Ce face și cum arată Uni-K, artista care rupea topurile cu ani în urmă! Cristina Darha: ”Am fost în depresie”

Cristina Darha, cunoscută tuturor sub numele de Uni-k, își amintește cel mai terifiant moment din viața ei, ziua în care bătăile inimii băiețelului ei au scăzut și era în mare pericol.

Ce se întâmplă cu Uni-K? Cristina Darha, dezvăluiri exclusive

Cristina Darha sau Uni-k, așa cum o știe toată lumea, dezvăluie detalii neștiute despre viața ei. Într-un interviu oferit în exclusivitate pentru FANATIK.RO, frumoasa blondă își aduce aminte spaima pe care a trăit-o înainte de naștere.

Aflăm cât de grele au fost prime două săptămâni după ce a născut și cum arată viața ei acum. Cristina Darha ne spune cine i-a ales numele de scenă și de ce și că, de mică, se vedea actriță sau cântăreață.

Frumoasa blondă recunoaște că a fost crescută de tatăl ei ca la armată și că cel mai bine se pricepea, în copilărie, la negociat în complexul ‘Europa’. Uni-k ne spune cum și-a cunoscut soțul, pe George și cum a câștigat primii bani din viața ei.

Digi24.ro

Vedeta de filme pentru adulți Jenna Jameson a mai primit o lovitură după ce medicii i-au spus că mai are câteva luni de trăit

Uni-K: “Îți invadează viața un îngeraș”

Cum te simți ca mamă?

-E minunat când te vezi prima dată cu puiul tău în brațe. E un sentiment pe care nu ai cum să-l simți decât dacă devii mamă, devii împlinită. Cred că mai mult de  atât n-ai ce să ceri de la viață. Un pui de om din tine și partenerul de viață. Un copil care e dependent de tine și căruia îi dedici toată atenția și timpul din lume. O iubire necondiționată și pură. Îți invadează viața un îngeraș. Mi se umple sufletul cu o bucurie de nedescris, trebuie să mă ciupesc de multe ori ca să știu că nu e vis.

Știu că e minunat dar ce ți se pare, acum, cel mai greu?

– Cel mai greu e că nu mai am timp de mine. Să dorm îmi doresc, cred, cel mai mult, dar oricum asta e un moft. Am dormit destul și am făcut cam ce am vrut până să apară el în viață noastră. Atunci când îmi iau în brațe băiețelul simt cum mi se încarcă bateriile și uit de orice, pur și simplu devine totul ușor. Prea mult l-am dorit ca acum să mă plâng, și știam că nu va fi ușor.

Uni-k si fiul ei, Liam. Sursă foto: Arhivă personalăCum arată o zi din viața ta?

– Dacă până acum spuneam că timpul trece prea repede acum simt că zboară. Suntem la capitolul schimbat de scutece,  mâncăm, dormim. Când doarme el adorm și eu instant, ascultăm povești, cântăm, ne jucăm și o luăm de la capăt.

Uni-K, disperată în sarcină: “Mi-au spus că bătăile inimii bebelușului meu au scăzut”

Cum ai reușit să depășești depresia postnatală? Știu că ai avut niște probleme după naștere.

Digisport.ro

Se pregătește ”nota de plată”! Ce riscă Ronald Araujo, după gesturile făcute la adresa lui Istvan Kovacs

– Da, nașterea mea a fost o cezariană de urgență. După 2 zile de inducere mi-au spus că bătăile inimii bebelușului meu au scăzut și în 5 minute eram în sala de operație.  Atunci am făcut atac de panică, pur și simplu nu puteam să-mi revin. Nașa mea a fost cea care a stat cu mine în timpul operației și a încercat să-mi ridice moralul, n-am vrut să vină George cu mine. Eram foarte emotivă și eu el ar fi fost mai greu.

Două săptămâni am fost în depresie. După naștere am făcut postpartum edema, m-am umflat ca un balon de la toate lichidele administrate în timpul inducerii. Abia după o lună mi-am mai revenit și, pe lângă asta, n-am fost pregătită psihic pentru ce înseamnă cezariana. N-am putut nici măcar să-mi fac duș singură, eram foarte dezamăgită că nu puteam să-mi țin în brațe copilul.

“Soțul meu, primele săptămâni, a fost și mamă și tată”

Cine te-a ajutat toată perioada aceea?

– A fost foarte greu, dar slavă Domnului că mi-a trimis ajutoare, pe nașa mea și verișoara mea, veneau să-mi ridice moralul. Mătușa soțului meu a venit zi de zi, timp de 2 săptămâni, și s-a ocupat de mine și de bebeluș. Soțul meu, primele săptămâni, a fost și mamă și tată, și pentru mine dar și pentru Liam. El știa să facă de toate, să-i dea de mâncare, să-l schimbe, eu abia învățam să fiu din nou eu că să pot să mă ocup de el. A fost greu, dar Dumnezeu mi-a dat puterea soțului meu, răbdare și îndemânare. Iar Liam m-a ajutat să uit toate greutățile și durerile.

Știu că soțul tău a adoptat, mai demult, un băiat.

– Da, sunt mamă vitregă, ‘stepmom’, sună mai frumos în engleză. Sam e băiatul lui George și, de 8 ani, e și băiatul meu. Avea doar 7 ani jumate când l-am cunoscut, acum e adolescent în toată firea, în octombrie  face 16 ani. Nu excludem adoptatul din planurile de viitor, sănătoși să fim și mai vedem. Ne-am mai dori și o fetiță deși acum e prea devreme să vorbim despre asta. Liam are doar 11 săptămâni, vreau să mă bucur din  plin de el.

Uni-K: “Stăteam în ger și frig ca să câștigăm ceva bănuți”

Cum a fost copilăria ta?

– Copilăria mea a fost frumoasă dar și grea, având în vedere generația de acum. Adoram să merg la bunica mea care mă răsfață mereu, mergeam cu animalele la păscut și știam să mulg vaca. Făceam coronițe din flori, mergem în pădure  după ciuperci, am învățat să dansez  dansuri tradiționale. Știam să croșetez, făceam spectacole pe scările blocului unde locuiam. A fost o copilărie autentică care, de mica, m-a făcut să fiu și responsabilă pe lângă joacă și răsfăț. Fiind cea mai mare trebuia mereu să am grijă de suroriile mele, iar părinții meu n-au fost bogați. Au muncit din greu și am învățat, de mică, să prețuiesc munca și banii.

La 9 ani vindeam în piață, cu tata, electrocasnice, am fost o mică comerciantă. Stăteam în ger și frig ca să câștigăm ceva bănuți, să nu ducem lipsă de nimic. La 15 ani am fost la București după marfă pentru magazin. Toate astea au contribuit la omul care sunt azi.

“Visam să devin actriță sau cântăreață”

Ce nebunii făceai când erai mică?

– Părinții meu îmi cumpăraseră stilou cu peniță de aur și îmi amintesc că aveam o pungă de stilouri dezmembrate, voiam să găsesc aurul. (râde, n. red.) Eram toată cerneală din cap până-n picioare. Apoi i-am stricat toate casetele de muzică populară mamei ca să ne înregistrăm noi, fetele, cu tot felul de scenete inventate.

De mică cochetam cu actoria, memoram scene din filme, ‘Dallas’ era la modă pe atunci. Visam să devin actriță sau cântăreață, dar sora mea mijlocie era mai îndrăzneață decât mine, cânta mereu vocea principala la melodii. Ne prosteam în oglindă cu spray-urile mamei pe post de microfon.

“N-am îndrăznit să le spun că vreau să merg la Școala de muzică”

Cum te înțelegeai cu surorile tale? Vă iubeați, vă mai băteați? 

– Mai am două surori dar, pentru că e diferența de 7 ani între mine și cea mică, mare parte din copilărie am fost cu cea mijlocie. Ea dădea tonul la tot. Având în vedere situația financiară a părinților mei, n-am îndrăznit să le spun că vreau să merg la Școală de muzică. A rămas cumva un vis pentru mine. Între timp ai mei s-au pus pe picioare și sora mea mijlocie a mers, în clasa a 5-a, la Școală populară de arte. Lua mereu locul 2 sau 3 la concursuri și am zis că nu mai vreau să fac muzică. Am văzut cât de mult s-a chinuit fiind foarte talentată, dar că nu era apreciată la adevărata ei valoare. În prezent, ea e solistă de muzică populară foarte cunoscută local și profesoară de muzică.

Ne iubeam, dar mai erau și certuri. Eu eram aia strângătoare, îmi păstram din ciocolată și pentru a doua zi, dar ea mi-o fura și nu recunoștea. Sora cea mică era delicioasă, brunețică cu ochi negri, o frumusețe,  eu am avut grijă de ea. Era în centrul atenției și o iubeam foarte mult. La liceu am intrat într-un band cu doi băieți, dar nu mai visam să ajung cântăreața. Era o trupă locală și mai cântăm la câteva evenimente micuțe, dar  pentru mine era suficient.

“Tata ne-a crescut ca în armată”

Cui îi spuneai secretele tale, mamei sau tatei?

– Mama a fost ceea căreia îi spuneam of-urile. Cu tata n-aveai cum, ne-a crescut ca în armată, i-a fost greu cu 3 fete plus mama. Ne-a ținut din scurt și de asta nici nu am insistat de mică cu muzică pentru va el mă vedea șefa de magazin. Muzica pentru el era o pierdere de vreme și bani. Tata ne-a învățat să facem bani, nu să-i cheltuim.

Cum a fost perioada liceului? Erai genul timid sau șefa găștii?

– Perioada liceului a fost frumoasă, cântam de dimineața până seara. Era o emisiune pe vremuri, se numea ‘Școala Vedetelor’, și toți colegii îmi spuneau să merg să particip. Dar timidă fiind și cu toată experiența negativă de la sora mea mijlocie, n-am îndrăznit. M-ar fi debusolat total un răspuns negativ, n-aveam încredere în mine. Dar cu Dumnezeu nu te pui. El l-a făcut pe tata să vadă că sunt talentată și m-a trimis la București în ultimul an de liceu. Am mers cu acel band la un festival numit  ‘Sărbătoarea castanelor’ și echipa Atomic tv filma. Ne-au văzut, ne-au plăcut și ne-au chemat la București.

Ce e drăguț la toată povestea asta că tata era categoric împotriva că eu să cânt. Nici măcar nu știa că am un band, m-a văzut din greșeală la festival și apoi toți prietenii lui îi spuneau că m-au văzut.  A fost o schimbare radicală, de la crescută din scurt cu program acum m-am trezit departe de ai mei, cu toată libertatea din lume.

Ai copiat vreodată la vreun examen?

– Nuuuu, credeam mereu că sunt urmărită și că mă vor prinde, nu-mi plăcea să merg nepregătită la examene. Îmi aduc aminte că la facultate aveam fițuica pe masă și nu vedeam nimic, nu puteam să copiez de rușine și teama de a fi prinsă. Am fost și sunt un om corect.

Uni-K, probleme cu băieții: “Tatăl meu i-a luat la ‘puricat’ pe toți cei care m-au curtat”

Când te-ai îndrăgostit prima dată?

-Eram încă la Baia Mare, cred că aveam 17 ani. Era greu să mă cucerești pentru că trebuia să treci de întrebările tatălui meu care i-a luat la ‘puricat’ pe toți cei care m-au curtat. El ar fi vrut ca eu să cunosc pe cineva și apoi să mă mărit, să fac copii și gata. Mă convinsese și pe mine că ăștia-s pașii, dar viața n-a fost așa.

Mai ții minte când ai câștigat primii bani?

– Primii bani i-am câștigat de mică, ajutându-i pe ai mei, comercianți fiind. Știu că tata îmi dădea bani să merg să cumpăr marfă de la București, din ‘Europa’. Eu, ca să-i demonstrez că mă pricep, negociam și scoteam mereu un preț mai bun decât el și eram mândră de mine că mă descurc. Mereu rămâneam cu ceva bani în plus.

Și pe ce i-ai cheltuit?  

– Îmi cumpărăm materiale să-mi fac costumații pentru scenă. Era o evadare de la ce făceam zi de zi.

“Mama voia și ea să se facă cântăreață dar n-a avut bani”

De ce muzică?

– Muzica m-a găsit pe mine și apoi eu pe ea, oricum fără muzică viața ar fi tristă. Ce nu v-am spus e că bunica mea cânta mereu și ne-a insuflat cumva pasiunea spre muzică. Mama voia și ea să se facă cântăreață, dar n-a avut bani. Tata cânta în cor la biserică, cumva muzica prima în viața noastră, dar n-aș fi crezut vreodată că o să ajung să fac carieră. În sufletul meu visam să ajung cântăreață, dar mi se părea un vis nerealizabil. Eram foarte realistă și mă mulțumeam cu puțin.

Începutul carierei: “Am luat în serios planul lui Dumnezeu în ceea  ce privește muzica”

Ce te-a determinat să mergi pe drumul ăsta?

– Ajunsă la București am semnat primul contract cu o casă de discuri, și mi-am dat seama că n-ar trebui să las în voia sorții ce-mi oferă viața. Am luat în serios planul lui Dumnezeu în ceea ce privește muzica și am lăsat visul să devină realitate. N-am reușit de una singură, asta e clar. Am fost ajutată și am fost înconjurată de oameni care au pus  o cărămidă la ceea ce am reușit să realizez treptat sub denumirea de Uni-k. Ce mă bucură cel mai mult la toată activitatea mea muzicală e că sunt oameni care și acum îmi spun că ascultă melodiile mele.

În America folosești mai mult numele tău, Cristina Darha. Dar îți mai aduci aminte cum a fost perioada Uni-k?

– Numele de scenă mi l-a dat un om care azi ne privește din cer, Dan Munteanu. Știu că eram la Tulcea și căutam nume de scenă. Eu mă gândisem la Nordi-k, Dan mi-a zis Uni-k, dar eu eram indecisă. Mi-a zis că prin numele asta pot transmite publicului un mesaj  motivațional, ‘ești unic în felul tău’. M-am îndrăgostit pe loc și așa a început Uni-k.

Folosesc numele meu de ceva timp, nu cred că s-a terminat cu Uni-k, doar că folosind numele meu am voie să fac greșeli. Am voie să mă exprim natural fără să par altcineva și fără să cred că trebuie să influențez pe cineva. Uni-k avea că scop principal muzica și exprimarea mea doar prin muzică, pe când folosind numele meu sunt eu 100%. Sunt tot eu doar că este o versiune unde îmi permit să și greșesc.

“Eram cu ochii în patru ca nu cumva să atrag ceva rău”

A existat vreun moment în viața ta când celebritatea ți s-a ‘urcat’ la cap?

– Am fost mereu realistă și nu mă amăgeam ușor. Am văzut partea profesională ca pe o muncă mai importantă decât orice. Multă lume judecă și au senzația că, fiind pe scenă și în față reflectoarelor, ești ferit de probleme. Nu e deloc așa, nu mi s-a urcat la cap, din contra. Eram cu ochii în patru ca nu cumva să atrag ceva rău, m-am ferit de probleme și scandaluri și am rămas cu picioarele pe pământ.

Îți mai aduci aminte un moment de pe scenă, haios sau penibil, dar de neuitat?

– Au fost momente când, din cauza faptului că ajungeam în ultimul moment la spectacol, dansatoarele mele și-au luat fustele pe dos. Mi s-au pus cârcei la picioare și a trebuit să mă descalț, s-a rupt scena și noroc că n-am pățit nimic. Îmi aduc aminte că, după un spectacol, copiii din public au venit să le dau autograf și m-au întrebat dacă sunt robot. Asta după videoclip-ul la melodia “Plec”, unde eram robot.

“Mă rugam lui Dumnezeu să-mi dea un semn, să văd înainte să fie prea târziu”

În America ți-ai găsit jumătatea. Îți mai aduci aminte prima întâlnire cu soțul tău?

– N-am cum să uit întâlnirea dintre mine și soțul meu, eu zic că a fost dat de la Dumnezeu. Eram pentru a doua oară în America în turneu. Prima dată când venisem mă împrietenisem cu actuala mea nașă, Mona, căreia îi povestisem că viața mea amoroasă lăsa de dorit. Eram la Chicago, în seara concertului, povesteam cu Mona și soțul meu George venea zâmbind în direcția noastră. Nu știu de ce, dar țin minte că l-am întrebat ‘bărbate, unde ai fost până acum’? Și el a zis ‘dar tu, nevastă, unde ai fost?’.

Nașa mea s-a mirat, pe el voia să mi-l prezinte și nu înțelegea de unde ne știm. M-a luat la dans, ceva se schimbase la mine, eram la muncă, în mod normal n-aș fi făcut așa ceva, dar totul părea firesc. Carmen Șerban, care cânta în timp ce noi dansam anunța la microfon că Uni-k și a găsit soț.

“După un an eram logodită, după doi, măritatată”

Totul s-a întâmplat foarte repede, ne-am schimbat numerele de telefon și am vorbit câte-n luna și stele. La o săptămâna după a venit în Las Vegas cu părinții lui, care erau în vizită, să mă vadă, iar după trei luni eram mutată la Chicago. În toată această perioadă, mă rugăm lui Dumnezeu să-mi dea un semn că, dacă e să nu fie ceva serios, să văd înainte să fie prea târziu. După un an eram logodită, după doi, măritatată și după 8 ani avem o minune de băiețel.

Care crezi că e cea mai importantă calitate a lui?

– Are un suflet de aur, mi-a plăcut din prima faptul că e credincios și că ne asemănăm din multe puncte de vedere. Suntem soț și soție, dar suntem și cei mai buni prieteni.

Îți place să gătești?

– Îmi place foarte mult să gătesc. De multe ori, la evenimentele din viața noastră, când facem câte o petrecere, gătesc cu drag și vreau să-mi surprind invitații. George era la început nedumerit cum de știu să fac asta.

“Am ajuns la o maturitate care nu mă lasă  să-mi pierd  timpul aiurea”

Cum reușiți să aplanati conflictele, inerente într-o familie? Cine cedează primul?

– Dezvoltându-ne în ultimi ani latura spirituală, ne este mult mai ușor să aplanăm conflictele. Chiar dacă mai sunt neînțelegeri avem o regulă, nu apune soarele să ne prindă supărați unul pe altul. Nu contează cine face primul pas în a-și cere iertare, e o prostie să stai supărat pe cineva, mai ales pe iubitul sau iubita. Viață-i așa de scurtă și nu faci decât să fie mai rău cu ambiții prostești.

Am ajuns la o maturitate care nu mă lasă să-mi pierd timpul aiurea. Viața de familie trebuie construită, schimbă ceva la tine ca să ai reacția dorită de la partener. E normal și firesc să fie divergențe, dar e plăcut și frumos să treci matur peste ele, premiza mea e ‘clădește, nu destramă’.

“Au fost momente grele pierderile de sarcină, două la număr, și la distanță mică de timp”

Care a fost cel mai greu moment din viața ta? Ce s-a întâmplat, ce ai simțit?

– Noroc că există uitarea și că am învățat să apreciez și să trăiesc în prezent, tot răul spre bine. Au fost momente grele pierderile de sarcină, două la număr, și la distanță mică de timp. Chiar dacă sarcinile au fost incipiente îmi făcusem planuri și aveam aspirații, nu e ușor să treci peste, dar nu e imposibil. Ai nevoie de timp să înțelegi că acolo sus Dumnezeu are un plan. Poate răul pe care-l vezi așa putea fi și mai rău dar s-a oprit din evoluție tocmai că tu să fi salvat de o suferință.

Ai senzația că tot universul e împotriva ta că e sfârșitul lumii, dar tot Dumnezeu nu-ți da mai mult decât poți duce. Dacă am ști noi adevăratele motive pentru care trebuie să și suferim, poate n-ar mai există suferință și am aprecia tot ce ne oferă viața, cu bune și rele.

Consideri că frumusețea ta a reprezentat un atu în meseria pe care ți-ai ales-o?

– Da, cred că da… Din păcate, trăim într-o lume în care primează esteticul prima dată. Dar sper și îmi doresc să fi fost acceptată mai mult pentru felul meu de a fi și prin felul în care m-am exprimat muzical. Consider că, în timp, dacă ai doar frumusețe și nimic mai mult e greu să reziști. Publicul are ‘sita’ lui, nu se lasă păcălit a doua oară.

“N-aș rata nicio secundă să fac din nou același greșeli, să mă aducă unde sunt azi”

Dacă ar fi s-o iei de la început, ce greșeală nu ai mai repeta?

– Poate trebuie să facem toate greșelile ca să se producă schimbarea, n-ai cum să evoluezi dacă nu greșești mai întâi. Te dai cu capul de pereți și apoi știi ce ai de făcut. N-aș rata nicio secundă să fac din nou același greșeli, să mă aducă unde sunt azi. N-aș schimba nimic!

Uni-K: “Nu mă interesează să mai merg la evenimente, să cânt “

Ce planuri și proiecte ai pentru anul 2023?

– Cel mai mare plan  mi s-a împlinit, pe 21 ianuarie când l-am născut pe băiețelul meu. Tot ce-mi doresc e să fim sănătoși, să-l văd mare și realizat. Anul asta el o să  fie preocuparea numărul unu. Apoi să-mi revin încet și fizic, mai am puțin de lucru. În vara vrem să venim în vizită în România pentru ca Liam să-și cunoască bunicii, verișorii, mătușile. Poate spre finalul anului apuc să-mi lansesz un album care e gata din 2017, în limba engleză, master făcut la New York la Sony music.

Nu mă interesează să mai merg la evenimente, să cânt, dar pur și simplu poate mai am public care dorește să asculte melodiile mele. Anul asta sigur nu, dar când Liam mai crește vreau să cânt pe scenă la o biserică americană, ‘Willow Creek’ se numește. ”Pune-L pe Dumnezeu primul și tot ce-ți dorești și chiar mai mult vei primi de la viață”. Asta e motto-ul meu.