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului compus din teren intravilan în suprafaţă de 4970 mp şi construcţiile edificate fără acte pe acesta, în localitatea dâmbovițeană Dărmănești.
Anterior, la data de 31.07.2003, o altă persoană autoarea recurentului Remus Pricopie, a solicitat Judecătoriei Moreni partajul succesoral de pe urma defunctului, inclusiv cu privire la imobilele care fac obiectul prezentei acţiuni. În prezentul dosar, S. G. a solicitat revendicarea celor trei construcţii edificate fără acte pe terenul intravilan de 4700 mp -tarlaua 51 parcela 1209, fără însă a exhiba un act translativ sau constitutiv de drepturi cu privire la imobilele anterior-menţionate. Cum reclamantul a pretins calitatea sa de coproprietar, acesta nu a dovedit nici transmiterea vreunui drept pe cale succesorală către sine de la defuncta (decedată în anul 2012 fără a fi fost încă dezbătută succesiunea). Prin sentinţa civilă din 05.04.2022, Judecătoria Moreni a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea, arătând în esenţă, că în acţiunea în revendicare este necesar ca reclamantul să probeze calitatea sa personală de proprietar, însă reclamantul S.G. nu a făcut dovada dobândirii de către el însuşi a dreptului de proprietate.
Prin decizia din 03.11.2022, Tribunalul Dâmbovița a admis apelul formulat de S.G. şi a anulat în tot sentinţa pronunţată de prima instanţă, cu trimiterea cauzei spre rejudecare de către prima instanţă. Dosarul are ca obiect o acţiune în revendicare, aşadar nu se încadrează în niciuna dintre acţiunile cu privire la care legea a suprimat calea recursului. S-a subliniat că prezenta acţiune nu este o acţiune de partaj, nici acţiune în materia succesiunilor. În dosar se arată că construcţiile au fost edificate fără acte, fără autorizaţie de construire şi fără a fi fost realizată intrarea în legalitate după construirea fără acte. Aşadar, apelantul nu a probat existenţa dreptului său de proprietate. În schimb, pârâtul Pricopie Remus a demonstrat existenţa clară a dreptului său de proprietate prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1994/05.04.2018. Contractul de vânzare-cumpărare este un act care constituie dreptul său de proprietate în mod indubitabil, prin clauze exprese, în scris.
Mai mult, titlul de proprietate de care se prevalează pârâtul este un act autentic notarial, având o forţă probantă puternică în acţiunea în revendicare prin comparare de titluri. Titlul de proprietate al pârâtului este evident mai bine caracterizat, titlul său fiind înscris în cartea funciară, având inclusiv efectul de opozabilitate fată de orice terţ, aşadar inclusiv fată de reclamant. Instanța a menționat că o altă confuzie a recurentului Remus Pricopie este aceea privitoare la existenţa sau inexistenţa unui aşa-zis act constitutiv sau declarativ de drepturi. Asta nu interesează speţa, şi aici abordarea este greşită, pentru că nu s-a înţeles esenţa şi importanţa clasificării acţiunilor în constatare ca fiind constitutive sau declarative de drepturi. Noul cod conferă certificatului de moştenitor caracter constitutiv de drepturi, este de observat că vechiul cod îi conferea acestuia caracterul declarativ de drepturi, atunci când el era suport al unei acţiuni de partaj.
Asta nu înseamnă că cel care dobândea bunul în urma partajului nu putea să îl revendice de la cel care îl deţinea fără drept, ci însemna că de la data deschiderii succesiunii fiecare dobânditor de bunuri era considerat ca fiind proprietar al bunurilor obţinute în urma partajului. Dar discuţia este irelevantă, câtă vreme intimatul-reclamant S.G. are sezină de la lege şi poate să exercite orice acţiune pe care şi defuncta sa mamă ar fi putut-o exercita, iar Judecătoria Moreni trebuia să se pronunţe nu printr-o quasi-excepţie, ci pe fondul cauzei.
În acest context, Curtea a notat că tribunalul nu a conchis în sensul că dreptul de sezină îi asigură reclamantului un drept de proprietate, ci a arătat că ”acesta beneficiază de dreptul de sezină, drept care conferă nu doar posesia de fapt asupra patrimoniului succesoral, ci și dreptul moștenitorului sezinar de a administra acest patrimoniu și de a exercita drepturile și acțiunile defunctului.”, se menționează în dosarul consultat de FANATIK.
Cu alte cuvinte, tribunalul a constatat dreptul reclamantului de a exercita drepturile și acțiunile defunctei, în baza dreptului de sezină necontestat, astfel încât orice alte sustineri referitoare la efectele juridice ale unui partaj, ale unui certificat de moștenitor, înscrierea în cartea funciară excedează cadrului procesual fixat în fața judecătorului fondului și, ca atare, nu pot fi analizate în calea extraordinară a recursului. Pe 31 mai 2023, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Pricopie Remus, împotriva deciziei civile din 3.11.2022 pronunţată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S.G.