Când spunem “bani gheață”, nu vorbim despre bani reci sau înghețați. Desigur, e o expresie care nu trebuie luată ad litteram. Ce înseamnă, de fapt?
“Bani gheață” e o expresie pe care aproape toți românii o cunosc și o folosesc, dar câți știu exact ce înseamnă și de unde vine? E una dintre acele fraze care s-au strecurat în vorbirea de zi cu zi, și o folosim adesea fără să-i acordăm prea multă atenție.
În termeni simpli, “bani gheață” înseamnă bani în numerar, plătiți pe loc, fără întârziere sau complicații. E similar cu expresia “bani lichizi”, deși la prima vedere cele două par contradictorii.
Originea exactă a expresiei “bani gheață” e un subiect de dezbatere printre lingviști, și există mai multe teorii interesante:
Unii experți, precum Alexandru Graur, cred că expresia vine de la “bani gata”, printr-o modificare fonetică numită “deraiere lexicală”, scrie antena3.ro. Ideea e că vorbitorul ar fi încercat să obțină un efect comic, înlocuind “gata” cu un cuvânt care sună similar.
Alți lingviști, ca Stelian Dumistrăcel, sugerează că e o metaforă din lumea rurală a târgurilor, legată de expresii ca “a prinde cheag, a face cheag, a avea cheag la pungă”.
O altă ipoteză spune că expresia vine de la ideea de bani puși deoparte, “în bloc”. În acest fel, soliditatea gheții este asociată cu suma consistentă de bani păstrată.
Mai mult, Iulia Mărgărit crede că expresia s-a născut dintr-o rostire modificată a formulei “banii toți gata”, des întâlnită în acte vechi de vânzare din secolele 17-19. Prin urmare, ar fi rezultatul unui accident fonetic, nu al unei intenții creative.
Indiferent de originea sa exactă, expresia “bani gheață” s-a păstrat în limba română pentru că e extrem de sugestivă. Imaginea banilor ca un bloc de gheață transmite perfect ideea de plată concretă, palpabilă, disponibilă imediat.