Te-ai întrebat vreodată ce conține salamul Sinaia vândut în Lidl, Kaufland, Carrefour, Auchan, Profi sau Mega Image? Ei bine, se pare că sunt foarte puțini români care verifică eticheta și sunt atenți la acest detaliu important.
Salamul Sinaia, care se găsește în marile lanțuri de magazine, este unul dintre produsele care te trimite cu gândul în copilărie. Alimentul îmbină amestecul cărnurilor fragede de porc și vită, cu condimentele naturale alese cu mare grijă.
Cu toate acestea sunt foarte puține persoane care cunosc care este, în realitate, rețeta sa. Doar o mică parte dintre clienții Lidl, Kaufland, Carrefour, Auchan, Profi sau Mega Image citesc eticheta care arată toate ingredientele.
Rețeta poate varia în funcție de producătorul care face produsul. Unul dintre aceștia folosește carne de porc, slănină, carne de vită, sare, condimente și extracte de condimente, dextroză, sirop de glucoză și extract de sfeclă roșie.
De asemenea, în compoziția salamului Sinaia se mai află antioxidant (ascorbat de sodiu), arome naturale, conservant (nitrit de sodiu), cultură starter. Pe de altă parte, produsul poate conține urme de lapte, lactoză și muștar, relatează cristim.ro.
Mai mult decât atât, alimentul crud-uscat este afumat cu fum natural din lemn de fag pentru un gust delicios al cărnii de porc și de vită. În aceeași notă, un alt producător român anunță că folosește pe lângă carnea de porc și de vită și slănină.
Acesta obișnuiește să mai adauge în rețeta salamului Sinaia sare, condimente, extract de condimente și antioxidanți, printre care se numără asorbat de sodiu și cultură starter. De asemenea, mai pune și conservanți, adică nitrit de sodiu.
Salamul Sinaia, care se poate cumpăra din toate magazinele și supermarketurile românești, are o istorie foarte veche în spate. Povestea produsului începe în jurul anului 1885, când un italian pe nume Filippo Dozzi se stabilește la cariera de piatră de la Piatra Arsă, din fostul cătun Poiana Țapului.
Bărbatul, de profesie pietrar, vine în România împreună cu soția sa. Acesta nu era doar un meseriaș bun, ci și o persoană care avea darul de a amesteca cărnurile și mirodeniile. Așa se face că în 1910 s-a decis să cumpere o clădire care adăpostea un restaurant, un depozit de vinuri și un hotel.
La momentul respectiv stațiunea montană Sinaia avea toate condițiile climaterice necesare pentru producerea acestui salam crud-uscat cu termen de maturare foarte lung. În plus, alimentul se bucură de o garanție de luni de zile.
Așadar, italianul a înființat Întreprinderea Individuală Filippo Dozzi și a început să producă salamul Sinaia, care a ajuns rapid pe mesele cele mai pretețioase persoane. Odinioară era considerat un produs de lux, însă acum este accesibil tuturor oamenilor.