Ce se întâmplă cu prizonierii luați de ruși în Ucraina. Jocurile politice pe care le face Kremlinul cu ajutorul separatiștilor

Rusia și susținătorii săi din Donbas organizează farse judiciare în care judecă prizonieri de război, pe care apoi îi folosesc pentru schimburi de prizonieri cu ucrainenii. Și Kievului i s-au făcut reproșuri legate de tratamentul prizonierilor ruși, deși acuzațiile sunt mult mai puțin grave decât în cazul autorităților de la Moscova și din republicile separatiste, se arată într-o analiză realizată de Politico.eu.

Prizonieri de rezervă pentru fondul de schimb

Soldatul ucrainean Bohdan Pantiușenko a fost capturat în ianuarie 2015, în timpul luptelor dintre armata ucraineană și cea a Republicii Populare Donețk (RPD). A fost ținut aproape cinci ani în subsoluri sau centre de detenție înainte să ajungă în fața unui tribunal în 2019. După un proces în care judecătoarea vorbea la telefon despre programarea la cosmetică, iar avocatul i-a spus clientului săi că nu a venit să-l apere, Pantiușenko a fost condamnat la 18 ani de închisoare.  Însă numai după două luni, pe 30 decembrie 2019, a fost trimis acasă în cadrul ultimului schimb major de prizonieri dinaintea invaziei ruse.

Scenariul din acest caz se repetă în această perioadă, însă la o scară mult mai mare, printre prizonieri aflându-se și cetățeni ai terțe stat. Procesele, fie de fațadă, fie corecte, au devenit o metodă de propagandă și pentru Rusia și pentru Ucraina. Pe 9 iunie, britanicii Aiden Aslin și Shaun Pinner, precum și marocanul Brahim Saadoun au fost condamnați la moarte, în urma unui proces-spectacol organizat de autoritățile RPD. Alți doi britanici și doi americani au fost acuzați de fapte similare. Între timp, și instanțele ucrainene au pronunțat trei condamnări pentru crime de război împotriva unor militari ruși, iar alte procese sunt în derulare.

Probabilitatea ca cei astfel condamnați să fie schimbați între taberele combatante, iar rezultatul ar fi punerea sub semnul întrebării a statului de drept chiar și în cazul Ucrainei care încearcă să respecte dreptul umanitar internațional. „Este îndoielnic că cei condamnați își vor executa pedepsele. Din punctul de vedere al ONU, este o chestiune de principiu, dar Ucraina își vrea cetățenii înapoi”, a declarat Tetiana Katricenko, coordonator la Inițiativa Media pentru Drepturiloe Omului, organizație care ține evidența prizonierilor ucraineni în teritoriile ocupate de Rusia. Potrivit lui Katricenko, la începutul acestui an erau deja 300 de ucraineni ținuți ca prizonieri de către separatiștii pro-ruși.

Digi24.ro

Vedeta de filme pentru adulți Jenna Jameson a mai primit o lovitură după ce medicii i-au spus că mai are câteva luni de trăit

De la anexarea peninsulei Crimeea și rebeliunea separatisă din Donbas în 2014, mii de combatanți și civili au fost reținuți, condamnați pe baza unor acuzații legate de război și schimbați. Unele cazuri au atras chiar atenția presei internaționale, precum Nadia Șevcenko, pilotul ucrainean reținut de separatiști, și Oleh Sențov din Crimeea, care a fost condamnat pentru terorism de către Rusia într-un proces considerat ca nedrept.

Fiecare tabără a fost acuzată că a creat astfel un „fond de schimb”, adică luarea de prizonieri doar pentru scopul de a-i schimba cu alți prizonieri. Situația este cu atât mai gravă cu cât, înainte de 24 februarie, niciuna dintre părți nu-și trata prizonierii în conformitate cu Convenția de la Geneva pentru că nu recunoșteau conflictul ca un război, iar astfel convenția nu se aplica.

În momentul de față, numărul prizonierilor militari și civili deținuți de Rusia este estimat la 8.000 dintre care 2.500 au fost capturați la Azovstal, ultimul bation al rezistenței de la Mariupol. Doar câtorva sute li s-a recunoscut oficial statutul de prizonier de război și protecția aferentă acestui statut întrucât ei nu pot fi judecați pentru că au luptat, cu excepția celor acuzați de crime de război. Mulți dintre civili au fost capturați prin intermediul taberelor de filtrare organizate de ruși, care deseori au reprezentat singura cale de ieșire din orașe devastate de război,

De la începutul invaziei au existat 15 schimburi de prizonieri de război, cel mai mare fiind pe 29 iunie, cu 144 de combatanți de fiecare parte, dintre care 95 au fost ucraineni de la Azovstal, chiar dacă unii oficiali ruși și separatiști au cerut judecarea lor în masă pentru crime de război.

Digisport.ro

FOTO Proteste la Munchen. ”Nici nouă nu ne place de tine! Ieși de pe stadionul nostru” / ”Își mulg fanii ca pe vaci”

Încălcări flagrante ale dreptului internațional în Donețk

În schimb, cei doi britanici și marocanul au fost condamnați la moarte pentru „terorism”, refuzându-li-se statutul de prizonier de război întrucât ar fi fost mercenari. Damien Magrou, avocat și purtător de cuvânt al Legiunii Internaționale pentru Apărarea Ucrainei, care include combatanți din 55 de țări care s-au alăturat armatei ucrainene, susține că voluntarii internaționali nu pot fi asimilați mercenarilor. Convenția de la Geneva definește mercenarul ca persoana „motivată să ia parte la ostilități în primul rând din dorința câștigului propriu și căruia îi este promisă de către o parte implicată în conflict o compensație materială substanțial mai mare decât cea promisă sau plătită combatanților.”

Or voluntarii internaționali primesc aceeași soldă ca și militarii ucraineni. „Realitatea legală este foarte limpede și faptul că rușii ignoră complet dreptul internațional nu surprinde pe nimeni pentru că ei l-au nesocotit de când a început războiul”, a declarat Magrou. Mai mult, în cazul celor trei condamnați la moarte era vorba de oameni care locuiau în Ucraina și înrolaseră în armata acesteia dinainte de invazia din 24 februarie.

Mai mult, de la începutul războiului Înaltul Comisariat ONU pentru Drepturile Omului nu a avut acces la prizonieri sau la ședințele de judecată ținute de ruși și de aliații lor, în timp ce partea ucraineană a oferit acces deplin. Încă din 2020, misiunea ONU de monitorizare a elaborat un raport privind folosirea torturii și a intimidării în republicile separatiste Donețk și Lugansk. De asemenea, și prizonieri ucraineni eliberați după începerea invaziei au relatat tortura și relele tratamente la care au fost supuși.

Mulți deținuți sunt forțați să „mărturisească” în fața camerelor că sunt spioni sau sabotori ucraineni, că au atacat civili rusofoni fără apărare din estul Ucrainei sau că au fost induși în eroare de către „Ucraina nazistă”. Aceste confesiuni ridică noi semne de întrebare legată de corectitudinea proceselor, mai ales că sunt date publicității înainte ca sentința să fie pronunțată. Matilda Bogner, șefa misiunii ONU, precizează că mărturisile publice neagă prezumția de nevinovăție și generează bănuieli că acest confesiuni ar fi obținute cu forța, deși dreptul războiului prevede că prizonierii de război trebuie feriți de intimidare, umilință sau să devină obiectul curiozității publice.

Execuții simulate ale prizonierilor ucraineni

Bohdan Pantiușenko își amintește că cei cinci ani de detenție au fost presărați de bătăi și execuții simulate, iar timp de un an nu a avut niciun fel de contact cu familia. Împreună cu alți doi camarazi ai săi, au fost forțați să semneze confesiuni și să repete texte învățat pe dinafară la o conferință de presă.

„Una e să te cheme să vorbești cu presa, unde e o femeie cu un microfon și un cameraman, dar când te duc la camera de interogatoriu și vezi mai mulți colonei care încep să-și pună întrebări devine înfricoșător. Știi că dacă nu le spui ce vor atunci ți se poate întâmpla orice”, a relatat Pantiușenko, care a spus că știe cazuri de prizonieri uciși.

Deocamdată, sunt documentate trei execuții comise de către autoritățile separatiste din 2014 încoace, în timp ce în alte două cazuri nu se știe dacă sentința de condamnare la moarte a fost executată. Motivul pentru care procesele sunt ținute în Donețk, mai ales în cazul cetățenilor străini, este că Rusia vrea să forțeze statele ai căror cetățeni sunt judecați să negocieze direct cu republicile separatiste, deși nu recunosc juridic aceste entități. Astfel Moscova vrea să-și legitimeze intervenția în Ucraina, cu perspectiva modificării în viitor a granițelor.

Pe de altă parte, posibilitatea ca Ucraina să-i elibereze pe rușii condamnați pentru crime de război la schimb cu militari ucraineni aflați în custodia Moscovei, generează preocupări legate de faptul că acest lucru ar putea bloca pe viitor tragerea la răspundere a Rusiei pentru crime care sunt deja bine documentate. În momentul de față, Kievul pregătește modifiarea legislației penale astfel încât să fie permis schimbul de prizonieri și în cazul unora care sunt puși sau acuzare sau chiar condamnați. „Poziția noastră este că nu ar fi potrivit să faci schimb de prizonieri cu persoane acuzate sau condamnate pentru că ar echivala practic cu o grațiere”, susține Matilda Bogner.

După eliberare, Pantiușenko, și-a concentrat atenția asupra informării familiilor rușilor morți sau luați prizonieri în Ucraina, prin publicarea din surse deschise de fotografii și clipuri video, în condițiile în care autoritățile ruse ascund aceste gen de date. „Ne-am dat seama că în Rusia nimeni nu știe ce se întâmplă aici. Mamele și soțiile nu știu unde le sunt bărbații. Așa că am decis să le țintim cu conținut care să le arate ce se întâmplă în Ucraina cu rudele lor”, a mai spus Bohdan Pantiușenko.