Life

Ce avere primește fiul lui Victor Socaciu. Marina Almășan: “Câștigă într-o lună de 10 ori mai mult decât tatăl său la un concert” 

Marian Almășan vorbește despre averea lăsată moștenire de Victor Socaciu și drepturile fiului lor, Victor jr. Vedeta TVR susține că acest capitol îi interesează "pur principial".
06.05.2022 | 15:35
Ce avere primeste fiul lui Victor Socaciu Marina Almasan Castiga intro luna de 10 ori mai mult decat tatal sau la un concert
Marina Almășan vorbește despre averea lăsată moștenire de Victor Socaciu, despre regrete, prietenii false și dezamăgiri, la aproape 5 luni de la moartea cântărețului de muzică folk. Sursă foto: Montaj Fanatik
ADVERTISEMENT

Realizatoarea TV Marian Almășan a lansat joi, 5 mai, cartea “Ceasul iubirii… Cei 16 ani ai mei alături de Victor Socaciu”, în paginile căreia face dezvăluiri neștiute despre povestea de iubire trăită alături de cel care i-a fost soț și i-a dăruit un fiu, pe Victor jr. De altfel, volumul este dedicat celui care duce numele Socaciu mai departe și care sâmbătă împlinește 25 de ani. Am profitat de evenimentul unde iubirea, amintirile, muzica, prietenia s-au adunat, pentru a afla mai multe despre decizia de a publica această carte, dar și despre controversele apărute pe parcursul celor aproape cinci luni scurse de la dispariția lui Victor Socaciu.

Fiul Marinei Almășan și al lui Victor Socaciu, IT-ist de succes: “Se bat corporațiile internaționale pentru el”

În exclusivitate pentru FANATIK, Marina Almășan dezvăluie cum a încolțit ideea cărții “Ceasul iubirii… Cei 16 ani ai mei alături de Victor Socaciu”, ce regrete are, vorbește despre scandalul izbucnit între ea și văduva lui Victor Socaciu, despre averea moștenită de fiul său și îi răspunde lui Vasile Șeicaru care a spus despre ea că “aberează” și “umblă după cai verzi pe pereți”, atunci când a afirmă că “Victor Socaciu a fost ‘ajutat’ să plece mai repede dintre noi”.

ADVERTISEMENT

Marina Almășan: “Cât a fost alături de mine, Victor n-a vrut nicio clipă să moară. Și nici nu ar fi fost lăsat s-o facă”

Marina, după luni de scris la foc continuu, ai ocazia să prezinți “noul tău copil”. Ce sentimente te încearcă?

-Sentimentul unei datorii împlinite. Pentru mine, Victor a murit de două ori. Odată – acum 10 ani, când a avut acea rătăcire ce i-a fost fatală familiei noastre și pentru care nu am avut puterea să-l iert niciodată, iar apoi a murit de-adevăratelea, “a murit pe șosele”, pe drumuri, cum spune un cântec de-al său. Victor a plecat “Dincolo”,  lăsând atâtea lucruri nespuse între noi și, cu siguranță, regrete de ambele părți.

ADVERTISEMENT

Cum a încolțit ideea cărții și de ce acum, după moartea lui Victor Socaciu?

-Pentru mine, cartea aceasta a avut un rol multiplu. Am vrut, pe de o parte ca, după vânturarea unor baliverne, ani întregi, în spațiul public, să las lumea să privească “pe gaura cheii” înlăuntrul familiei noastre. Să-l descopere pe Victor, ca artist, soț și tată, cu toate bunele și poate nu tocmai bunele sale. Să descopere povestea noastră de iubire. Puține cupluri ajung să trăiască o astfel de comuniune și să creeze atâtea lucruri frumoase împreună.

Apoi am vrut ca Victor jr , care era copil atunci când i s-a frânt familia, să afle cum a fost cu adevărat tatăl care i-a fost “confiscat” și care n-a avut tăria să pună punct minciunii. Să afle care ne era viața, în vremea când el era prea mic pentru a evalua lucrurile și pentru a fi atent la detalii.

ADVERTISEMENT

Un ultim rol, dar la fel de important, al cărții mele a fost cel, să-i spunem, “terapeutic”. A fost nevoie de acest pas, atât de dificil de înfăptuit, pentru a mă “elibera”, pentru a-mi putea continua viața, făcând “pace“ cu trecutul și dedicându-mă prezentului, oarecum neglijat. Dacă l-am iertat pe Victor? Pe el, cred că da…

“O carte ale cărei ‘dureri ale facerii’ au fost mai crunte decât ale ambelor mele nașteri la un loc”

Ai dezvăluit că partenerul de viață, George Cornu, te-a susținut în acest demers. De ce crezi că a făcut-o?

ADVERTISEMENT

– Georgică a fost primul care mi-a știut povestea. Nici eu nu știu cum de am avut curajul să-i povestesc unui străin, pe care-l vedeam pe atunci întâia dată, drama ascunsă pe care o traiam. Dar, probabil, faptul că și el trecea printr-o situație familială asemănătoare m-a ajutat să-mi deschid inima, să găsesc umărul pe care să plâng, sufletul care să-mi înțeleagă disperarea. Ne-am fost unul altuia sprijin emoțional, în acea perioadă de final de căsnicii.

ADVERTISEMENT

După moartea lui Victor, văzându-mă cât de afectată sunt – în toți acești ani “Victor Socaciu” a fost pentru mine, în aparență, un “case closed” -, Georgică mi-a aruncat, în treacăt, mai în glumă, mai în serios : “- De ce nu te-apuci să scrii o carte?” Eram între două sezoane ale emisiunii mele, pe micul ecran rulau “reluările”, așa că am dat frâu liber amintirilor iar excedentul de timp liber a fost transformat în această carte, scrisă în două luni, o carte ale cărei “dureri ale facerii” au fost mai crunte decât ale ambelor mele nașteri la un loc.

Știu că ai vrut neapărat ca lansarea să aibă loc în apropierea zilei de naștere a fiului tău… Cum a primit vestea că vei transcrie povestea trăită cu tatăl lui?

– Victor împlinește 25 de ani sâmbătă. Pe 7 mai. Mi-aș fi dorit să-i întind cartea de ziua lui, însă lansarea fiind programată pe 5 – 5 era ziua noastră norocoasă, în familie, căci toată povestea noastra frumoasă își avea sorgintea în “Ceaiul de la ora 5” – , va primi cartea în ziua lansării. Îmi doresc să fie cel mai frumos cadou al său, acest mănunchi de amintiri despre tatăl său, de care nu a avut parte decât 14 ani…

Marele meu regret este că Victor nu a reușit să-și vadă feciorul realizat, juniorul este un excelent IT-ist, pentru care se bat corporațiile internaționale, să-i joace la nuntă și să-i crească nepoții. Dar voi încerca să țin eu si locul lui. Oricum, Victor jr știe că mama sa îi va fi alături pană la capăt și că nimic nu este mai important pentru mine,  decât să-l știu fericit.

Marina Almășan, lacrimi de regret și nostalgie

Dar tu ce ai simțit scotocind în cotloanele minții și ale inimii, după amintirile cu Victor Socaciu?

La întrebarea asta voi cita un fragment din însăși cartea mea:  “Cum s-a scris această carte? Ușor, pe de o parte, al naibii de greu, pe de alta. Ascultând, iar și iar, cântecele lui Victor – cele mai multe dintre ele fiind compuse în timpul poveștii noastre de iubire –, amintirile veneau peste mine natural, ca într-un reflex pavlovian. Îmi deșertam gândurile-fluviu pe ecranul iPadului. Îl mai ștergeam, din când în când, de lacrimile cărora uneori nu le puteam pune, pur și simplu, stavilă. Erau, oare, lacrimi de regret sau doar nostalgia firească a anilor tinereții și a unei iubiri pe care foarte puțini reușesc s-o simtă într-o viață?

“Imaginile lui Victor din ultimii ani mi-l dezvăluiau chinuit, posac și lipsit de vlagă, cu un chip mutilat de o ascunsă suferință”

Nostalgie era, fără îndoială. Probabil că, pe undeva, era și regret. Regretul de a nu fi legat necesarul dialog, în toți acești ultimi ani, de a fi ignorat, cu bună știință, semnalele pe care le primeam. Imaginile lui Victor din ultimii ani mi-l dezvăluiau chinuit, posac și lipsit de vlagă, cu un chip mutilat de o ascunsă suferință, total diferit de omul pe care l-am avut lângă suflet preț de 16 ani”…

Povestea voastră nu a fost cu happy-end și nu ați păstrat o legătură apropiată după despărțire… Când ai vorbit ultima dată cu Victor Socaciu?

– Ultima oară am vorbit cu Victor după ce am ieșit de la notar, în ziua când s-a pronunțat, în mare taină, divorțul nostru. Mi-a strâns mâna în a lui și mi-a șoptit, cu ochii umezi,  să am grijă de “ceasul iubirii”… Era vorba de ceasul de birou din argint, pe care mi-l dăruise în ziua în care m-a cerut de soție. Iar secretul acestui ceas special este divulgat, de asemenea, în cartea pe a cărei copertă apare.

Adevărul despre scandalul pe averea lui Victor Socaciu

Ai încercat să-l contactezi când ai auzit că este bolnav? Este ceva ce nu i-ai spus și regreți?

-Nu, dar am aflat de la medicii care-l tratau, despre starea precară a sănătății tale. Și despre imprudențele pe care le făcea, continuu. Când am auzit că a contactat COVID, la festivalul pe care-l iubea cel mai mult și care… eșuase la Breaza, am simțit un frison. Știam cât de vulnerabil e Victor, din punct de vedere al sănătății, ba chiar vorbisem cu Vasile Șeicaru despre asta, Vasile fiind siderat de inconștiența organizării acestui Festival, el refuzând categoric să cânte atunci, la Breaza, și mi-am zis: dacă Victor supraviețuiește efectelor COVID-ului, nimic nu-l va mai doborî, în această viață. …Și iată că acest COVID i-a venit de hac… Încet, în chinuri, Victor s-a stins.

Acum tot citesc pe la câte unii că cică “el ar fi vrut să moară pe scenă”. Nu pot accepta așa ceva! Cât a fost alături de mine, Victor n-a vrut nicio clipă  să moară. Și nici nu ar fi fost lăsat s-o facă…Dar probabil a ajuns într-un punct în care îi era totuna. E greu când nu mai ai pentru ce altceva să trăiești, decât pentru publicul tău…

Ce te-a durut și revoltat cel mai mult în aceste luni?

– Micimea unor oameni. Minciuna.

S-a spus că averea lăsată ar fi unul din motivele scandalului izbucnit între tine și Brândușa, văduva lui Victor Socaciu. Care este, de fapt, adevărul? Ce moștenește Victor jr., s-au făcut demersuri în acest sens?

-Acest capitol nu mă interesează. Nici pe Victor jr, decât pur principial. Fiul câștiga azi, într-o lună, de 10 ori mai mult decât câștiga tatăl său la un spectacol. Deci nu se pune problema unei “lupte pentru avere”, din partea lui. Ci eventual de respectarea unui drept legal, oricât de tare ar irita acest drept pe unele din personajele implicate. Până una-alta, fiul meu a moștenit un nume, pe care-l va da mai departe fiului său. Iar cu această moștenire nu se mai poate lăuda, iată,  nimeni.

Marina Almășan îi răspunde lui Vasile Șeicaru: “M-am amuzat ceea ce a declarat acum, probabil cu un pistol la tâmplă!”

Vasile Șeicaru a intervenit, după ce ai spus că Victor Socaciu a fost “ajutat să plece mai repede dintre noi”, spunând că a trăit pentru scenă, că nu putea fi ținut departe de public în ciuda afecțiunilor medicale… Ba chiar ai fost acuzată că nu l-ai cunoscut cu adevărat, iar adevărata liniște și iubire le-a simțit în ultimii ani de viață. Cum vezi și simți mărturisirile făcute de cel care i-a fost poate cel mai bun prieten și coleg de scenă?

-Asta cu “ cel mai bun prieten” e o poveste tare discutabilă, și artiștii știu la ce mă refer. După ce îmi voi lansa cartea și mă voi reîntoarce la viața mea, la cei dragi mie, pe care i-am neglijat in aceste luni, voi vorbi și despre “adevărații prieteni ai lui Victor”.

Reacția lui Vasile nu mă surprinde, căci caracterul său îl cunosc bine, din poveștile lui Victor. Poate nu aș fi deschis acest subiect, dacă nu mi-ați fi vorbit de intervenția lui Vasile. Era previzibilă, având în vedere că soțiile – a lui și văduva –   sunt și acum foarte bune prietene. M-am amuzat, văzând contradicția deplină dintre lucrurile pe care mi le povestea mie Vasile despre Victor și noua lui căsnicie și ceea ce a declarat acum, probabil cu un pistol la tâmplă! Dar, asta e! Cui nu i se întâmplă să mai mintă uneori, de dragul de a avea liniște în casă! Vom mai vorbi, pe tema asta… Acum am lucruri mai importante de făcut, decât să răspund la aberații.

Care este cea mai puternică amintire cu Victor Socaciu pe care nu o poți uita?

– Ziua în care i-a spus unui artist, prieten al  familiei noastre de odinioară, care-l întrebase de ce nu a luptat pentru familia sa: “- Am fost un bou!”

Ce i-ai fi spus dacă ar fi fost prezent la lansarea cărții?

– Că i-am păstrat un loc lângă fiul său.

Cum ai vrea să și-l amintească iubitorii de muzică?

Important este să și-l amintească. Iar la asta trebuie să punem umărul noi, cei care am rămas.