Au trecut 81 de ani de la abdicarea Regelui Carol şi instalarea pe tron a tânărului Mihai. Era pentru a doua oară când acesta conducea ţara, dar auspiciile erau unele nu tocmai bune. Din nefericire, al doilea război mondial bătea la uşă, în timp ce România pierduse deja teritorii importante. Presa de atunci nu a ratat momentul şi a încercat să transmită populaţiei felul în care se schimbă peste noapte întreaga ţară.
Astfel, ziarul Universul a titrat pe prima pagină că „M.S Regele Mihai a depus jurământul”. De asemenea, jurnaliștii au încercat să explice și care îi sunt preorogativele tânărului rege, unul care abia trecuse de emoțiile examenului de Bacalaureat.
A existat chiar și o ediție specială a ziarului, una în care s-a anunțat că „Regele Carol II a abdicat în favoarea Marelui Voievod Mihai de alba Iulia”. Chiar pe prima pagină a fost tipărit mesajul lui Carol către țară.
România, ziarul care era condus de Cezar Petrescu, autorul romanelor Întunecare, Calea Victoriei sau Aurul negru, anunța că generalul Ion Antonescu a fost investit președinte al Consiliului de miniștri cu depline puteri pentru conducerea statului român. Fără prea multe cuvinte despre noul rege, ziarul îl prezenta din toate punctele de vedere pe Antonescu.
Publicația Timpul a notat pe prima pagină „Trăiască MS Regele Mihai” și a transmis că „Majestatea Sa Elena este chemată în țară”. De asemenea, a fost prezentat și jurământul depus de noul rege, dar și un apel la ordine.
Vă readucem aminte că pe 6 septembrie 1940, într-o scurtă ceremonie desfășurată chiar în Sala Tronului de la Palatul Regal din Calea Victoriei, Mihai era proclamat rege al României, pentru a doua oară.
Din nefericire, România avea probleme serioase în debutul lunii septembrie a anului 1940. Mai exact, aliatele Cehoslovacia, Polonia sau Franța erau deja ocupate de Germania nazistă. Mai mult decât atât, Iugoslavia, un alt aliat important, avea parte de un guvern care milita în favoarea nemților.
În același timp, România fusese deja constrânsă să cedeze Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța în favoarea Uniunii Sovietice, iar Transilvania de Nord, Ungariei. Astfel, granițele aproape că strângeau, în timp ce amenințările creșteau de la zi la zi.
Hitler făcea presiuni și își dorea un alt regim politic în țară. Ion Antonescu era agreatul acestuia și până la schimbare nu a mai durat mult. În cele din urmă, generalul l-a silit pe regele Carol al II-lea să abdice la doar o zi după ce acesta îi încredințase puteri depline.
Pe tronul României a urcat, din nou, fiul său, Regele Mihai I, care nu împlinise, încă 19 ani. Era cea de-a doua domnie a lui Mihai I, pentru că el mai domnise și între 1927-1930, imediat după moartea bunicului său Regele Ferdinand I. Însă prima lui domnie lui fusese marcată de tutela unui consiliu de regență, pentru că Mihai era minor.
„La 6 septembrie 1940, devreme, Carol al II-lea semnează documentul de renunțare la Tron în favoarea fiului său, Mihai. La ora 9.30, toată Casa Civilă și Casa Militară a fost convocată la Sala Tronului, în ținută de ceremonie.
Generalul Antonescu dădea instrucțiuni cu glas tare celor prezenți, care erau cu toții cuprinși de o mare încordare. Regele Carol al II-lea a venit, preț de câteva minute, pentru a-și lua rămas bun de la foștii colaboratori. A dat mâna cu fiecare, fără a scoate un cuvânt. Apoi a venit Mihai, care a fost proclamat rege într-o ceremonie sobră și simplă. Carol al II-lea a plecat în noaptea din 6 spre 7 septembrie, la 3.30 dimineața, cu trenul
Regele s-a îmbarcat la gara Băneasa în Trenul regal, plecând într-un exil fără întoarcere. A fost același tren cu care o trimisese pe Elena în exil, în Italia, în anul 1931. Carol a murit la Lisabona, la 4 aprilie 1953, fără să-și mai vadă țara, nici pe Regele Mihai I, fiul său rămas la București. La 13 februarie 2003, sicriul cu rămășițele pământești ale Regelui Carol al II-lea a ajuns la Curtea de Argeș, încheind o pribegie de mai bine de șase decenii”, se arată în volumul “Povestea Castelului Peleș”
Interesant este că Mihai, în vârstă de 18 ani, a fost proclamat rege fără depunerea vreunui jurământ pe constituție, dar și fără votul de aprobare al parlamentului. Acesta din urmă a fost dizolvat prin decret regal chiar de Carol.
În cele din urmă, Regele Mihai a depus un jurământ de credință cu următorul cuprins: „Jur credință Națiunii Române. Jur să păzesc cu sfințenie legile Statului. Jur să păzesc și să apăr ființa Statului și integritatea teritoriului României. Așa să-Mi ajute Dumnezeu”, în fața generalului Antonescu.
În aceeași zi, Mihai a fost încoronat cu Coroana de Oțel și numit rege de patriarhul României, Nicodim Munteanu, în Catedrala Patriarhală din București. Cu toate acestea, Mihai nu putea exercita prea multă autoritate, în afara prerogativelor de a fi comandantul suprem al armatei și de a desemna un prim-ministru cu puteri depline