Boala care te face să dormi există și are și un nume și reprezintă o afecțiune a sistemului nervos central. Persoanele care se confruntă cu această probleme trăiesc zilnic episoade de somnolență excesivă, dar nu știu că, de fapt, sunt bolnavi.
Boala care te face să dormi mai mult poartă numele de narcolepsie și este caracterizată prin somnolență excesivă pe parcursul zilei. Afecțiunea sistemului nervos central se declanșează, în general, între 10 și 30 de ani.
Însă, nu mulți pacienți ajung să fie diagnosticați. Astfel că, pe parcursul vieții, sunt catalogați drept „leneși” sau „visători”. Cauzele bolii nu sunt pe deplin clare. Totuși, există indicii ce sugerează un proces autoimun, în cadrul căruia neuronii din hipotalamus, care sunt implicați în producerea hipocretinei – o substanță chimică ce reglează tranzițiile între starea de veghe și somn – sunt distruși.
Un semn specific al narcolepsiei este faptul că persoanele ajung rapid în stadiul de somn REM (cu mișcări rapide ale ochilor), când apar visele. La persoanele cu narcolepsie, trecerea în somnul REM se face în doar 15 minute, pe când la cei fără această afecțiune durează între 60 și 90 de minute, diferența aceasta influențând manifestările caracteristice ale narcolepsiei.
Primul simptom al narcolepsiei este somnolența excesivă pe timpul zilei, indiferent de câte ore de somn a dormit cineva în noaptea anterioară. Somnolența constantă poate influența serios activitățile zilnice, făcându-te să te simți obosit și să ai dificultăți în a te concentra sau a performa la nivelul dorit.
Atacurile de somn sunt momente neașteptate, când persoanele cu narcolepsie adorm brusc, chiar și pentru câteva secunde sau minute, iar la fel de rapid se trezesc. Atacurile de somn pot apărea în orice moment al zilei și pot fi însoțite de pierderea bruscă a tonusului muscular, un fenomen numit cataplexie.
Alte semne pot include paralizia de somn și scăderea rapidă a forței musculare. În anumite momente, persoanele cu narcolepsie pot face activități fără să fie conștiente, într-o stare de automatism, și nu își amintesc ce au făcut după aceea, notează bzi.ro.
Pentru a diagnostica narcolepsia, medicul va efectua o examinare fizică și va discuta simptomele, adesea recomandând teste precum polisomnografia și testul MSLT, care ajută la identificarea afecțiunii.
Narcolepsia nu are un tratament, dar anumite medicamente ajută. Acestea includ stimulante, care ajută la combaterea somnolenței și a episoadelor de somn necontrolat, precum și antidepresive și alte medicamente pentru a gestiona simptomele asociate.
Tratamentul comportamental poate fi esențial în gestionarea narcolepsiei, oferind pacienților informațiile necesare pentru a înțelege mai bine boala și cum să facă față simptomelor. Acesta presupune dezvoltarea unor metode de a controla somnolența pe parcursul zilei, aplicarea unor strategii de reducere a stresului și stabilirea unui program constant de somn, care pot aduce rezultate pozitive.
În plus, suportul emoțional și educarea sunt, de asemenea, esențiale. Schimbările în stilul de viață al pacienților sunt, de asemenea recomandate. Un program regulat de somn, siestele scurte pe parcursul zilei și mișcarea pot conduce la îmbunătățiri, scrie springfarma.ro.