De-a lungul timpului, Nicolae și Elena Ceaușescu s-au aflat sub lupa curioșilor, dornici de a descoperi chiar și cele mai ascunse secrete din viața cuplului de dictatori care a condus țara noastră în ultima parte a perioadei comuniste.
Printre cele mai arzătoare pasiuni ale fostului secretar general al Partidului Comunist Român se numără și vânătoarea,foștii lideri politici ai vremii fiind cei care i-au insuflat secretarului general al Partidului Comunist Român dragostea pentru această activitate.
Mai mult decât atât, Nicolae Ceaușescu nu încălca niciodată regulile nescrise ale vânătorilor, alegându-și „prada” în funcție de sezon. Mistreții, urșii, cerbii, dar și fazanii sunt animalele pe care dictatorul român adora să le prindă în bătaia puștii sale, după cum se arată în biografiile publicate de-a lungul vremii.
Adevărate provocări pentru fostul lider comunist erau vânătorile de mistreți, „la goană”, cu mulțimi de gonași și, bineînțeles, grija ca standul în care se afla Ceaușescu să fie mereu fruntaș. La fel ca în cazul oricărei vizite de lucru, astfel de activități necesitau o organizare minuțioasă. Gazdele se pregăteau în cel mai mic detaliu pentru „întâmpinarea înaltului oaspete”. În ceea ce privește gustarea de dinaintea vânătorii, aceasta era atât răspunderea Securității, cât și a Gospodăriei de partid, împreună cu conducerea locală.
Nu putea lipsi însă nici Elena Ceaușescu, care obișnuia să urmărească spectacolul de la casa de vânătoare, împreună cu soțiile celorlalți lideri politici ai vremii, participând inclusiv la ospăț. În cazul în care soția sa absenta de la un astfel de eveniment, Ceauşescu îi culegea un bucheţel de flori de pe poteci şi din poieni de munte, pe care i-l oferea, galant, la întoarcerea acasă, în prezența aghiotanţilor şi personalului reşedinţei.