Ce legătură există între Bitcoin și Richard Nixon. Decizia de acum 50 de ani care a dus la apariția monedelor virtuale

Recent, s-au împlinit 50 de ani de la una dintre cele mai importante decizii ale unui președinte american.

În data de 15 august 1971, Richard Nixon a pus un adevărat punct de cotitură pe harta istoriei lumii, în timpul unei conferințe de presă în care a declarat că Statele Unite nu vor mai cumpăra dolari ai guvernelor străine în schimbul aurului.

Anunțul lui Nixon a avut și încă are ramificații semnificative pentru economia globală, chiar și la jumătate de veac distanță. La momentul respectiv, era un semnal că SUA este prea slabă pentru a mai putea ancora sistemul monetar global, așa cum o făcuse în ultimii 25 de ani până atunci.

Sigur, economia SUA rămânea cea mai mare și mai importantă, însă unicitatea dominației sale ajungea la final.

Digi24.ro

Misterul unei crime a fost elucidat după 30 de ani. Mărturia unui copil de 4 ani i-a dat de gol pe autori

Efectele acestei decizii anunțate de Nixon în august 1971 încă se resimt în prezent. Crearea monedei euro, dispariția manufacturilor din Statele Unite, apariția criptomonedelor și abilitatea băncilor centrale de a imprima, teoretic, bani ”fără număr”, toate sunt decizii ce se leagă momentul de acum 50 de ani.

Decizia lui Nixon, finalul epocii Bretton Woods

Decizia lui Nixon nu trebuie să-i fie imputată întru totul, deoarece a fost mai degrabă un mesager și nu un decident, neavând prea mult spațiu de manevră.  Sistemul de management economic internațional creat la Bretton Woods, în 1944, își atingea limitele.

Conform acestui acord, monedele precum lirele englezești, francii francezi și mărcile germane erau legate de dolar, la curs de schimb fix.

Pentru a asigura stabilitatea sistemului, dolarul a fost mai departe legat de aur la valoarea de 35 de dolari pentru o uncie (n.r.: o uncie are 28,34 grame). Fiecare țară care avea dolari în conturi îi putea schimba pentru aur.

Digisport.ro

Luptătorul suspendat pe viață pentru gestul golănesc pe care l-a făcut către fata din ring a rupt tăcerea! Mai rău a făcut

Această activitate era din ce în ce mai frecvent practicată de statele lumii, deoarece încrederea în dolar începuse să scadă, pe fondul inflației în creștere din SUA, dar și din cauza balanței de deficit a plăților.

Rezervele de aur depozitate la Fort Knox s-au golit rapid, astfel că Nixon s-a văzut nevoit să pună punct sistemului de la Bretton Woods, la câteva zile după ce o navă franceză a ancorat în Manhattan, sosind cu ordine de la Georges Pompidou, pentru a repatria aurul găzduit de Rezerva Federală.

Richard Nixon a insistat că decizia era una temporară, dar 50 de ani mai târziu, e foarte evident că nu a fost așa. Momentul a fost la fel de semnificativ precum decizia Marii Britanii de a rupe legătura dintre liră și aur, din august 1931. Acel moment a semnalizat încheierea epocii standardului de aur al secolului al XIX-lea. 

Consecințe neașteptate ale renunțării la standardul de aur pentru dolar

Milton Friedman, dar și alți economiști au fost încântați. Aceștia afirmau că renunțarea la ratele de schimb fixe va duce la o stabilitate sporită și la o inflație scăzută, deoarece valoarea monedelor va fi dictată de piețele financiare, introducând astfel un factor al disciplinei, care va constrânge guvernele să fie sincere.

Din păcate, însă, lucrurile n-au funcționat astfel, iar presiunea crescândă a inflației s-a accentuat. Petrolul se tranzacționează în dolari, astfel că o consecință a devalorizării monedei americane a reprezentat-o faptul că statele producătoare de petrol primeau mai puțini bani pentru fiecare baril vândut.

În mod nesurprinzător, aceste state au crescut prețul petrolului. La doar doi ani după anunțul lui Richard Nixon, economia globală se confrunta cu o creștere de patru ori a prețului petrolului.

SUA și alte state occidentale s-au străduit să opereze, confruntate cu acest șoc inflaționar. Profitabilitatea companiilor a suferit, astfel că firmele au fost constrânse să-și mute fabricile în alte zone ale lumii, unde costurile de producție erau mai ieftine.

Statele Unite au început să ia măsuri dure împotriva creșterii inflației abia la finele anilor 1970. Până la acea vreme, însă, Deng Xiaoping începuse reformele care vor transforma China într-o superputere industrială. La cinci decenii după abolirea sistemului Bretton Woods, China a ajuns o amenințare pentru SUA mai mare decât a fost vreodată Uniunea Sovietică.

Yuanul renminbi mai are destul până să conteste poziția dolarului ca valută aleasă pentru rezerve în jurul lumii și s-ar putea să nu atingă niciodată acest nivel. Investitorii știu că pot să scoată oricând bani din SUA, însă nu au această certitudine și în cazul Chinei.

În 2019, în calitate de guvernator al Băncii Angliei, Mark Carney a sugerat ideea unei monede digitale globale – susținută de mai multe bănci centrale – ca înlocuitor al dolarului. Carney afirma că planul său va putea stabiliza piețele financiare afectate de dispute comerciale, notează theguardian.com.

Dacă planul lui Carney va deveni realitate vreodată, va marca pasul final în transformarea de la un sistem în care monedele sunt susținute de un obiect tangibil, aurul, la un sistem virtual. Îngrijorările criticilor față de acest aspect sunt reale.

Există și motive întemeiate pentru asta. Decizia lui Nixon a dus la o creștere rapidă a schimbului de valută. Piețele de schimb străine pot fi foarte imprevizibile, însă. Guvernele încearcă să-și asigure un avantaj competitiv manipulându-și monedele și folosindu-se de politici comerciale protecționiste.

Bani imprimați la discreție și fără limite

Un mod de a face asta este facilitarea cantitativă, un proces prin care băncile centrale creează bani prin cumpărarea de obligațiuni. Trilioane de dolari, euro, lire și yeni au fost pompate astfel în economia globală doar în ultimul deceniu.

Teoriile economice clasice sugerează că o creștere atât de mare a cantității de bani disponibili ar trebui să ducă și la o creștere abruptă a inflației, ceea ce totuși nu s-a întâmplat, cel puțin nu momentan.

Iar Bitcoin a apărut ca răspuns la existența monedelor fiduciare (monede emise de autorități centrale, care nu sunt susținute de un obiect tangibil, precum aurul).

Creatorii Bitcoin sunt de părere că posibilitatea guvernului să controleze monedele este problematică atât pentru economie, cât și pentru societate.

Cea mai recentă etapă de facilitare cantitativă, începută în noiembrie 2008, a pornit după ce SUA a început să imprime bani pentru a cumpăra garanții garantate prin credite ipotecare și ulterior obligațiuni de stat.

Criptomonedele au avut nevoie de aproximativ un deceniu pentru a deveni populare, însă pe măsură ce SUA și alte state au imprimat din ce în ce mai mulți bani, oamenii au început să fie atrași de prospectul monedelor virtuale. Atât de mult încât un Bitcoin a ajuns să fie tranzacționat la 63.729,5 dolari, în momentul său de glorie de acum câteva luni.