Ce înseamnă Steaua pentru Eda Marcus de la știrile sportive TVR 1 și TVR Sport. Cum a ajuns de la „Cerbul de Aur” în lumea sportului

Eda Marcus este „prezența” ravisantă de la știrile sportive la TVR 1 și TVR Sport, dar și de la emisiunea „Sports Family” din fiecare duminică, de la ora 12:00, de pe TVR Sport. Revista FANATIK vă dezvăluie cum a ajuns să lucreze de 25 de ani (!) în televiziunea publică, ce i-a plăcut și ce nu i-a plăcut, ce visuri și ce regrete are, ce ar fi vrut să fie dacă nu era ce este… Adică o femeie frumoasă, cu o prezență profesional-actoricească desăvârşită, cu o personalitate puternică și cu un marcaj strâns la… succes!

Ce înseamnă Steaua pentru Eda Marcus de la știrile sportive TVR 1 și TVR Sport. Cum a ajuns de la „Cerbul de Aur” în lumea sportului. „Mă imaginam, de copilă, prezentând emisiuni și festivaluri. Și asta am făcut!”

Istoria devenirii sale, de la fetița care se distra în culisele festivalului „Cerbul de Aur” la prezentatoarea festivalului „Cerbul de Aur”, de la fetița sportivă care schia, patina, juca tenis la profesionista care prezintă toate sporturile la TVR, de la fata din trupa „Dolce”, creată de regretatul Liviu Tudan (Roșu și Negru) în anii 2000, la soția și mama împlinită de azi, aflați-o din interviul FANATIK, cu cărțile pe față și sinceritatea pe masă, care urmează.

Eda, nu întrebi niciodată o doamnă despre vârsta ei… Dar o poți întreba ce evenimente sportive au marcat anul în care s-a născut…

– Campionatul Mondialul de fotbal din Spania. Mai exact 1982, împlinesc 43 de ani în această vară, ca să nu mai facă nimeni… calcule! Sunt „leoaică”!

De la cine ai moștenit pasiunea pentru sport?

– Tata este cel mai mare iubitor de sport pe care l-am întâlnit, în afara câmpului muncii, în viața mea socială și privată. M-am născut într-o familie în care mișcarea și sportul erau activități firești. Părinții mei au învățat să schieze la 20 de ani, autodidacți, și mergeau iarna de iarna la schi, pe vremea când nu existau echipamente performante sau fițe și figuri de… St. Mortiz! Tata a făcut sport de performanță în liceu ca jucător de volei și la maturitate a descoperit tenisul pentru care a făcut o mare pasiune. Mama glumea și îmi spunea că atunci când ne-am născut eu și sora mea, tata era pe terenul de tenis. 😉 Ca să îți dai seama și mai bine de cât de mult a însemnat acest sport pentru el…. Și am fost crescută în același spirit. Am fost… cum să spun mai bine?… pusă pe schiuri de mică, am învățat să joc tenis din fragedă copilărie, am învățat să patinez și să merg cu rolele. Fără prea multe menajamente, cu chin de multe ori, căzături, julituri și plânsete. Dar le-am prins repede gustul pentru că am fost extrem de motrică și talentată cam la orice activitate fizică făceam.

Digi24.ro

Mesajul surprinzător al lui Friedrich Merz: „Nu le-aş recomanda copiilor mei să meargă în SUA, la studii sau la muncă”

Ce-ai vrut să „te faci”, cum se spune, prima dată… când erai mică?

– Prezentatoare de televiziune! Chiar asta mi-am dorit printre multe altele precum: cântăreață, doctoriță, patinatoare…

Digisport.ro

FOTO Adevărul din spatele imaginilor care au lăsat ”mască” întreaga planetă

„Am ajuns la știrile sportive pentru că am primit o propunere pe care nu am putut-o refuza!”

Cum ai ajuns în televiziune? Care a fost momentul-cheie care ți-a hotărât destinul?

– Am învățat de copil ce înseamnă televiziunea. Mama mea a fost realizatoare de emisiuni muzicale și de divertisment. Am crescut pe platourile de filmare, în studiouri, pe scene de festivaluri, printre cântăreți, actori și tot felul de artiști. Mă imaginam, de copilă, prezentând emisiuni și festivaluri. Și asta am făcut!

Dar la știrile sportive?

– La știrile sportive cumva dintr-un accident… În 2008 am fost chemată să dau un casting la un post mare comercial. La vremea respectivă eram redactor la TVR, în cadrul redacției „Copii”. Și cei de la postul privat m-au plăcut foarte mult, oferindu-mi un post de prezentatoare la sport. Și pentru asta, mi-am înaintat demisia. La scurt timp, am primit un telefon de la fosta mea șefă de la redacția „Copii”. Era pe atunci consiliera președintelui TVR Alexandru Sasu… și am fost chemată în biroul dumnealui. Am crezut în acel moment că se va întâmpla ceva rău, însă, spre surprinderea mea, mi s-a oferit pupitrul știrilor din sport la TVR, în contrapartidă, o mare onoare pe care nu am putut să o refuz. Știi cum e cu „o propunere pe care nu am putut-o refuza”… 😊

„Îmi aduc aminte vag că țineam cu Steaua când eram mică, deși nu văzusem niciun meci în viața mea”

Prima amintire din sport care te-a marcat, de care îți aduci aminte, pe care n-o vei uita niciodată…

– Primele amintiri reale le am de la Jocurile Olimpice din 1992, de la Barcelona, când o generați cu adevărat de aur a României la gimnastică obținea medalii după medalii: Lavinia Miloșovici – două de aur, la sărituri și la sol, argint cu echipa, bronz la individual compus… Cristina Bontaș – bronz la sol… În echipă mai erau Gina Gogean, Vanda Hădărean, Maria Neculiță, Mirela Pașca… cred că n-am uitat pe nimeni…

Ai ținut cu vreo echipă când erai copil? De fotbal sau de orice sport?

– Ca orice copil îmi doream să fac ce vedeam la alții. Îmi aduc aminte vag că țineam cu Steaua când eram mică, deși nu văzusem niciun meci în viața mea… Lăsând glumițele, îmi aduc aminte că trăiam intens fiecare prestație a gimnastelor noastre, fiecare cursă a canotoarelor de aur, fiecare concurs, fiecare proba a sportivilor români de fiecare dată când aveam ocazia.

Din brațele lui Ștefan Bănică Jr, la un… jurnal electoral!

Ai avut un idol în jurnalism, în televiziune?

– Nu neapărat. Însă priveam cu multă admirație prezentatoarele postului național. M-a fascinat mereu rolul prezentatorilor de a furniza acele informații esențiale pentru public, dar și capacitatea de a încânta în același timp audiența. Nu toți aveau aceste calități, însă cei care treceau „sticla”, cei care reușeau să încânte privitorul, erau repere pentru mine.

Care a fost prima apariție pe „sticlă”? Unde, cu ce prilej?

– Prima mea apariție pe „sticlă” a fost când aveam șapte ani… Da, da, șapte ani, nu zâmbi a mirare… 😊 Era prin 1989, înainte de Revoluția din decembrie, la o emisiune pentru copii, la o filmare muzicală a lui Ștefan Bănică jr. Trebuia să fac figurație, eram mulți copii care dansau în jurul lui. Și îmi aduc aminte că m-a remarcat și, la un moment dat, m-a ridicat în brațe și așa și-a terminat interpretarea. Profesional vorbind, însă, prima apariție a fost la un jurnal electoral. Aveam 20 de ani și abia mă angajasem la redacția „Social”, unde redactor-șef era Paul Șoloc. Probabil a văzut un potențial în mine și mi-a propus acest lucru, care a venit cu un mare stres și responsabilitate. A fost prima mea încercare, însoțită de multe bâlbuțe, ca să fiu… blânduță cu mine, și multă presiune. Dar și primul meu contact cu lumea prezentării știrilor la televizor.

„M-au taxat la «Cronica Cârcotașilor»!”

Cea mai dragă amintire legată de sport? De pe stadion, din sală sau din fața televizorului.

– Vizionarea Jocurilor Olimpice din 1992, de la Barcelona, alături de familia mea, din fața televizorului. Îmi aduc aminte cu mult drag, ți-am spus, de execuțiile gimnastelor noastre din fața televizorului, cu inima micuță, micuță, cât un purice.

Dar cea mai dezagreabilă, ca să nu zic cea mai tristă?

– Tot din fața televizorului… Moartea prințesei Diana și ziua fatidică pentru americani, 11 septembrie 2001. Și atentatul de la Madrid, tot într-o zi de 11, dar martie 2004… …și cred că mai pot continua, din păcate…

Și cel mai delicat moment din fața camerei de filmat? Evident, live…

– Pffff…. Au fost multe. Cel mai mare coșmar al meu… și sunt convinsă că și pentru ceilalți colegi de breaslă… erau, și sunt, bâlbele. Unele mai haioase, altele mai puțin, dar toată această presiune m-a marcat cumva. Se punea foarte multă presiune, și acum înțeleg că inutil, pe această impecabilitate a prezentatorului. Se vânau, efectiv, bâlbele, exista și vestita emisiune a „Cârcotașilor”, unde m-au prins și m-au taxat cu, bănuiesc, cea mai neplăcută bâlbuță pe care am avut-o, când am citit o știre fără cap, fără coadă, fără subiect, fără predicat din cauza unei mici erori a prompterului. Au fost situații când credeam că o să se dărâme lumea, că toată suflarea românească le va observa, că poate voi fi scoasă de pe post… evident că asta era doar în mintea mea… și că lumea mă va arăta cu degetul pe stradă. Dar au fost exerciții foarte bune de călire și de înțelegere că, de fapt, cel mai important rol pe care eu îl am acolo este să trec de „sticlă”, să fiu plăcută și să îl țin pe telespectator în fața televizorului, pe postul la care lucrez. Nu să fiu robotul perfect, fără de cusur, ceea ce, evident, este imposbil.

Emoții și… năzbâtii pe scena festivalului „Cerbul de Aur”

Care a fost cel mai frumos moment din cariera ta televizată?

– Cele mai frumoase emoții le-am avut la apariția pe scena „Cerbului de Aur”, la care am visat de mic copil, unde am simțit cea mai mare împlinire profesională. Era în anul 2019 și am prezentat festivalul de la Brașov, alături de Elvin Dandel.

Cum ai ajuns să prezinți festivalul „Cerbul de Aur”?

– M-am născut şi am crescut cu festivalul „Cerbul de Aur” pentru că mama mea a lucrat pe parcursul carierei sale la foarte multe festivaluri, în mod special la „Cerb”. Am prins toate ediţiile de la Braşov, fiind alături de ea, jucându-mă pe scenă, prin culise, printre cei mai mari artişti care au venit la festival, printre oameni de televiziune de mare valoare. Şi aşa am înţeles ce înseamnă acest eveniment, din toate unghiurile posibile. Am fost cucerită pe viaţă de atmosfera unică, de emoţiile puternice pe care le trăiam alături de concurenţi, de tensiunea aceea de „direct” şi de amploarea fenomenului. La „Cerb” am avut ocazia să-i văd în carne şi oase pe Joe Cocker, Kylie Minogue, Ricky Martin, Christina Aguilera, Ray Charles şi mulţi alţi artiști celebri. Şi îmi aduc aminte că tot la „Cerb”, copil fiind, găsisem în spatele scenei un aparat prin care se ţinea legătură cu regizorul din carul de transmisiune, iar eu mă prinsesem că dacă era apăsat, se auzea în cabina acestuia. Şi îl apăsam ca să cânt porţiuni din melodiile interpretate la repetiţii de concurenţi… La un moment dat, din aparat se aude vocea regizorului: „Vă rugăm să încetaţi!”. Aşa că am amintiri legate şi de mici năzdrăvănii pe care le făceam.

„Nadia Comăneci este numărul 1 all time din lume pentru mine”

Ești în TVR de 25 de ani, cum ai rezistat atâția ani la același „loc de muncă”? N-ai primit oferte de la alte televiziuni?

– Ba da, am primit. Însă am rămas fidelă acestui loc pentru că mi-a oferit oportunitatea de a face de toate. Am început ca reporter de divertisment, apoi de social, apoi de redactor la toate redacțiile instituției. Am „călătorit” în toate domeniile de televiziune, am învățat atâtea și nu cred ca aș fi putut face asta în altă parte. Și niciodată nu am fost îngrădită de nimic și de nimeni, în ciuda mentalității că TVR este un loc rigid și neprietenos.

Care este pentru tine TOP 3 cei mai mari sportivi din lume? De ce? Calitatea supremă, un singur cuvânt… două… hai trei pentru a-i descrie…

– Nadia Comăneci pentru talent și muncă, Novak Djokovic pentru mentalul de fier și ambiție, Michael Jordan pentru geniul jocului complet.

Și de la noi?

– Nadia Comăneci, Ilie Năstase, Ivan Patzaichin.

Interviuri cu Robin Williams și Steven Spielberg!

Cu cine ți-ai dori să faci un interviu? Fără să punem bariera „dacă se poate”… No limit… Din toată lumea.

– Iubesc lumea filmului, fiind o mare cinefilă. Și să zicem că aș fi început cu regretatul Robin Williams, pe care l-am adorat pentru rolurile de o sensibilitate extraordinară. Și aș continua cu Steven Spielberg, pe care îl apreciez enorm pentru că a făcut unele din filmele mele preferate…. „Strania poveste a lui Benjamin Button” sau „Lista lui Schindler”…

Calitățile obligatorii ale partenerului de „dublu-mixt”: „Inteligența, siguranța de sine, calmul și respectul față de ceilalți”

Sportul preferat? În care te-ai visa campioană mondială?

– Tenis!

Care este principala calitate a unui bărbat ca să-i acorzi și a doua… întâlnire?

– Sunt mai multe… Inteligența, siguranța de sine, calmul și respectul față de ceilalți.

Cum se împacă partenerul tău „de dublu mixt” cu programul tău, mai ales în week-end-uri? El în ce domeniu lucrează? Îi place fotbalul, are o echipă preferată?

– A fost nevoit să înțeleagă de la început că această meserie presupune un anume program, o anume disciplină. Dar nu a avut o problema cu asta. El, spre deosebire de mine, este un calculat, expert contabil de meserie, foarte ancorat în realitate. Și fost sportiv, a jucat baschet de performanță în tinerețe.

Fetița ta, Aria, face vreun sport? Îi place vreun sport în mod deosebit?

– Am dat-o la tenis de la cinci ani și îl practică de atunci, fiind destul de talentată. Însă este extrem de talentată la sport în general și mă gândesc să încercăm și alte sporturi, ca handbalul sau voleiul.

Toate visurile se leagă de mare…

Dacă tot am vorbit de familie, unde ți-ai petrece week-end-ul ideal?

– Pe malul unei mări turcoaz și nisip fin, cu soarele pe cer și în inimă…

Concediul preferat? Mare sau munte și unde?

– La mare. Aștept să descopăr cea mai frumoasă mare. Până acum cea mai frumoasa mare a fost Marea Roșie.

Unde visezi să-ți petreci pensia? Chiar dacă este, încă, departe…

– Pe malul mării, într-o căsuță pe plajă, într-un sătuc pitoresc…

Mâncarea deloc dietetică pentru care ar uita (și) de silueta de manechin

Cum îți menții silueta de invidiat?

– Natura a fost cea care m-a ajutat mereu. Făcând sport de mică și fiind extrem de activă și în viața adultă, nu am făcut eforturi mari niciodată pentru asta.

Care este mâncarea ta favorită, pentru care ai „uita” (și) de… siluetă?

– Probabil cartofii prăjiți cu brânză peste ei și carne la garniță. Dietetic tare, nu-i așa?! 😊

Unde, în lumea asta mare, te-ai muta chiar de mâine, dacă ipotetic ai pleca din România?

– Hawai, Australia, Italia, Grecia, Spania. Am de unde alege…

Ce-ai fi fost dacă nu erai „pe sticlă? Ce altă meserie ți-ar fi plăcut?

– Artistă. Aș fi fost actriță și cântăreață.

Cine ți-ar fi plăcut să fii, dacă nu erai Eda Marcus?

– Sunt mulțumită cu cine și ceea ce sunt. Cu toate defectele și probleme adunate. Sunt recunoscătoare pentru ce am primit de la divinitate sau univers. Pentru tot.

• „Am rămas fidelă TVR-ului pentru că mi-a oferit oportunitatea de a face de toate. Am început ca reporter de divertisment, apoi de social, apoi de redactor la toate redacțiile instituției. Am «călătorit» în toate domeniile de televiziune, am învățat atâtea și nu cred ca aș fi putut face asta în altă parte. Și niciodată nu am fost îngrădită de nimic și de nimeni, în ciuda mentalității că TVR este un loc rigid și neprietenos”
• „Unul dintre regretele mele este că nu am dat la «Teatru». Am ales «Litere» pentru că mă pregătisem special pentru admitere. Viaţa mi-a oferit momente frumoase, prin intermediul emisiunilor cu caracter artistic, să îmi arăt şi această latură jucăuşă şi extrovertită. Mă gândesc şi acum la faptul că nu aş refuza un proiect de actorie”
• „Îmi place să călătoresc, să ascult jazz, să văd filme, să citesc, să stau pe malul mării sau în clăpari pe pârtie, să mănânc toate prostiile de care am poftă, în special prăjituri… Şi să fac shopping!”