Ce este, de fapt, focul lui Sumedru. Se aprinde de aproape 2000 de ani în noaptea de dinaintea Sfântul Dumitru Izvorâtorul de mir, care este sărbătorit în fiecare an de creștinii ortodocși la data de 26 octombrie.
Ce reprezintă, în realitate, focul lui Sumedru. Este aprins de circa 2000 de ani cu o noapte înainte de pomenirea Sfântului Dumitru Izvorâtorul de mir, care a trăit în perioada împăraților Dioclețian (284-305) și Maximian (286-305).
Sărbătoarea anuală este marcată de numeroase obiceiuri și tradiții pe care oamenii le respectă încă din cele mai vechi timpuri. Una dintre rânduielile care s-a păstrat și în ziua de azi are legătură, de fapt, cu o legendă.
Se spune că focul lui Sumedru esre un simbol al purificării și al transformării. În plus, marchează începutul anului pastoral. De asemenea, tradiția care are loc în noaptea dintre 25 spre 26 octombrie este asociată cu sosirea iernii şi a frigului.
Oamenii cred că atunci când focul este aprins, Sâmedru, personificarea iernii, este învins și lasă locul lui Moș Nicolae, cunoscut pentru faptul că aduce cadouri copiilor. Totodată, focul reprezintă înnoire și speranță în mijlocul frigului și întunericului iernii.
Focul lui Sumdru este însoțit de dansuri, muzică tradițională și voie bună. Nu lipsesc nici bucatele specifice acestei perioade din an, cum ar fi plăcintele cu brânză dulce. Obiceiul se păstrează în satele din județele Argeș, Dâmbovița și Brașov.
Sumedru era considerat, în trecut, păstorul oilor și al vitelor, această sărbătoare având o importanță deosebită pentru că anunță că se încheie pășunatului la munte, semn că animalele revin în sate pentru iarna care vine.
Tot pe vremuri oamenii obișnuiau să aprindă focurile pe dealuri pentru a fi văzute de la mare distanță. În foc se punea tulpina unui copac tăiat din pădure ca simbol al zeului care moare și renaște în fiecare an. În unele regiuni copiii satului fac focul din brad și cauciucuri.
Locuitorii din sat se adună în jurul focului și strigă în cor formula consacrată „Hai la Focu’ lui Sumedru!”. Femeile împart covrigi, nuci, mere și dulciuri copiilor în semn de mulțumire. La plecare, participanţii iau cărbuni aprinşi cu care fertilizează grădinile şi livezile.
Unul dintre momentele cele mai așteptate este prăbușirea bradului incinerat, care simbolizează renașterea simbolică a zeului mort. Direcția în care cade tăciunii aprinși arată care dintre feciori sau fete se căsătoresc anul următor.
Mai mult decât atât, o veche legendă spune că scopul focului lui Sumedru aprins înainte de pomenirea Sfântului Dumitru este de a alunga spiritele rele. Se crede că este vorba de o sărbătoare românească asociată Halloween-ului.