Ce înseamnă, de fapt, expresia nu faci nici cât două parale? Ce erau paralele. Specialiștii au dezvăluit care este etimologia acestui cuvânt care se mai folosește și în ziua de azi de foarte multe persoane din România.
Ce reprezintă, în realitate, expresia nu faci nici cât două parale? Ce au fost odinioară aceste parale și unde erau folosite. Experții au spus că această expresie s-a perpetuat în limba română, devenind o metaforă.
De-a lungul timpului și-a păstrat semnificația, însă puțini știu ce înseamnă. Ei bine, profesorii de limba română transmit că este vorba de paraua care era o simplă monedă bătută de armata rusă și folosită în războiul cu turcii, între anii 1768 și 1774.
Potrivit dexonline.ro, aceasta era egală cu a suta parte dintr-un leu vechi. Moneda turcească, confecționată din bronz, a fost utilizată și de locuitorii din Țările Române, în secolele XVIII-XIX, dovadă că a rămas în limbajul nostru.
Așa se face că expresia face referire la o sumă extrem de mică, fiind vorba de un ban cu o valoare foarte scăzută. Așadar, acest lucru subliniază încă o dată că nu merită mai nimic, că nu valorează prea mult.
Paraua a fost bătută de armata rusească în timpul războiului cu Turcia. Împărăteasa Ecaterina a II-a și-a înzestrat armata cu un buget important pentru această luptă, inclusiv cu o monetărie, doar că a omis să furnizeze argintul sau un alt metal prețios pentru batere.
Acest fapt a dus la emiterea monedelor de două parale a căror valoare nominală nu acoperea nimic. Această monedă a fost impusă circulației românești pentru a se efectua diferite plăți, cum ar fi contra roadelor pământului.
Valoarea monedei era dublă, însă ulterior a circulat în principate alături de alte monede europene, după care în denghi sau kopieki. Rusia a aplicat această politică multor țări pe care voia să le cucerească, bătând monede cu valoarea exprimată dublu.
În prezent, paraua este scoasă din uz. Pe de altă parte, specialiștii spun că bronzul folosit pentru producerea acestor monede era de proastă calitate, în momentul de față găsindu-se extrem de greu în stare bună.