Ce ar putea ieși la iveală despre Vlad, tânărul care și-a ucis tatăl polițist în fața blocului, la Piatra Neamț. Psihiatrul Gabriel Diaconu atrage atenția: „Asta e particularitatea”

Tragedia care a avut loc pe 1 iunie la Piatra Neamț lasă în urmă multe semne de întrebare: un tânăr de 22 de ani și-a ucis tatăl cu mai multe lovituri de cuțit, iar detaliile care au fost descoperite apoi i-au îngrozit pe toți. Cele mai multe nenorociri de acest tip nu șochează doar prin cruzime, ci și prin întrebările care sunt puse pentru a explica asemenea grozăvii.

Vlad, tânărul care și-a omorât tatăl polițist, supus expertizei psihiatrice. Cazul care a îngrozit România

În urmă cu câteva zile, așadar, pe o stradă din Piatra Neamț, România a privit cu groază unul din cele mai tulburătoare cazuri de violență în familie din ultimii ani. Un polițist de 50 de ani, respectat în comunitate, angajat la Serviciul Public de Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Neamț, și-a dat ultima suflare în urma mai multor lovituri de cuțit aplicate de propriul său fiu. Ciprian Verdeș, pe numele său, a fost ucis de Vlad, fostul student pregătind, aparent, cu multe ore înainte gestul său.

Dincolo de șocul firesc provocat de o asemenea crimă, apar noi detalii care schimbă fundamental perspectiva asupra anchetei. Procurorii susțin că tânărul nu a acționat impulsiv. Din contră. Potrivit datelor strânse până acum, Vlad Verdeș ar fi plecat de la București cu intenția clară de a-și ucide tatăl.

A plecat de la București cu cuțitul în rucsac

Băiatul a urcat în tren având la el un cuțit cu o lamă de 20 de centimetri și a mers sute de kilometri până la destinația unde avea să își omoare tatăl. Acesta și-a chemat părintele în fața blocului în momentul în care a ajuns, spunând că vrea să fie ajutat cu bagajele, pretextul perfect ca să își pună în aplicare planul morbid. Analizele toxicologice efectuate au arătat că Vlad nu era nici drogat, nici băut când și-a ucis tatăl, așa cum se credea la început. Între timp, tânărul care fusese exmatriculat de la ASE, a fost arestat pentru 30 de zile.

Digi24.ro

Ucraina va cere 20 de miliarde de dolari de la aliați înainte de summitul NATO: „Vrem ca Rusia să ardă și mai tare”

Ce va stabili expertiza psihiatrică și ce rol are în prima fază a anchetei

În astfel de cazuri, ancheta nu urmărește doar stabilirea faptelor. Autoritățile vor să afle o întrebare-cheie în cadrul expertizei psihiatrice: avea sau nu discernământ băiatul când a comis crima? Psihiatrul Gabriel Diaconu a comentat, în exclusivitate pentru FANATIK acest caz, din perspectiva meseriei pe care o are, încercând să înțelegem mai bine ce se află în spatele evenimentului care a tulburat societatea.

Digisport.ro

Un bărbat a scos ”telefonul” la Cupa Mondială și a făcut înconjurul lumii! Absolut nimeni nu se aștepta: ”Pe viață”

„Când o persoană săvârșește o faptă cu violență, evident că este reținută de autorități. Primul scop al expertizei medico-legale ține de calitatea procesuală pe care o are, de persoană care este temporar privată de libertate. Procurorii vor pune o sumă de întrebări acum care clarifică situația medicală a persoanei, însemnând dacă poate să susțină condițiile din arest, dacă înțelege acuzațiile formulate și dacă în perioada de urmărire penală va putea fi ținut sau nu în arest sau într-o instituție de specialitate, admițând dacă are probleme psihiatrice sau nu.

Totuși, mergând mai înainte, procurorii vor pune și întrebarea cu privire la discernământul din momentul săvârșirii faptei. Dacă discernământul e prezent atunci lucrurile se complică, nu în sensul urmăririi penale, care este standard, ci în sensul responsabilității penale a făptașului, pentru că atunci poate fi încadrat la omor deosebit de grav”, ne-a spus Gabriel Diaconu referitor la ce urmează să se stabilească la expertiza psihiatrică.

Premeditare și precumpănire

Cu alte cuvinte, expertiza psihiatrică nu stabilește doar dacă cineva suferă de o boală psihică, ci încearcă să răspundă la întrebarea dacă persoana respectivă înțelegea ce face și ce consecințe urmează. Deși subliniază că legea nu îi permite să emită concluzii despre psihologia concretă a suspectului, Gabriel Diaconu afirmă că anumite elemente comportamentale ridică semne de întrebare importante.

„Nu-mi permite legea să extrapolez cu privire la psihologia lui, dar pentru că este un caz în care o persoană și-a pierdut viața și este un caz de interes public, ca psihiatru am să comentez pe fondul problemei. Violența e o problemă care privește întreaga societate. Când o persoană pleacă de la București la Neamț și are o armă pe care intenționează s-o folosească, doar aspectul ăsta comportamental sugerează precumpănire și premeditare, exceptând orice altă situație”, a adăugat Diaconu, pentru FANATIK.

Psihiatrul Gabriel Diaconu a dat un exemplu personal pentru a ne face să înțelegem complexitatea unor astfel de episoade șocante

Observația specialistului merge exact în direcția în care pare să se îndrepte și ancheta penală. Transportarea armei pe o distanță de sute de kilometri, după un conflict anterior, reprezintă unul dintre elementele pe care procurorii le analizează cu maximă atenție. Pentru a explica de ce simpla existență a unei eventuale afecțiuni psihice nu exclude automat răspunderea penală, Gabriel Diaconu a oferit un exemplu personal.

„Eu însumi ca psihiatru am fost expus unei situații în care un pacient a venit cu un cuțit să mă înjunghie. Într-adevăr, pacientul era într-un episod acut de psihoză. E o poveste veche de 15 ani. În mod cert nu luase cuțitul respectiv ca să îmi facă mie rău, ci îl luase pentru legitima lui apărare în interiorul acelui complex de paranoia pe care el îl avea. Drept urmare, dacă ar fi să judec speța de acum ceva ani, chiar dacă motivul lui era delirant, exista precumpănire. Cu alte cuvinte, el înțelegea ce face cu cuțitul respectiv”, ni s-a confesat Diaconu.

Chiar dacă tânărul ar fi fost paranoic sau într-o altă stare de psihoză în momentul săvârșirii faptei, nu scapă de culpa penală

Pornind de aici, specialistul explică de ce simpla invocare a unei psihoze sau paranoii nu elimină automat responsabilitatea penală: „Aici avem un făptuitor care a plecat de la București cu un cuțit în rucsac. Era clar că voia să îl folosească într-un context oarecare și dacă ar fi să invoce argumentul din psihoză, din paranoia sau altceva, tot nu l-ar descărca de culpă penală, pentru că înțelegea ce face cuțitul respectiv”.

Pentru publicul larg există deseori impresia că existența unei boli psihice înseamnă automat lipsa discernământului. Realitatea juridică este însă mult mai complexă. Gabriel Diaconu amintește de cazul femeii care a împins-o în fața metroului în urmă cu mai mulți ani, la stația Dristor, pe o altă tânără, victima murind pe loc. Magdalena Șerban (criminala) a fost găsită atunci cu discernământ parțial: „Deși femeia îndeplinea criterii de boală psihică, totuși, comisia de evaluare psihiatrică a stabilit că ea înțelegea consecințele care urmau din fapta sa, căci dacă împingi o femeie în fața unui metrou, femeia moare”.

Numărul de lovituri de cuțit nu e relevant, ci unde și cu ce intensitate și viteză țintește criminalul

Aceasta este diferența esențială pe care încearcă să o stabilească experții. Nu doar dacă există o boală, ci dacă persoana înțelege efectele concrete ale propriilor acțiuni. În cazul de la Piatra Neamț s-a vorbit despre un atac extrem de violent. Totuși, după cum explică psihiatrul, numărul loviturilor nu este întotdeauna un indicator absolut al intenției criminale.

„Când te uiți la serii de cazuri în care vine vorba de arme albe, să știi că pasajul la act pentru homicid este de maximă agresiune kinetică și se întâmplă cu mare viteză, este mai degrabă în fereastra de oportunitate. Atacatorii lansează o rafală de lovituri și asta se întâmplă și pentru că foarte rar, de fapt, oamenii cunosc punctele de pe corp care sunt cu potențial letal dacă le tai sau înțepi”, ne-a declarat specialistul.

Victimele reacționează instinctiv, apărându-și zonele unde sunt organele vitale. Tocmai de aceea, analiza medico-legală e mult mai complexă decât simpla numărare a loviturilor. „Sunt persoane care au primit zeci de lovituri de cuțit și au trăit. A fost un caz chiar la București, de anul trecut, în care o femeie a avut 40 de lovituri de cuțit și a trăit. Drept urmare, numărul de lovituri nu este neapărat un predictor nici pentru impulsul homicidar, nici pentru precumpănire”, adaugă Diaconu.

Diaconu: „Factorul declanșator rareori e pe măsura acțiunii cu violență”

Poate cea mai importantă observație făcută de Gabriel Diaconu nu se referă la acest caz în mod particular, ci la fenomenul violenței în general. Societatea vede crima și o condamnă, însă psihiatrul susține că de cele mai multe ori îngrozitorul act în sine este doar ultimul capitol.

„Există studii inclusiv în România, vorbeam cu Dan Antonescu pe vremuri, cu privire la procentele de cazuri unde avem crimă cu premeditare, dacă psihologia nord-americană se aplică și la noi în ceea ce înseamnă crima de pasiune, de răzbunare, crima cu componentă sexual-fetișistă. Ulterior, dacă te uiți la factorul declanșator, și e un lucru confirmat de studii, rareori e pe măsura acțiunii cu violență. Asta e particularitatea”, punctează Diaconu.

În mintea făptașului, chiar și un motiv aparent banal era suficient de relevant

Pentru observatorul extern, motivul poate părea disproporționat, însă pentru criminal lucrurile stau diferit. Chiar dacă motivul ar părea unul de neînțeles (în cazul acesta se spune că băiatul nu s-ar fi înțeles cu tatăl său pentru că i-a cerut să părăsească Bucureștiul pentru a reveni la Piatra Neamț), în mintea făptașului totul se magnifică. „În interiorul minții făptașului, factorul declanșator este profund relevant. Cauza pentru el e profund și intim relevantă, pentru restul nu”, susține medicul.

Zona cea mai greu de înțeles în cazul de la Piatra Neamț nu e, așadar, cea juridică, ci cea umană. Ce fel de frustrări sau suferințe ar fi putut aduna tânărul astfel încât să nu mai țină cont de nimic și să-și ucidă propriul tată? Ce s-a întâmplat în relația tată-fiu în urmă cu câteva luni sau ani de s-a ajuns aici? La aceste întrebări, ancheta încă nu are niciun răspuns, dar Gabriel Diaconu atrage atenția asupra faptului că astfel de gesturi cu siguranță nu apar din senin.

„Încă de la început în, să le spunem, benzile psiho-dinamice în care se întâmplă actul de homicid, te uiți la o modificare a percepției morale a lumii care precede actul și faptul. Asta vorbește despre violența și componența ei socială care sunt deprinse în timp. Pare că tot omul pus în condiții specifice de laborator ar putea să comită homicid, dar adevărul nu este acesta.

Din perspectiva pasajului actului agresorului este ultima fază dintr-un proces destul de îndelungat. Acest proces se măsoară în luni până la ani. Dacă în prevenția fenomenului criminal, faptul că noi doar tratăm consecințele prin pedeapsă, prin penitenciar, prin gravitatea pedepsei, se merge și la polul cauzelor, mai ales că ele merg mult timp în urmă”, ne-a mai spus Gabriel Diaconu.

Vlad, exmatriculat de la ASE

Despre Vlad Verdeș s-au aflat, ulterior, câteva informații care ar putea contura mai clar profilul său psihologic. Tânărul fusese înmatriculat la Facultatea de Administrație și Management Public din cadrul ASE, în anul universitar 2023-2024. Pe 15 iulie 2024, acesta a fost exmatriculat, nereușind să promoveze în al doilea an de studii.