Rareș Cojoc a reușit o performanță uriașă pentru sportul românesc: este primul român din istorie care devine campion mondial la dans sportiv. Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK, sportivul povestește cum a transformat o simplă oră de sport de la școală într-o carieră de legendă.
În rândurile de mai jos redăm primul interviu acordat de Rareș Cojoc, după ce, în urmă cu doar câteva ore, el și partenera sa, Andreea Emilia Matei, au fost desemnați campioni mondiali la dansuri sportive, categoria Adulți Standard. Cei doi au trecut prin probe de vals lent, vals vienez, slow‑fox, tango și quick‑step, demonstrând disciplină, tehnică și expresivitate artistică la cel mai înalt nivel.
Din mărturisirile lui descoperim cum a început pasiunea pentru dans, ce sacrificii presupune drumul spre performanță și cum reușesc să rămână motivați chiar și după ce au cucerit titlul suprem sau după ce a fost la un pas să renunțe definitiv la dans.
– În primul rând, felicitări. Pentru prima dată un român câștigă titlu de campion mondial la dansuri sportive. Cu ai simțit victoria? Ai crezut că veți reuși o asemenea performanță?
Rareș Cojoc: Victoria m-a surprins extrem de emoționat. Un sentiment înălțător pur și simplu. Și nu în ultimul rând, o mare mândrie pentru țara noastră că am reușit acest succes. Momentul anunțării câștigătorilor Campionatului Mondial a fost ca o întoarcere în timp. În câteva secunde mi s-a derulat întreaga carieră în minte. Mi-au venit în cap toate acele amintiri din acest drum lung de 29 de ani. Iar acum, sincer, simt că mi-e greu să cuprind cu mintea magnitudinea acestui titlu. Parcă e mai mare decât mine.
– Cum a început povestea ta cu dansul sportiv? Ți-ai imaginat vreodată, la început, că vei ajunge campion mondial?
Am început să dansez la 7 ani, la școală, atunci când una dintre orele de sport săptămânale, ne-a fost înlocuită cu dans de societate. După câteva săptămâni sau luni, antrenorul a făcut o selecție a celor mai talentați dintre noi, iar din fericire m-a ales și pe mine.
Nu m-am gândit nicio clipă atunci că o să ajung campion mondial, nici măcar nu cred că aș fi îndrăznit să visez atât de departe la o vârstă atât de fragedă. Pur și simplu îmi plăcea ce făceam. Dansul era mai mult o joacă, o activitate extracuriculară unde mă întâlneam cu colegii. Apoi, pas cu pas, a devenit o pasiune și în final, un mod de viață.
– Ce înseamnă pentru tine aceast acest act artistic?
Pentru mine, dansul sportiv este o combinație unică între disciplină, sport și artă. Este o formă de expresie, dar și un sport în care trebuie să fii în cea mai bună formă fizică posibilă. În dans, corpul devine un instrument care transmite emoție. Iar atunci când ești suficient de bine pregătit fizic, tot ce faci arată frumos și natural.
– Ce calități trebuie să aibă un campion în dansul sportiv, dincolo de talentul nativ?
Răbdare. Muncă. Consecvență. Talentul ajută, dar nu te duce prea departe dacă nu știi să-l disciplinezi. Campionii nu se nasc din euforie, ci din rutină. Din acele momente în care nu faci doar ce-ți place, ci cauți mereu să ieși din starea de confort, de autosuficientă.
– Care a fost cel mai greu moment din cariera ta – unul în care te-ai gândit să renunți?
În 2013 am avut un moment de cotitură. Din lipsă de compatibilitate, m-am despărțit de partenera mea de dans, care era de naționalitate poloneză. După aceea, o perioadă destul de lungă, nu am reușit să-mi găsesc o altă parteneră potrivită. Atunci mi-am spus: „Ok, poate atât a fost cu dansul. Poate e momentul să mă orientez către altceva”.
A fost o pauză de aproximativ un an, în care am încercat să mă detașez. Dar mi-am dat seama că îmi este imposibil fără dans. Pur și simplu face parte din mine. Atunci am înțeles că, oricât de greu ar fi uneori, locul meu e pe ring.
– Cum reușești să rămâi motivat și să te reinventezi după atâtea titluri câștigate?
Titlurile și rezultatele, fie că sunt succese sau eșecuri, nu ar trebui niciodată să te abată de la parcursul tău de dezvoltare și perfecționare. Entuziasmul trebuie să se regăsească în procesul de dezvoltare, nu sa fie condiționat de vreun succes sau eșec.
Dansul, ca orice alt sport, înseamnă disciplină, repetiție, muncă cu tine însuți. Indiferent ce îți rezervă prezentul sau viitorul, esențial este să nu te abați de la drum, să ai răbdare și să rămâi „on track”.
– Cum arată o zi din viața unui campion mondial la dans sportiv – de la antrenamente până la alimentație și recuperare?
Mă trezesc la 5:45, fac aproximativ 30 de minute de exerciții specifice acasă, apoi urmează 3-4 ore de antrenament. Pe cât posibil, includ și sesiuni de recuperare sau stretching. E o rutină monotonă, dar incredibil de eficientă. Mă hrănesc echilibrat, fără excese. Nimic spectaculos, doar constanță și disciplină.