News

Ce s-a ales de reședințele regale din România. Palatele în care s-au răsfățat liderii comuniști după abolirea monarhiei. Foto

Unele dintre reședințele regale din România au ajuns în pragul prăbușirii sau chiar au fost distruse, în timp ce altele și-au regăsit gloria de altădată.
06.06.2023 | 09:33
Ce sa ales de resedintele regale din Romania Palatele in care sau rasfatat liderii comunisti dupa abolirea monarhiei Foto
Statuia regelui Carol I în fața palatului Peleș/ Foto: Inquam Photos - Adel al-Haddad
ADVERTISEMENT

În timpul celor 81 de ani (1866-1947) în care dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen a condus România a apărut o rețea vastă a reședințelor regilor și a membrilor familiei. Unele dintre acestea, precum palatul Peleș sau palatul Cotroceni, sunt bine cunoscute publicului larg, însă altele sunt relativ necunoscute, existând chiar cazuri în care unele au ajuns într-un stadiu avansat de degradare.

Palatul Regal din București

r1-hepta
Palatul Regal găzduiește acum Muzeul Național de Artă/ Foto: Hepta

Regele Carol I a ajuns în România în 1866 și și-a stabilit reședința în palatul domnesc folosit și de predecesorul său, Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), mai cunoscut sub numele de Casa Golescu, un edificiu construit 1812-1815, de dimensiuni relativ modeste pentru un suveran. În 1926 un incendiu a afectat corpul central al clădirii, iar în anii 30 regele Carol II decide demolarea clădirii și ridicarea pe același amplasament al unui nou palat regal, care va fi inaugurat în 1937.

ADVERTISEMENT

În noul palat a depus jurământul ca monarh, pe 6 septembrie 1940, regele Mihai I. După lovitura de stat din 23 august 1944, prin care mareșalul Ion Antonescu a fost îndepărtat de la putere, palatul a fost bombardat de aviația germană, suferind distrugeri serioase. După abdicarea regelui Mihai pe 30 decembrie, Palatul Regal a devenit Palatul Republicii, fiind folosit pentru diverse evenimente de către regimul comunist până în anul 1953 când a devenit Muzeul Național de Artă al României, destinație pe care o are și astăzi.

Catafalcul liderului comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost depus aici în 1965. În timpul revoluției din 1989, clădirea a fost afectată de un incendiu ce a distrus o parte din operele de artă găzduite. Ulterior, au fost reînnodate legăturile cu trecutul monarhic ale edificiului, Sala Tronului fiind reamenajată și introdusă în circuitul turistic. În această sală, au fost depuse trupurile reginei Ana și regelui Mihai, înainte de înmormântarea lor în necropola regală de la Curtea de Argeș.

ADVERTISEMENT

Casa Nouă a Palatului Regal

r2-casa-noua-wiki
Casa Nouă a Palatului Regal, după bombardamentul din 24 august 1944/ Foto: Wikipedia

A fost o mică vilă construită în anii 30, în spatele Palatului Regal, pe un amplasament pe care acum se află Sala Palatului. Aceasta a fost locuința propriu-zisă din București a regelui Carol II și a fiului său, marele voievod Mihai, întrucât Palatul Regal era folosit doar în scopuri oficiale. Cele două clădiri erau legate de un tunel de serviciu.

Pe 23 august 1944, regele Mihai l-a primit în audiență pe mareșalul Antonescu în această vilă și i-a cerut să iasă din războiul împotriva Aliaților. Cum mareșalul a refuzat, regele a ordonat arestarea sa. A doua zi, aviația germană a bombardat Palatul Regal pe care l-a avariat, însă Casa Nouă a fost mult mai serios afectată astfel că a fost demolată.

ADVERTISEMENT

Palatul Cotroceni, construit în trei etape

r3-holuldeonoare-presidency
Holul de Onoare al Palatului Cotroceni/ Foto: presidency.ro

Palatul Cotroceni este mai cunoscut ca reședință a președintelui României, însă acesta își desfășoară activitățile legate de funcție într-o aripă recent construită, în anii 70, la ordinul lui Nicolae Ceaușescu. Aripa veche datează din secolul XVII și este astăzi muzeu. Inițial, clădirea a fost ridicată ca mănăstire de către domnitorul Șerban Cantacuzino, iar Carol I a folosit-o ca reședință de vară la începutul domniei sale.

Ulterior a dispus construirea unui palat separat, care urma să devină reședința prințului moștenitor Ferdinand. Acesta s-a mutat aici în 1896, împreună cu soția sa, principesa Maria, însă lucrările au durat până în perioada interbelică. În sufrageria mare a palatului a avut loc, în august 1916, Consiliul de Coroană în care s-a decis intrarea României în Primul Război Mondial. După abolirea monarhiei, palatul a fost redenumit Palatul Pionierilor. Clădirea a suferit avarii importante la cutremurul din 1977. După Revoluția din 1989, aripa nouă a devenit reședință prezidențială, în timp ce fost reședință regală a devenit Muzeul Național Cotroceni, fiind gestionat de către Administrația Prezidențială.

ADVERTISEMENT

Palatul Kiseleff, casa unui republican înfocat

r4-eximbank-wiki
Vila de pe Kiseleff a Casei Regale/ Foto: Wikipedia

Pe bulevardul Kiseleff, vis-à-vis de sediul central al PSD, se află o vilă elegantă în care se află sediul central al băncii de stat Eximbank. Anterior, vila fusese tot sediu de bancă, ING. Însă istoria clădirii este mult mai veche și mai spectaculoasă. Vila a fost construită de către familia Candiano-Popescu. Unul dintre membrii acesteia, Alexandru Candiano-Popescu, a fost capul rebeliunii de la Ploiești din 1870 prin care s-a încercat detronarea lui Carol I și proclamarea republicii. Spre indignarea principelui, acesta și ceilalți capi ai răzmeriței au fost achitați de instanță, însă zece ani mai târziu, Candiano-Popescu devenea adjutant al monarhului pe care încercase să-l răstoarne.

Vila din Kiseleff a fost vândută unui fost primar al Buzăului, Constantin Iarca, iar acesta a vândut-o regelui Carol I, în 1909. Regele a refăcut clădirea ce a devenit pentru scurtă vreme reședința principelui Carol, viitorul rege Carol II, a soției sale, Elena și a principelui Mihai. Aici a avut loc, pe 8 iunie 1930, prima întrevedere între Carol și Mihai, după ce primul se întorsese în țară ca să-și detroneze fiul. În 1948, vila a fost naționalizată și transformată în centrul cultural al ambasadei URSS la București.

Palatul Elisabeta, reședință regală și în zilele noastre

r5-elisabeta-inquam-ganea
Palatul Elisabeta/ Foto: Inquam Photos – Octav Ganea

Este una dintre reședințele regale care a revenit astăzi la destinația inițială, fiind în momentul de față reședința familiei regale în București din anul 1997. Palatul a fost construit în 1937, fiind o combinație stranie de stil maur cu brâncovenesc. Clădirea, aflată lângă Muzeul Satului, a fost ridicată la ordinul regelui Carol II, pentru sora sa, Elisabeta. Aceasta a fost căsătorită cu regele Greciei, George II, însă după divorțul de acesta a revenit în țară în 1935.

După bombardamentele aviației germane din august 1944, regele Mihai s-a mutat în palatul mătușii sale, pe care oricum aceasta nu prea l-a folosit, preferând castelul Peleș. În această clădire, regele Mihai a fost nevoit să semneze actul de abdicare, pe 30 decembrie 1947. Oficial, palatul este încă în proprietatea statului român, Casa Regală având doar drept de folosință. Palatul este folosit nu doar ca reședință, ci și pentru diverse evenimente oficiale, precum recepții de 10 mai sau vizitele unor demnitari străini. De exemplu, pe 3 aprilie, Custodele Coroanei, principesa Margareta, a primit-o la Palatul Elisabeta pe Maia Sandu, președintele Moldovei.

Reședințele regale de lângă București

În anii 30, la Snagov a fost ridicat un palat pentru fratele regelui Carol II, prințul Nicolae, însă acesta nu a apucat să se bucure prea mult de reședința sa întrucât i-a fost confiscată din dispoziția monarhului, nemulțumit că prințul se căsătorise morganatic cu Ioana Doletti, fără acordul fratelui său, așa cum cerea statutul Casei Regale. Ulterior, palatul de la Snagov a fost reședința mareșalului Ion Antonescu și a primului lider comunist al României, Gheorghe Gheorghiu-Dej. În anii 70 palatul a fost extins fiind transformat în reședință a președintelui Nicolae Ceaușescu, folosit îndeosebi pentru întruniri ale guvernelor comuniste de atunci.

După revoluție, în această clădire a fost semnată Declarația de la Snagov, pe 21 iunie 1995. Documentul era un angajament al tuturor partidelor parlamentare de atunci de a susține integrarea în Uniunea Europeană a României, fiind considerat momentul în care țara noastră s-a angajat definitiv pe drumul integrării euro-atlantice. În momentul de față, clădirea este în administrare privată, fiind folosită pentru evenimente precum nunți, botezuri sau petreceri corporate. De exemplu, în 2012, aici a avut loc nunta Elenei Băsescu, fiica cea mică a fostului președinte Traian Băsescu.

Domeniul de la Scroviștea este cel mai puțin cunoscut publicului dintre toate reședințele folosite de către președinții României. Pe domeniul de peste 2.600 de hectare, aflat între Periș și Ciolpani, a fost ridicată o vilă de către regele Ferdinand, ce a fost extinsă apoi de către regina Maria. Regele Carol II a edificat un palat impresionant care încă era în stadiu de construcție în 1940, anul în care monarhul a trebuit să abdice. După război, a fost folosit pentru încartiruirea trupelor sovietice pentru ca în 1959 să fie demolat. În locul său au fost ridicate câteva vile de mai mici dimensiuni.

După 1990, a intrat în administrarea RA-APPS fiind folosit de către președinții României pentru întâlniri discrete, departe de ochii publicului, astfel că astăzi nu există fotografii publice privind aspectul actual al complexului. Se pare că Ion Iliescu a fost foarte încântat de domeniul de la Scroviștea, el luând în calcul posibilitatea de a cere autorizația de a folosi una dintre ele și după încheierea mandatului, însă a renunțat apoi la idee.

Tot aproape de Capitală, la Copăcenii de Sus, actualul 1 Decembrie, se află conacul Filipescu, ridicat de către arhitectul francez Paul Gottereau, la comanda boierului George Emanuel Filipescu, fost mareșal al Palatului Regal. Acesta a donat conacul și domeniul aferent principesei Maria, viitoarea regină. În perioada comunistă, a funcționat ca sediul unei gospodării de partid, pentru ca apoi să devină proprietate privată.

r6-filipescu-monumente
Conacul Filipescu, primit în dar de regina Maria/ Foto: monumenteuitate.org

Complexul de la Sinaia

r8-peles-wiki
Palatul Peleș din Sinaia/ Foto: Wikipedia

Domeniul regal de la Sinaia este și astăzi în proprietatea familiei regale căreia i-a fost retrocedat 2007. Nefiind construit cu bani publici, ci doar cu veniturile personale ale regelui Carol I, palatul Peleș a fost proprietatea privată a acestuia astfel că domeniul de la Sinaia nu a făcut parte din Domeniile Regale care, din punct de vedere juridic, aparțineau statului român. Primul rege al României a descoperit frumusețea regiunii în urma unei vizite făcute la mănăstirea Sinaia. De altfel, el venea împreună cu regina Elisabeta în fiecare vară la această mănăstire până când a fost construit palatul. Cu cele 160 de camere ale sale, palatul Peleș este de departe cea mai impresionantă reședință regală din România. Lucrările au durat mai multe decenii, fiind încheiate cu puțină vreme înaintea de moartea lui Carol I, în 1914.

Totodată, regele a dispus construirea unui palat mai mic, Pelișor, pentru moștenitorii săi, principele Ferdinand și principesa Maria, între anii 1899-1902. Cum stilul neogotic german al Peleșului nu era tocmai pe placul principesei, aceasta s-a implicat în decorarea Pelișorului, cu influențe Art Nouveau și ale stilului brâncovenesc, precum și cu decorațiuni de origine celtică sau bizantină. În Pelișor și-au petrecut primii ani de viață cei șase copii ai cuplului princiar.

r7-foisor-monumenteromania.ro
Palatul Foișor/ Foto: monumenteinromania.ro

Însă complexul nu se reduce la cele două palate, alte clădiri având inițial scopuri administrative însă nu numai. Castelul Foișor a apărut inițial ca o cabană de vânătoare, pe care au folosit-o regele Carol I și regina Elisabeta până la momentul în care Peleșul a devenit locuibil. Cabana a ars într-un incendiu în 1932, iar Carol II a decis să facă un palat mai vast. Noul edificiu a fost preferat Peleșului de către regele Mihai și regina-mamă Elena care au folosit Foișorul ca reședință până când suveranul a fost nevoit să abdice. Actualmente, Foișorul este tot în proprietate statului român fiind reședință de protocol. De altfel, clădirea a fost extinsă în anii comunismului. Tot în complexul de la Sinaia se află și Vila Șipot, care a fost locuită de către arhitectul Karel Liman, precum și Casa Cavalerilor.

Palatul de la Săvârșin

r9-savarsin-wiki
Palatul de la Săvârșin, după restaurare/ Foto: Wikipedia

Este singura proprietate achiziționată personal de către regele Mihai, în 1943. Clădirea a fost ridicată în a doua jumătate a secolului XVIII și a fost în proprietatea mai multor familii nobiliare maghiare. Reședința regală a fost retrocedată în 2001, pentru ca în 2007 să fie demarate ample lucrări de restaurare, finalizate după opt ani. Lucrările au vizat inclusiv refacerea parcului de 6,5 hectare.

După stabilirea definitivă în România a familiei regale, Săvârșinul a devenit reședința de iarnă a acesteia. Astfel, regele Mihai și regina Ana își petreceau sărbătorile de iarnă la Săvârșin, județul Artad, primind colindătorii de Crăciun. Începând cu anul 2021, reședința de la Săvârșin este deschisă publicului, în intervalul mai-octombrie.

Relativ aproape de Săvârșin, dar în județul învecinat, Timiș, se află conacul de la Banloc, pe care regina Elisabeta a Greciei l-a cumpărat în 1935 de la o familie nobiliară maghiară. După lucrări intensive de refacere a domeniului a urmat o perioadă de decădere abruptă. Mătușa regelui Mihai a trebuit să părăsească țara odată cu suveranul, după abdicarea acestuia. De altfel, trenul regelui a oprit la Banloc ca să o ia și pe regină care apoi s-a stabilit la Cannes.

După plecarea reginei Elisabeta, conacul a fost devastat, statuile parcului fiind distruse, iar biblioteca a fost incendiată. Apoi a găzduit o fermă agricolă, un orfelinat și un azil de bătrâni, iar clădirea s-a degradat constant. Și în momentul de față procesul de degradare continuă, Ministerul Culturii nereușind să dea clădirii o destinație adecvată.

r13-banloc-monumenteuitate
Conacul de la Banloc al reginei Elisabeta a Greciei, sora lui Carol II/ Foto: monumenteuitate.org

Reședințele reginei Maria de la Marea Neagră

r11-balcic-wiki
Domeniul reginei Maria de la Balcic/ Foto: Wikipedia

Reședința preferată a reginei Maria a fost domeniul de la Balcic, ridicat în perioada interbelică, fiind un complex din mai multe vile, în mijlocul unei grădini. Înainte să moară, în 1938, regina a cerut ca inima să-i fie depusă într-o urnă la Balcic, dorință care inițial a fost respectată. Însă în 1940 România a trebuit să cedeze Cadrilaterul Bulgariei, cu tot cu domeniul de la Balcic care a trecut în patrimoniul casei regale a Bulgariei. Caseta cu inima reginei se găsește astăzi în palatul Pelișor de la Sinaia. În timpul războiului, palatul a fost devastat de către soldați ai armatei sovietice, iar în anii 50 a fost folosit drept casă de odihnă pentru nomenclatura comunistă bulgară. În anii 60, s-a decis amenajarea complexului ca muzeu, iar grădina botanică este administrată de Universitatea din Sofia.

Însă Balcicul nu a fost singura reședință regală de pe litoral. Prima a fost construită în primii ani ai secolului XX, fiind gândită ca sediu al prefecturii Constanța, dar cu capacitatea de a fi reședință regală de vară. Ulterior, edificiul a fost transferat Tribunalului Constanța, ceea ce a făcut necesară o nouă reședință pentru familia regală. Vila regală de la Mamaia a fost inaugurată în 1926, însă regina Maria a făcut-o cadou reginei Elena, mama regelui Mihai. După reîntoarcerea în țară a lui Carol II, regina Elena a fost forțată să plece din România astfel că a vândut armatei reședința de la Mamaia, iar cu banii obținuți a cumpărat o vilă la Florența.

r10-mamaia
Vila regală din Mamaia

Ca și domeniul de la Balcic, vila din Mamaia a fost devastată de armata sovietică, iar în anii comunismului a funcționat ca un club pentru turiștii străini. După revoluție a fost restaurant și apoi privatizată, însă contractul de privatizare a fost anulat de instanță. Clădirea se află într-o avansată stare de degradare.

Castelul Bran și castelele de vânătoare ale familiei regale

Castelul Bran a intrat în patrimoniul casei regale în anul 1920, când orașul Brașov l-a donat reginei Maria, în semn de recunoștință pentru contribuția ei la realizarea Unirii din 1918. Regina l-a lăsat moștenire fiicei sale celei mai mici, principesa Ileana, care se căsătorise cu un membru al familiei Habsburg, arhiducele Anton de Austria. În timpul celui de-al doilea război mondial, principesa s-a reîntors în România și a locuit la Bran până la abolirea monarhiei și naționalizarea subsecventă a castelului.

Spre deosebire de alte reședințe regale, Branul a avut o soartă ceva mai bună, fiind amenajat ca muzeu și deschis publicului încă din anii 50. În anul 2006, castelul a fost restituit unuia dintre fiii principesei, arhiducele Dominic. În continuare, castelul Bran funcționează ca muzeu. Din păcate, moștenitorii principesei Ileana nu au avut aceeași grijă de o altă proprietate a mamei lor, conacul de la Poieni, județul Iași. După ce a funcționat în anii comunismului ca spital de copii, proprietatea a fost restituită, cu obligația aferentă a întreținerii sale ca monument istoric. Moștenitorii au scos conacul la vânzare la un preț prohibitiv și nici nu au început lucrările de refacere. Soarta clădirii a fost pecetluită de localnici din Poieni care au început să fure din cărămizile clădirii, care acum este în pragul prăbușirii.

În anii 20, regele Ferdinand a cumpărat un teren de câteva hectare la Lăpușna, județul Mureș, unde a început lucrările la un castel de vânătoare. Bătrânul rege nu a mai apucat să vadă lucrările finalizate, acestea fiind terminate abia în 1933, la șase ani de la moartea lui. Prin testament, Ferdinand a lăsat castelul celui de-al doilea fiu, principele Nicolae. Acesta a trebuit să renunțe la castelul de la Lăpușna după căsătoria sa morganatică.

Ca nou proprietar, regele Carol II l-a avut ca invitat la Lăpușna pe regele Alexandru al Iugoslaviei, care era căsătorit cu sora regelui româna, principesa Mărioara. De asemenea, și Mihail Sadoveanu a fost un oaspete frecvent al regelui pentru partidele de vânătoare. Destinația castelului a fost păstrată și după căderea monarhiei, însă beneficiari au devenit membrii nomenclaturii comuniste și invitații acesteia din țările „vecine și prietene”: secretarul general al PCUS Nikita Hrușciov, președintele bulgar Todor Jivkov sau președintele iugoslav Iosip Broz Tito. După revoluție, domeniul a fost privatizat, fiind cumpărat de o firmă de turism din Târgu Mureș.

r12-itcani-monumenteuitate
Castelul de vânătoare de la Ițcani a ars în 1958/ Foto: monumenteuitate.org

Un alt castel de vânătoare al familiei regale a fost cel de la Ițcani, în județul Suceava, construit în anii 1920. Deși avea mai multe nivele, clădirea a fost construită din lemn. Din acest motiv, un incendiu care a avut loc în 1958 a distrus complet edificiul care nu a mai fost refăcut ulterior. Tot în Moldova, familia regală a deținut o vilă în orașul Bicaz, județul Neamț. Vila a fost construită pe vremea regelui Carol I, iar în perioada comunistă a devenit sediul primăriei.

ADVERTISEMENT