Ionel Dănciulescu, unul dintre cei mai valoroși atacanți din istoria Ligii întâi, mărturisește că venirea pe lume a fiice lui i-a schimbat toate prioritățile. Ne povestește, cu emoție și cum și-a cunoscut, acum 26 de ani soția, pe frumoasa Mihaela.
Căsătorit de 26 de ani cu Mihaela, fost dinamovist recunoaște cu mâna pe inima că soția lui a fost stâlpul casei, persoana cerebrală din relația lor. Într-un interviu oferit în exclusivitate pentru FANATIK, celebrul fotbalist ne spune că de fiecare dată a știut să-l tragă de mânecă atunci când greșea și să-l susțină necondiționat atunci când avea nevoie.
Ionel Dănciulescu povestește că venirea pe lume a fetei lui, Diana, l-a maturizat foarte tare. Chiar dacă nu a reușit să o ducă la școală mai mult de 50 de ori în toată acea perioadă, Ionel Dănciulescu recunoaște că toate prioritățile i s-au schimbat odată cu nașterea fiicei lui.
Îți mai aduci aminte cum ai cunoscut-o pe Mihaela? Știa cine ești sau atunci a aflat?
Ionel Dănciulescu: Nu știa, ne-am cunoscut prin niște prieteni comuni. Ne-am văzut și asta a fost. După aceea a aflat cu ce mă ocup. Asta și pentru că sora ei geamănă este căsătorită cu Marius Cheregi. Era în anul 1996 și eram la Dinamo atunci.
Sunteți împreună de 26 de ani. Există un secret ca o relație să dureze atât de mult?
Nu știu, dar au fost și momente bune și mai puțin bune. Contează foarte mult persoana de lângă tine, să ai un echilibru, să fii o persoană cerebrală. Sunt momente când poate și faima, și anumite lucruri care se întâmplă în jurul tău te pot afecta. Și dacă nu ai un om cerebral care să te tragă de mânecă, să îți spună când greșești, nu e bine. Contează enorm acest lucru.
Deși am avut o carieră prolifică, Mihaela a fost stâlpul casei. Eu făceam cumpărături și atât. În rest se ocupa ea de copil, de casă, de plăți și așa mai departe. Pentru mine a fost de un real ajutor, nu m-aș fi putut descurca fără Mihaela.
Când te gândești la soția ta, care sunt primele trei cuvinte care îți vin în minte?
Matură, inteligentă și cerebrală. Eu sunt un tip mai copilăros. Și la vârsta asta mai sunt cu capul în nori, dar ea este cea cu picioarele pe pământ. A știut să gestioneze foarte bine momentele din cariera mea și din viața de cuplu.
Crezi că i-a fost greu să trăiască alături de un fotbalist de carieră? Ești un om greu sau ușor de suportat?
Eu zic că sunt ușor de suportat, sunt un tip calm și liniștit. Mai am și momente de flower power. Așa sunt și așa voi rămâne, m-a acceptat de la început, deci nu mai are ce să-mi facă (n.r. râde).
Cât de mult te-a schimbat venirea pe lume a Dianei?
Foarte mult. Poate la momentul ăla chiar m-am maturizat într-o oarecare măsură. Și azi mai am minte și suflet de copil, dar nașterea ei m-a adus cu picioarele pe pământ. Te schimbă foarte mult un copil. E altceva, ai responsabilități, alte lucruri de făcut. Eu nu știu dacă am dus-o de 50 de ori la școală sau să mă duc s-o iau. Nu știam decât de antrenamente și de casă, atât.
În general copiii urmează cariera părinților, dar Diana a ales medicină veterinară. Cum ai reacționat când ți-a spus ce vrea să facă?
Am dat-o la toate sporturile posibile și nu i-a plăcut niciunul. Asta cu medicina veterinară a venit pentru că iubește foarte mult animalele. După BAC a existat un moment în care s-a întrebat ce o să facă mai departe. Diana a fugit mereu de un profil real. Mihaela își dorea să facă o facultate de limbi străine, dar eu cu Diana am câștigat în favoarea medicinei veterinare.
Dacă ar fi să ștergi ceva din trecutul tău, la ce lucru sau întâmplare ai renunța?
Nu aș șterge nimic pentru că asta a fost viața mea. Nu am niciun regret. Poate aș fi luat anumite decizii puțin altfel, dar așa a fost să fie până la urmă. Nu regret nimic, viața a fost și cu bune și cu rele. Nimeni nu are o viață perfectă, imaculată.