Apariția scenariului în care Transnistria ar cere Moscovei alipirea sa la Rusia în data de 28 februarie a provocat îngrijorarea atât la Chișinău, cât și la București. În ce privește șansele de succes ale unui asemenea proiect inițiat de la Tiraspol, lucrurile sunt mai complicate în condițiile în care Moldova este mult mai pregătită să facă față unei încordări a situației pe malul Nistrului decât ar fi fost în urmă cu doi ani.
Criza pare să fi fost declanșată de adoptarea noului Cod Vamal de către guvernul moldovean, act normativ prin care companiile transnistrene sunt obligate să plătească taxe vamale Moldovei, în condițiile în care „nu au relații fiscale” cu guvernul de la Chișinău. Măsura a intrat în vigoare de la 1 ianuarie.
„Schimbarea cadrului normativ care reglementează activităţile agenţilor economici din regiunea transnistreană se realizează în contextul includerii treptate a acestora în spaţiul economic şi comercial unic al Republicii Moldova, precum şi în asigurarea condiţiilor de concurenţă loială pentru toţi agenţii economici care activează în ţară”, preciza Biroul de Reintegrare din Moldova pentru publicația NewsMaker.
În replică, președintele republicii separatiste, Vadim Krasnoselski, a acuzat un nou demers prin care Chișinăul încearcă să pună bețe în roate agenților economici din regiunea transnistreană. Însă în pofida piedicilor invocate de liderul separatist, comerțul exterior al Transnistriei se desfășoară în principal prin Moldova către statele Uniunii Europene. O anexare a regiunii la Rusia ar scoate economia transnistreană din cadrul Acordului de Asociere al Moldovei cu Uniunea Europeană, de care Tiraspolul a beneficiat din plin, și ar pune-o sub incidența sancțiunilor deja existente impuse Rusiei de UE.
Potrivit unor date publicate chiar de către guvernul moldovean la începutul acestui an, schimburile comerciale ale Transnistriei cu UE sunt considerabil mai mari decât cele cu Rusia. „În anul 2023, exportul agenților economici din regiunea transnistreană către țările din UE a constituit 70,48%, o cifră-record de la semnarea Acordului de Asociere cu Republica Moldova, fiind marcată o creștere cu peste 20,58% în raport cu anul 2019, când procentul de export era doar 49,9%. Tot în anul 2023, constatăm o avansare a relațiilor comerciale de import cu UE, aceasta reflectând indicatorul de 55,99%, sau o creștere cu aproape 24,19% în raport cu anul 2018, când procentul importurilor era de 31,8%. Principalele destinații din UE, alese de agenții economici din regiunea transnistreană, în mod tradițional, au rămas: România, Polonia, Germania, Slovacia, Bulgaria, etc.”, se spunea într-un comunicat al guvernului de la Chișinău.
Intensificarea schimburilor cu UE nu a fost împiedicată de începerea războiului ruso-ucrainean, dimpotrivă, a fost accelerată întrucât Kievul a închis granița cu Transnistria imediat după declanșarea ostilităților, în condițiile în care Rusia are trupe pe teritoriul republicii separatiste. Astfel, în cazul unei blocade economice impuse de Chișinău ca urmare a proclamării unirii cu Rusia, există riscul ca economiei Transnistriei să intre în colaps în condițiile în care are închise granițele terestre cu ambii vecini.
Lucrurile sunt însă mai complicate din perspectiva interdependenței energetice dintre cele două maluri ale Nistrului. Cel mai mare producător de energie este termocentrala de la Cuciurgan, aflată sub controlul Tiraspolului. Termocentrala funcționează în principal cu gazul ieftin furnizat de către Rusia și trimite energie electrică în întregul teritoriu al Republicii Moldova. Centrala asigură în jur de 70% din necesarul teritoriului dintre Prut și Nistru.
În toamna anului 2022, Moldova a fost din nou victima șantajului energetic rusesc făcut de Gazprom, care a înjumătățit livrările de gaz punând autoritățile de la Chișinău într-o dilemă neconfortabilă: fie reduc consumul inclusiv pentru populație și trimit gazul la Cuciurgan pentru ca măcar energia electrică să fie furnizată în parametri normali, fie direcționează întregul flux de gaze către consumul intern și lasă centrala fără gaze, cu riscul unor întreruperi majore în livrarea energiei electrice.
Guvernul moldovean a adoptat o poziție de forță și a ales a doua soluție încercând să suplinească deficitul de energie electrică prin importuri din România și achiziții de pe bursa română de electricitate OPCOM. Acest lucru fost posibil întrucât Moldova tocmai reușise conectarea sistemului electroenergetic național cu ENTSO-E, rețeaua europeană de transport. Problema era că energia electrică astfel obținută era de peste două ori mai scumpă decât cea venită de la Cuciurgan pe care Transnistria o produce cu gazele rusești. Însă Moldova a reușit până la urmă să depășească criza fără să facă concesii politice Moscovei, iar Maia Sandu a mulțumit în mai multe rânduri României pentru sprijinul oferit în acea perioadă. Astfel, pe 1 decembrie 2023, președintele Moldovei spunea că Româna „ne-a oferit lumină, la propriu, când aveam cea mai mare nevoie”.
Astfel, în cazul în care Transnistria se cere alipită Rusiei, iar procesul duce la o nouă criză a energiei în Moldova, autoritățile de la Chișinău nu mai sunt atât de neputincioase ca în urmă cu câțiva ani, cu toate că sistarea furnizării de energie de la Cuciurgan poate afecta încă populația. În primul rând, Rusia nu mai deține monopolul livrării de gaze, România putând acum să-i ajute mult mai consistent pe basarabeni. „Finalizarea gazoductului Iași-Chișinău, împreună cu oportunitatea de a utiliza ruta transbalcanică în regim revers, oferă capacitățile tehnice și precondițiile necesare pentru diversificarea surselor de aprovizionare cu gaze naturale. O altă opțiune pentru a sprijini securitatea durabilă a aprovizionării cu gaze naturale este explorarea posibilității de a utiliza instalațiile de stocare a gazelor naturale din Ucraina și România pentru a atenua efectele unor situații excepționale sau pentru acoperirea vârfurilor de consum”, se spune în Strategia energetică a Moldovei, adoptată la finele anului 2022.
Șantajul cu gazele nu mai este posibil, însă dependența de energia electrică de la Cuciurgan persistă deocamdată. „Pe electricitate încă avem niște vulnerabilități, pentru că abia construim linia de interconectare cu România care va fi gata în doi ani. Discutăm acum cu România și sperăm cât de curând să începem construcția celei de a doua linii care să ne conecteze cu piața românească și, respectiv, europeană. Atunci vom putea spune că avem independență energetică totală”, spunea Maia Sandu, la ProTv Chișinău, în toamna anului 2023. Astfel, în cazul unui război energetic între Chișinău și Tiraspol, acesta din urmă susținut de Moscova, Chișinăul poate produce mai multe daune decât poate suferi dinspre separatiști.
În ce privește potențialul unui conflict militar, armata moldoveană a beneficiat de un buget în creștere în ultimii ani și de asistență venită din partea Occidentului, însă majoritatea echipamentelor sunt în continuare de producție sovietică. Partea bună este că nici stânga Nistrului lucrurile nu stau mai bine. Efectivele rusești sunt estimate la 1.500-2.000 de oameni, dar sunt izolate și se pare că au o capacitate operațională limitată. De altfel, ele nu au fost implicate deloc în luptele dintre armatele ruse și ucrainene. Lor li s-ar putea adăuga efectivele de alte câteva mii de oameni ale armatei transnistrene, însă și acestea sunt prost dotate, cu echipament tot de producție sovietică, iar posibilitatea de a primi ajutor din exterior este inexistentă. În plus, declanșarea unor lupte pe malurile Nistrului este descurajată și de o posibilă intervenție militară a Ucrainei, care nu are niciun interes să tolereze extinderea zonei de influență rusească în spatele liniilor sale de apărare.
Astfel, o unire proclamată cu Rusia proclamată de Transnistria riscă să rămână doar nominală, fără ca Vladimir Putin să aibă prea multe mijloace de a-i ajuta pe separatiști, nici economic, nici militar. În schimb, Moldova are mijloace de a recurge la represalii, în primul rând economice. Practic, regimul lui Vadim Krasnoselski ar avea mai mult de pierdut decât de câștigat, cu excepția unei înfrângeri catastrofale a Ucrainei în urma căreia trupele rusești să ajungă până la Odessa, de unde să facă joncțiunea cu trupele staționate în Transnistria.