Deputatul Raluca Turcan (PNL) a anunțat că a depus la Parlament proiectul elaborat împreună cu Daniel Fenechiu, liderul senatorilor liberali, pentru modificarea Legii 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Inițiativa a venit în urma tergiversărilor repetate ale Curții, inclusiv prin ieșirea din sală a unor judecători, în ce privește soluționarea sesizării care vizează reducerea cuantumului pensiilor speciale ale magistraților.
Proiectul depus de Turcan nu este o modificare substanțială a legii, vizând probleme de natură disciplinară anume chiulul sau boicotul ședințelor. Reforma CCR a fost un subiect constant în discuția publică, însă inițiatorii acestui proiect nu vor să tulbure prea mult apele la Curte, ci doar să-i determine pe judecătorii de contencios constituțional să facă treaba pentru care iau leafă, anume să soluționeze sesizările primite.
Proiectul are, potrivit unei postări de Facebook a deputatei PNL, trei prevederi importante:
Chiar Raluca Turcan subliniază că nu este vorba de o reformă de amploare a Curții, vizând chestiuni punctuale, legate strict de o minimă seriozitate în exercitarea funcției.
„Niciuna dintre măsurile propuse nu afectează independența judecătorilor Curții Constituționale în exercitarea mandatului şi nici inamovibilitatea pe durata acestuia. Legea face un singur lucru: introduce standarde minime de conduită și responsabilitate într-una dintre cele mai importante instituții. Este important pentru încrederea românilor în instituții ca strategia boicotului politic si a tergiversării judecății să nu își mai găsească sălaș în Curtea Constituțională a României!”, a scris Turcan.
Ea anunțase intenția acestui proiect pe 29 decembrie, a doua zi consecutiv în care Curtea nu a putut lua o decizie privind pensiile speciale ale magistraților din cauza lipsei de cvorum. Turcan anunțase că va include două măsuri care nu se mai regăsesc în proiectul depus: „Recuzarea de drept, atunci când un judecător se află în conflict de interese cu o cauză judecată. Posibilitatea revocării de către Parlament a judecătorilor care încalcă flagrant Constituţia.”
Temperarea ambițiilor în ce privește reforma CCR vine la capătul unor proiecte care promiteau să schimbe radical modul de funcționare al Curții, unele necesitând chiar modificări constituționale. Niciunul nu a fost adoptat, astfel că s-a ajuns în punctul în care politicienii ar fi mulțumiți ca măcar judecătorii să vină la muncă.
Pe vremea când USR era încă un partid relativ nou, parlamentarii săi aveau ambiții mari în ce privește reforma CCR, scopul fiind eliminarea completă a posibilității unor influențe politice asupra deciziilor sale.
În aprilie 2019, a fost anunțat un proiect care prevedea creșterea numărului de judecători de la 9 la 12, cu vot decisiv al președintelui Curții în cazurile de egalitate. Trei membri urmau să fie desemnați de Parlament cu o majoritate de două treimi din numărul total al parlamentarilor, trei numiți de președinte, iar șase să fie aleși de către magistrați prin scrutin general, pe un model asemănător celui alegerilor pentru CSM. Era crescută vechimea minimă în domeniul juridic de la 18 la 25 de ani, iar nu puteau fi desemnați judecători persoane care fuseseră membri de partid în ultimii 9 ani, anteriori numirii. De asemenea, Curtea nu mai putea soluționa conflictele juridice de natură constituțională și era eliminată posibilitatea deciziilor interpretative.
După trei ani, USR a venit cu un alt proiect de reformă a Curții, prin care era fixat un termen maxim de soluționare a sesizărilor, de 60 de zile. Totodată, era introdusă și obligativitatea transmiterii online a ședințelor și a publicării tuturor documentelor care au stat la baza unei decizii. Pentru excepțiile de neconstituționalitate, urma să fie introdus un sistem în două trepte: un complet de trei judecători analiza excepția ca primă instanță, după care un eventual recurs era analizat de către un complet de cinci judecători.
Cum proiectele USR au fost anunțate când partidul era în opoziție, șansele lor de adoptare erau aproape inexistente. PNL a venit cu un proiect de reformare a CCR când era la putere, însă nici acesta nu a avansat întrucât necesita modificarea Constituției. În esență, era menținut mecanismul actual de numire (trei de Camera Deputaților, trei de Senat și trei de președintele României), însă judecătorii trebuiau selectați din rândul magistraților, care trebuiau să primească avizul Consiliului Superior al Magistraturii.
Acum, după șase ani de la anunțarea proiectului, este îndoielnic că liberalii ar mai susține o asemenea soluție în contextul scandalurilor recente care au marcat activitatea CSM în perioada Lia Savonea, precum și a justiției în general. În plus, CSM a fost autorul multora dintre sesizările care au blocat proiecte guvernamentală, inclusiv cel al inițiat de guvernul Bolojan privind pensiile speciale ale magistraților.
Mult mai modest în ambițiile sale a fost proiectul unui deputat PNL, Alexandru Kocsis, care a depus, în decembrie 2020, un proiect care se mărginea doar să fixeze un termen limită de soluționare a sesizărilor, de 45 de zile. Nici acest proiect nu a fost adoptat, deși nu necesita nici modificarea Constituției și nu producea schimbări esențiale în modul de funcționare al Curții. Plus că nu am mai fi avut situația în care românii așteaptă de luni de zile să vadă ce se decide cu pensiile magistraților.
Reforma CCR pare să se fi stopat în 2018, de când datează ultima modificare consistentă a Legii 47/1992, propusă de PSD, altminteri un partid foarte reținut când vine vorba de modificarea acestei legi. În perioada în care social-democrații se aflau la putere, sub conducerea lui Liviu Dragnea, reforma CCR a constat în introducerea pensiilor speciale pentru judecătorii Curții, „încununarea” unui sistem de privilegii care rămâne și astăzi nedemantelat.
Iar condițiile de pensionare a acestora sunt mai mult decât generoase. „Judecătorii Curții Constituționale cu o vechime în activitatea juridică sau în învățământul juridic superior de cel puțin 25 de ani, indiferent de vârstă și de data pensionării, beneficiază, la cerere, de pensie de serviciu egală cu 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizația de încadrare brută lunară și sporurile avute. Pentru fiecare an care depășește vechimea menționată, la cuantumul pensiei se adaugă câte 1% din baza de calcul, fără a o putea depăși. Pensia astfel stabilită se actualizează în raport cu indemnizația de încadrare brută lunară și sporurile aferente ale judecătorilor Curții Constituționale (…) Pensia de serviciu poate fi cumulată cu orice venituri realizate.”