ADVERTISEMENT
News

Ce semnificaţie are 1 Decembrie 1918 – Ziua Națională a României

Autor: Adrian Ilie | 30.11.2020 | 21:00
Ce semnificaţie are 1 Decembrie 1918 - Ziua Națională a României
Parada militară de 1 decembrie 2019/ Foto: presidency.org

Alegerea zilei de 1 decembrie ca Zi Națională a României este de dată recentă, prima oară fiind celebrată abia în 1990. Celebrarea de atunci a fost una semioficială întrucât abia Constituția din 1991 stipula clar că această dată reprezintă Ziua Națională a țării noastre.

ADVERTISEMENT

Astfel, este 1 decembrie 2020 este pentru a 30-a oară când românii sărbătoresc ziua țării lor la început de decembrie, fiind o sărbătoare relativ recentă prin comparație cu zilele naționale ale altor țări.

În  pofida acestui fapt, chiar și în perioadele în care Ziua Națională era fixată la o altă dată, 1 decembrie avea o semnificație aparte pentru oficialități, indiferent de tipurile de regim care s-au succedat de-a lungul ultimului secol.

ADVERTISEMENT

Motivul pentru care sărbătorim ziua națională pe 1 decembrie

Teoretic, alte zile ar fi putut revendica această onoare, fiecare dintre ele cu argumente solide. Astfel, 24 ianuarie 1859, data la care Moldova și Valahia s-au unit sub domnia comună a lui Alexandru Ioan Cuza reprezintă data la care s-a constituit statul naționl modern român. Acesta este motivul pentru care și astăzi „Mica Unire”, așa cum este cunoscută”, este zi de sărbătoare legală în care demnitarii statului merg fie la Iași, fie la Focșani pentru ceremoniile organizate în cele două orașe ale Moldovei.

În perioada regalității, Ziua Națională era fixată pentru 10 mai, zi care avea o triplă simbolistică. În primul rând, pe 10 mai 1866 intra în București și era proclamat ca domnitor al României principele Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, cel care urma să intre în istoria țării noastre drept regele Carol I.

ADVERTISEMENT

Tot pe 10 mai, dar în 1877, a fost proclamată independența tânărului stat românesc față de Imperiul Otoman, urmată la scurtă vreme de intrarea în războiul ruso-turc, alături de Rusia. Unsprezece ani mai târziu, Carol I alegea tot data de 10 mai pentru proclamarea Principatelor Unite drept regat, ca simbol al noului statut al țării noastre în Europa.

Motivul pentru care însă România își sărăbătorește Ziua Națională pe 1 decembrie este legată de proclamarea unirii Transilvaniei cu România de către Adunarea Națională de la Alba-Iulia în 1918. Odată cu acest act, era îndeplinit obiectivul reunirii românilor într-un singur stat pentru prima dată în istorie, cu excepția scurtei perioade în care Mihai Viteazul a ocupat concomitent, în 1600, tronurile Țării Românești, Transilvaniei și Moldovei. La 1 decembrie 1918, unirea devenise completă în condițiile în care Basarabia s-a unit cu România pe 27 martie 1918, iar Bucovina pe 28 noiembrie același an.

ADVERTISEMENT

Ce se întâmpla în țară în urmă cu 102 ani

Unirea a avut loc la mai puțin de o lună după încheierea Primului Război Mondial, prin armistițiul convenit între Germania, pe de o parte, și principalii săi adversari: Franța, Marea Britanie și Statele Unite, pe 11 noiembrie. Austro-Ungaria, în care erau înglobate Transilvania și Bucovina, ceruse armistițiul încă de pe 3 noiembrie. Dinastia Habsburg se prăbușise, iar minoritățile din imperiu își cereau drepturile ce le fuseseră refuzate până atunci de către austrieci și, mai ales, de către unguri.

România intrase în război pe 27 august 1916, iar inițial ofensiva în Transilvania fusese de succes. Sosirea trupelor germane  sub comanda lui Erich von Falkenhayn în sprijinul Austro-Ungariei a schimbat imediat balanța astfel că anul se încheiase catastrofal pentru armata română, care a trebuit să se retragă din Muntenia și Dobrogea, iar regele Ferdinand și guvernul Brătianu s-au refugiat la Iași.

ADVERTISEMENT

După reorganizarea armatei cu asistența misiunii militare franceze condusă de generalul Henri Berthelot, poreclit „Burtălău” de către soldații români din cauza siluetei masive, armata română a reușit să evite distrugerea completă de către Germania și aliații săi în bătăliile purtate în vara anului 1917 la Mărăști, Mărășești și Oituz, sub conducerea unor generali precum Alexandru Averescu sau Constantin Prezan, ce vor deveni ulteriori mareșali. Însă ieșirea Rusiei din război în martie 1918 prin pacea de la Brest-Litovsk a lăsat România fără aliați în regiune astfel că a trebuit să accepte un tratat de pace umilitor, încheiat în 5 martie la Buftea.

La după câteva luni însă, devenise evident că Germania va pierde războiul pe fondul eșecurilor înregistrate de aliații săi Austro-Ungaria, Bulgaria și Turcia, astfel că pe 10 noiembrie România a declarat din nou război Germaniei. Trei zile mai târziu, trupele românești intrau din nou în Transilvania, aliații săi fixând o linie de demarcație între armata română și cea ungară pe linia rîului Mureș.

ADVERTISEMENT

Pe măsură ce devenise evident că Ungaria nu era dispusă să accepte pierderea Transilvaniei, mai ales după instaurarea regimului comunist al lui Béla Kun, a izbucnit un război între Ungaria și România care avea să dureze până în august 1919, trupele române ocupând la final Budapesta.

Astfel, adunarea de la Alba-Iulia a reprezentanților românilor ardeleni a avut loc în contextul în care izbucniseră ostilitățilee între armata ungară și cea română, existând cazuri în care delegați români la Alba-Iulia au fost împușcați sau au trebuit să vină pe ascuns în oraș.

Figuri istorice importante ale Unirii

Decizia de unirea cu România a fost luată prin voința unor politicieni români din Transilvania, fără ca la Adunarea Națională de la Alba-Iulia să fi fost prezentă o delegația guvernamentală de la București. Practic, decizia era luată de mai bine de o lună, în condițiile în care nemulțumirea românilor ardeleni față de Budapesta era nedisimulată. Încă de pe 18 octombrie, Alexandru Vaida-Voevod, deputat în Parlamentul Ungariei din partea Partidului Național Român, a proclamat în plen dreptul la autodeterminare al românilor ardeleni. După câteva momente de stupoare, colegii săi au început să arunce cu diverse obiecte în el, Vaida-Voevod fiind la un pas să fie linșat.

Pe fondul descompunerii armatei  austro-ungare, se consituiseră corpuri de voluntari ale românilor din Transilvania și Bucovina care refuzau să mai lupte pentru dinastia Habsburg. Tot pe 18 octombrie, aceștia au refuzat planul de federalizare propus de către împăratul Karl I, iar 70.000 de soldați de orgine română care se adunaseră la Viena s-au îndreptat către Transilvania, la cererea lui Iuliu Maniu. La scurtă vreme, a început să funcționeze Consiliul Național Român format din reprezentanți ai Partidului Național și Partidului Social-Democrat, care a început să preia controlul Transilvaniei de la o administrația maghiară intrată în colaps.

Cum negocierile cu guvernul maghiar au eșuat 15 noiembrie, CNR a decis organizarea Marii Adunări Naționale de la Alba-Iulia care a fost prezidată de președintele Partidului Național, Gheorghe Pop de Băsești, ce avea pe atunci 83 de ani. Pe 1 decembrie, a fost proclamată unirea cu România, iar o zi mai târziu s-a constituit Consiliul Dirigent din Transilvania, care urma să funcționze  ca un guvern provizoriu până când unirea urma să devină efectivă. Consiliul Dirigent a fost condus de către Iulia Maniu.

Cum s-a sărbatorit Ziua Națională de-a lungul timpului

Imediat după unire, 10 mai a rămas în continuare Zi Națională a României, însă 1 Decembrie era celebrat prin festivități speciale întrucât Marea Unirea reprezenta apogeul dinastiei Hohenzollern. După abolirea monarhiei în 1947, noul regim comunist a proclamat 23 august ca Zi Națională, când era celebrată lovitura de stat din 1944 îndreptată împotriva mareșalului Ion Antonescu sub numele de „insurecție armată  și  revoluție antifascistă”.

1 Decembrie nu a fost celebrată deloc în primii ani de comunism când naționalismul era descurajat, iar regimul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej nu dorea să irite „poporul vecin și prieten” de la vest. Lucrurile s-au schimbat după ce puterea a fost prealută de Nicolae Ceaușescu ce a impus un regim comunist cu puternice accente naționaliste. Chiar dacă 23 august a rămas zi națională, 1 decembrie era o sărbătoare importantă alături de 1 mai.

După Revoluția din decembrie 1989, menținerea zilei de 23 august ca Zi Națională era evident inacceptabilă. Pe de altă parte, guvernul FSN  nu intenționa să revină la 10 mai, pentru a evita un reviriment al mișcării monarhiste în România, astfel că 1 decembrie a devenit opțiunea logică pentru Ziua Națională.

CITEȘTE mai multe articole interesante din categoriile NEWS, SPORT sau LIFE
ADVERTISEMENT
A apărut noua revistă Taifasuri
  • Câștigă ACUM o Dacia Logan, 2.000 de euro și multe alte premii!
  • Nr. 841. 32 pagini + CD. Doar 10lei!