Funcțiile de ministru în România par a fi a acordate mai mult pe principiul „ce poate face patria pentru mine” decât „ce pot face eu pentru patrie” întrucât portofoliile sunt acordate în funcție de influența pe care o are un politician în partidul său decât pe criteriul competenței pentru o funcție anume. O analiză sumară arată că puțini dintre miniștri au studiile și experiența profesională necesară funcției.
Teoretic, studiile economice și de drept pot conferi unui politician o paletă largă de opțiuni când vine vorba de funcții ministeriale, însă nici măcar acest criteriu nu este respectat. De exemplu, la Ministerul de Interne nu avem un absolvent de drept sau de administrație, ci un inginer electromecanic, Lucian Bode (PNL).
Până și la Economie, ministrul Florin Marian Spătaru nu are studii de macroeconomie sau de finanțe. Spătaru și-a dat licența și masteratul la Facultatea de Nave la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați pentru ca ulterior să se apuce de studii economice, dar cu o specialitate foarte restrânsă, anume „contabilitate și managementul stocurilor”. În schimb, ministrul Mediului nu este absolvent de silvicultură sau alte discipline legate de protecția mediului, Tanczos Barna fiind economist, cu specializări postuniversitare în finanțe-bănci.
Un inginer a fost numit și la portofoliul Energiei, dar nu unul specializat pe acest domeniu, ci în automatică. Este vorba de liberalul Virgil Popescu, care are și un doctorat un management la Universitatea din Craiova. La Antreprenoriat și Turism, PSD nu a nominalizat vreun economist, ci un inginer mecanic, pe Constantin-Daniel Cadariu, ce a absolvit Politehnica din Iași.
În schimb, social-democrații au cadorisit nația cu un economist taman la portofoliul Culturii, pe Lucian Romașcanu. O posibilă explicație – nu o scuză – este faptul că Romașcanu a activat multă vreme la instituții de presă a căror încadrare ca publicații culturale s-ar putea dovedi un demers foarte anevoios, precum Libertatea, Cancan sau Kanal D. Însă faptul că Romașcanu s-a îndeletnicit „cu scrisul” i-a impresionat pe pesediști în așa măsură încât a fost suficient să-l pună în fruntea Comisiei de cultură a Senatului și apoi ministru al Culturii de două ori.
La Muncă îl avem pe Marius Budăi care a terminat la 36 de ani studii de Finanțe-Bănci la Universitatea „Spiru Haret”. Deși îi lipsesc studiile universitare în domeniul asistenței sociale, Budăi are scuza că a activat din tinerețe în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Consumatorului din județul Botoșani, chiar dacă la începuturi a ocupat o funcție de șofer.
Nici ministrul Tineretului, Familiei și Egalității de Șanse, Gabriela Firea nu are studii în domeniul asistenței sociale, deși se poate lăuda cu o familie mare. Firea a absolvit secția de Bibliologie și Științele Informării la Facultatea de Litere și apoi cursuri postuniversitare în domeniul finanțelor.
Sorin Grindeanu a absolvit studii de informatică, ceea ce a constituit un atu atunci când a fost desemnat prima dată ministru, el ocupând funcția de ministru pentru Societatea Informațională în decembrie 2014 – noiembrie 2015. Cum de a ajuns să se ocupe de turnatul asfaltului în calitate de ministru al Transporturilor în guvernul Ciucă este mai greu de explicat, iar specializarea sa postuniversitară în statistică socială nu este de mare ajutor.
Există o altă categorie de miniștri care, chiar dacă acum ocupă funcții care nu se potrivesc cu studiile lor inițiale, s-au specializat ulterior. De exemplu, ministrul Investițiilor și Fondurilor Europene, Marcel Boloș, este la bază inginer electromecanic, însă masteratul și doctoratul și le-a obținut în economie. Recent numită la Ministerul Educației, Ligia Deca, a supervizat în calitate de consilier prezidențial pe educație elaborarea proiectului „România Educată”. Însă Deca a obținut licența în inginerie navală și navigație, iar masterul în management maritim și portuar. Pentru postul de ministru a Educației o califică doar activitatea în cadrul societății civile, precum și doctoratul de la Universitatea din Luxembrug, cu o lucrare pe tema internaționalizării învățământului superior.
Studiile de drept al lui Cseke Attila ar putea fi un temei suficient pentru ocuparea funcției de ministru al Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, pe care o deține acum, însă utilitatea lor este un subiect de dezbatere pentru cea de ministru al Sănătății, post pe care Cseke l-a deținut în timpul guvernului Boc. Ministrul Cercetării, Inovării și Digitalizării, Sebastian Burduja, are licența obținută în studii politice, însă doctoratul l-a dat în economie, la ASE București.
În guvernul Ciucă sunt totuși și miniștri în cazul cărora nu există dubii, cel puțin la nivel teoretic, în privința calificării lor pentru portofoliile pe care le dețin: Adrian Câciu la Finanțe, Bogdan Aurescu la Externe (diplomat de carieră, cu studii în drept internațional), Cătălin Predoiu la Justiție (avocat și doctor în drept) sau Alexandru Rafila la Sănătate (medic, cu doctorat în microbiologie).
Deși mult ironizat pentru lirismul de tarla al declarațiilor sale, ministrul Agriculturii Petre Daea se numără și el printre puținii membri ai Guvernului care se pot lăuda că au pregătirea necesară funcției. La fel și ministrul Sportului Eduard Novak care, pe lângă faptul că a fost sportiv de performanță, are și experiență în managementul sportiv, el activând în federațiile de ciclism atât la nivel național, cât și internațional.