Ce este Casa Zola pe care a inaugurat-o Emmanuel Macron! Președinții Franței, omagii la scenă deschisă pentru autorul celebrului text “J’accuse”

Emmanuel Macron, președintele Franței a fost prezent la Médan în Yvelines pentru a inaugura primul muzeu dedicat cazului Dreyfus. Nu este primul șef de stat care a dorit să aducă un omagiu autorului celebrului text „J’accuse”, publicat în L’Aurore.

În ianuarie 1998 și președintele Jacques Chirac a ținut un memorial pentru a onora centenarul manifestului „J’accuse”. În același an, cotidianul romano-catolic francez La Croix și-a cerut în mod public scuze pentru antisemitismul manifestat cu ocazia afacerii Dreyfus. Patru ani mai târziu, când s-a împlinit un secol de la moartea scriitorului, Chirac i-a adus lui Emile Zola la Médan omagiul Naţiunii, insistând pe luptele sale încă actuale.

Ce este Casa Zola pe care a inaugurat-o președintele Emmanuel Macron!

Concret, muzeul pe care a venit să-l inaugureze Macron este instalat în locuinţa scriitorului Emile Zola, apărătorul căpitanului Alfred Dreyfus. Vorbim despre un loc în care turiștii, pasionați sau nu de povestea celor doi, vor putea să celebreze amintirea lui Emile Zola, dar şi a cazului Dreyfus.

După ce a deschis Casa Zola, o vilă impunătoare a cărei restaurare a durat mai bine de un deceniu, președintele Franței a putut vedea cu ochii lui mai mult de 500 de documente care au făcut parte din acest caz. Înăuntru și-au găsit locul manuscrise, fotografii, cântece, proiecţii luminoase, broşuri, afişe sau pliante, toate fiind destinate să păstreze memoria „L’Affaire”.

Digi24.ro

Niște români s-au instalat confortabil în casa unei spaniole plecate la copii, în Canada, și nu mai vor să plece

Interesant este că muzeul a reprezentat chiar casa lui Emile Zola. Scriitorul a achiziționat-o în 1878 și a scris aici multe dintre marile sale opere. În schimbul casei poziționată pe malul Senei, acesta a cedat drepturile de autor de la „L’Assommoir”. În doar trei ani, Zola a transformat proprietatea într-un domeniu pe care îl visa încă din copilărie cu grădină de legume, fermă şi sere.

Acum a fost refăcută cu banii unui om de afaceri. Pierre Bergé a plătit o bună parte din reparații, dar în proiect s-a implicat și Fundaţia pentru Memoria Holocaustului şi a Delegaţiei interministeriale pentru lupta contra rasismului, antisemitismului şi urii anti-LGBT.

Elevii vor putea merge aici și vor învăța despre antisemitism, rasism şi incluziune, dar și despre funcţionarea justiţiei, rolul mass-media şi al reţelelor de socializare sau locul intelectualilor în democraţie

De ce nu a mai vrut să vorbească Paul Cezanne cu Emile Zola

Interesant este că de multe ori, în această casă, scriitorul a fost vizitat și de pictorul Paul Cezanne, prieten din copilărie. Cei doi s-au certat și nu și-au mai vorbit după ce Emile Zola a publicat romanul  L’Œuvre, tradus în limba română, Opera.

Digisport.ro

Arpad Paszkany s-a afișat cu noua iubită, cu 24 de ani mai tânără, iar acum s-a aflat totul: femeia a rupt tăcerea

Cartea făcea parte din ciclul Les Rougon-Macquart, o serie de romane care i-au adus celebritatea lui Emile Zola. Germinal, Gervaise sau Nana au mai apărut în acest proiect care a cuprins nu mai puțin de douăzeci de romane. De remarcat că întreaga serie a descris viața unei familii franceze fictive în timpul regimului lui Napoleon al III-lea și a devenit un adevărat exemplu al naturalismului francez.

În romanul L’Œuvre, Emile Zola l-a portretizat pe Paul Cezanne drept un pictor fără prea mult talent, nesigur pe el și care în final a ales să-și pună capăt zilelor supărat pe faptul că pânza la care lucra nu reușea să ajungă la un nivel visat.

După ce a citit cartea, Paul Cezanne a venit la Emile Zola, chiar în această casă și i-a reproșat totul. Pictorul s-a recunoscut în roman, a recunoscut secvențe din copilăria lor și i-a transmis scriitorului că s-a înșelat amarnic în privința lui.

Mai mult decât atât, Cezanne i-a reproșat chiar stilul de viață, unul în care lui Zola nu îi lipsea nimic, dar care era departe de traiul pe care îl aveau amândoi atunci când au venit să-și dovedească talentul la Paris.

Ce a însemnat afacerea Dreyfus

La câțiva ani distanță de la acest moment, Emila Zola avea să-și riște cariera, libertatea și chiar viața după ce a publicat un manifest pe prima pagină a cotidianului parizian L’Aurore.

Vorbim despre o scrisoare deschisă adresată președintelui republicii Félix Faure. Scriitorul nu a ezitat o clipă în rândurile sale și a acuzat guvernul francez de antisemitism. Zola a invocat și grave erori judiciare în cazul căpitanului evreu Alfred Dreyfus, încarcerat pe nedrept pentru spionaj în Insula Diavolului.

Astfel, pe baza asemănării tipografice între scrisul său şi o scrisoare descoperită de autorități, ofiţerul Alfred Dreyfus a fost acuzat de act de înaltă trădare. Condamnat la închisoare pe viaţă, el a fost degradat, apoi deportat în Guineea franceză.

Familia acestuia nu s-a împăcat niciodată cu verdictul și a adunat probe care să dovedească nevinovăția acestuia. Culmea, comandantul Walsin Esterhazy este recunoscut ca adevăratul autor al faptelor de către colonelul Marie-Georges Picquart, dar acesta este mutat de urgență în Africa de Nord.

Zola nu a ezitat și scrisoarea lui a zguduit întreaga țară din temelii, însă nu a avut neapărat efectul scontat de scriitor. A sfârșit prin a fi judecat pentru calomnie și chiar condamnat la închisoare. A reușit să scape de temniță numai după ce s-a exilat în Anglia.

Cu toate acestea, datorită rândurilor care au zguduit întreg sistemul, Afacerea Dreyfus a căpătat o dimensiune națională și a împărțit întreaga societate. Pe de o parte erau susținătorii armatei reacționare sau ai bisericii, în timp ce în tabăra opusă se aflau dreyfusarzii liberali și reformiști, cei pentru care Zola a devenit un adevărat erou.

Cum a schimbat Emile Zola întreaga lume

După ce au citit manifestul lui Emile Zola, mai mulți scriitori au semnat un protest, prin care au obținut reluarea procesului Dreyfus. Discutăm despre peste două mii de intelectuali care au strâns în jurul lui Emile Zola. Printre ei s-au aflat nume sonore ale acelor timpuri precum Anatole France, Georges Courteline sau Émile Duclaux, directorul Institutului Pasteur.

Şocul provocat de publicarea textului lui Zola stă mărturie pentru evoluţia presei. Astfel, după legea din 29 iulie 1881, ea nu încetează să se impună ca o veritabilă contra-putere, capabilă să influenţeze sfera politică şi juridică.

Mai mult decât atât, în timpul procesului intentat împotriva lui Zola, un fost ministru al Justiției a fost convins că arsenalul judiciar nu a funcţionat corect. Drept pentru care acesta a organizat prima reuniune care va duce la crearea Ligii drepturilor omului.

Într-un final, guvernul francez a decis să îl grațieze pe Dreyfus, dar Zola nu s-a oprit aici. A decis să conteste și legea amnistiei prevăzută de Camera Deputaților, lege care prevedea scutirea de pedeapsă a tuturor celor implicați în afacere.

A fost sau nu asasinat Emila Zola după „J’accuse”

Oficial, Emile Zola a murit la Paris pe 29 septembrie 1902 din cauza unei intoxicații cu monoxid de carbon cauzat de un coș de fum blocat. Nu toată lumea a fost însă mulțumită cu această variantă.

Adversarii săi politici au fost acuzați de omor, dar niciodată nu au fost descoperite dovezi concrete în acest sens, deși în 1953 a fost publicat un articol despre presupusa confesiune a unui coșar care ar fi blocat intenționat coșul pentru a-l asfixia.

În premieră, numele coșarului, Henri Buronfosse, a fost dezvăluit ulterior, aceste evenimente fiind rezumate într-un articol în Le Temps din 2014.