Ce sunt grupurile tactice de batalion ale armatei ruse. Principala slăbiciune a acestor unități ce pune în pericol campania din Donbas a Moscovei

Rusia și-a trimis în Ucraina peste 120 din cele 168 de grupuri tactice de batalion, formațiunile inovative în care a fost organizată armata rusă după 2012, însă acestea s-au dovedit a fi extrem de vulnerabile pe câmpul de luptă. Mai mult, experții militari sunt sceptici că Moscova va putea îndrepta aceste neajunsuri înaintea campaniei militare pentru cucerirea regiunii Donbas.

Ce sunt grupurile tactice de batalion ale armatei ruse

În timpul Războiului Rece armata sovietică era concentrată pe două tipuri de arme: tancuri și infanterie mecanizată. Acestea erau organizate în divizii (formate din circa 10.000 de soldați, peste 300 de tancuri și blindate de infanterie), regimente (cu circa 2.000 de soldați, 90 de tancuri sau blindate de infanterie) și batalioane (cu 300 de militari și circa 30 de tancuri). Organizarea era una triunghiulară, fiecare divizie era formată din trei regimente care, la rândul lor, erau formate din trei batalioane.

În anul 2012, armata rusă a intrat într-un proces de reformă prin care s-a căutat un model diferit de cel al armatei sovietice și care să fie mult mai potrivit noii armate, ce nu mai dispunea de un număr atât de ridicat de militari.

Grupurile tactice de batalion (BTG) sunt concepute pentru a fi mai flexibile pe câmpul de luptă. Un BTG tipic ar putea include trei companii de infanterie motorizată care însumează 30 de vehicule de luptă de infanterie BMP-2 sau BMP-3. Fiecare BMP transportă șapte soldați pentru operațiunile demontate. Fiecare include una sau două companii de tancuri a câte zece tancuri de luptă principale T-72B3, T-80 sau T-90 fiecare. Acestea includ, de asemenea, până la o jumătate de duzină de mortiere, obuziere autopropulsate, aruncătoare de flăcări, lansatoare de rachete multiple și sisteme de apărare aeriană montate pe camion Pantsir S-1.

Digi24.ro

Un cuplu care a cumpărat un conac vechi de 400 de ani a descoperit sub podeaua din bucătărie o comoară

Elementul cheie al acestor grupuri tactice de batalion ar fi trebuit să fie capacitatea lor de a executa misiuni tactice de luptă în care să fie implicate unități de arme diferite. Să presupunem că un BTG atacă o companie de infanterie inamică de aproximativ 100 de trupe pe un pod cheie. Comandantul BTG putea trimite mai întâi patrule de recunoaștere și dronele sale zburătoare pentru a sonda liniile inamice, apoi își chema obuzierele și mortiere autopropulsate pentru a le lovi pozițiile. Două companii de infanterie cu 20 de vehicule BMP atacă apoi spre linia frontului, protejate de vehiculele de apărare antiaeriană Pantsir-S1. Odată ce trupele de infanterie mecanizată pătrund în liniile inamice, comandantul BTG își cheamă cele zece tancuri T-80, ordonându-le să exploateze breșa creată în liniile de apărare ale inamicului. Apărarea aeriană și trupele antitanc ale BTG apără apoi podul împotriva contraatacurilor inamice.

Analiștii militari au subliniat, încă înainte de invazia Ucrainei, că aceste misiuni tactice de arme combinate necesită o pregătire îndelungată, atât la nivelul trupelor cât și cel al comandanților, lucru pentru care armata rusă nu are o bună reputație. „Cu cât comandantul trebuie să coordoneze mai multe arme, cu atât sarcina este mai dificilă și cu atât cerințele de pregătire sunt mai mari. Aceasta nu a fost unul din punctele forte ale armatei ruse în trecut”, era de părere Mark Cancian, expert militar în cadrul Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale, un think-tank cu sediul la Washington.

Marile slăbiciuni ale grupurilor tactice de batalion

Odată cu începerea invaziei Ucrainei, oficialii Pentagonului au estimat că Moscova a trimis pe front circa 120 de grupuri tactice de batalion, reprezentând circa 75% din totalul forțelor sale militare. Analiștii militari sunt de părere că primele șase săptămâni de război au reliefat o serie de slăbiciuni importante ale acestor formațiuni, slăbiciuni ce au fost exploatate cu succes de către armata ucraineană. Oficialii ucraineni au susținut că au distrus sau au scos din luptă nu mai puțin de 30 de astfel de grupuri tactice, o cifră ce este în acord cu estimările agențiilor de informații occidentale ce susțin că aproximativ 20-25% din forțele armatei ruse trimise pe front au suferit pierderi atât de mari încât nu mai au capacitatea de a continua lupta.

„În loc să atace direct formațiunile rusești de tancuri și artilerie, ucrainenii au folosit forțe ușoare și manevrabile pentru a profita de vulnerabilitățile acestora. Folosind arme ușoare, operate de grupuri mici, ucrainenii au distrus în mod regulat tancuri și camioane rusești. Acest lucru nu numai că a slăbit forțele ruse în teren, ci a menținut liniile logistice întinse, limitând accesul Rusiei la combustibilul și muniția necesare pentru a menține un atac constant. Numărul de vehicule rusești care au fost abandonate intacte, dar fără combustibil este revelator”, arată analistul militar Phillips O. Brien într-un articol din The Atlantic intitulat „De ce câștigă ucrainenii”.

Digisport.ro

FOTO Au apărut primele imagini: Ion Țiriac a primit ”bijuteria” după 5 ani! ”Nu întrebați cât costă, că e obscen”

Analiștii militari sunt de părere că, pe lângă comunicațiile proaste ce au făcut imposibile manevrele de arme combinate ale armatei ruse, principala slăbiciune a acestor grupări tactice de batalion a stat în numărul mult prea redus de militari și unități de infanterie. Această slăbiciune majoră le-a permis ucrainenilor să atace atât formațiunile de tancuri și blindate rusești cu arme mici antitanc cu un efect devastator dar și liniile de aprovizionare ale rușilor.

„BTG-urile sunt pur și simplu echipe de arme combinate de dimensiunea unui batalion. Toate armatele majore au făcut asta de la Al Doilea Război Mondial încoace. Accentul actual al Armatei Ruse pe BTG-uri se datorează numărului redus de militari, acestea fiind folosite pentru prima oară în timpul războiului cecen, iar apoi Ministerul Apărării rus le-a adoptat pentru întreaga armată în 2013, pentru a acoperi deficitul de personal militar. Doctrina acestor grupuri tactice de batalion este concentrată pe puterea de foc și mobilitate, în detrimentul unui număr ridicat de militari.

În urma unui atac, ce a distrus complet un batalion ucrainean în 2014, experții militari occidentali erau de părere că aceste grupări tactice de batalion sunt capabile să coordoneze un bombardament la distanță lungă în timp real. Experiența de pe frontul ucrainean din aceste ultime săptămâni ne-a arătat însă că BTG-urile rusești nu sunt capabile să execute asemenea misiuni. În realitate nici măcar nu pot comunica prin mijloace sigure, cu atât mai puțin să lovească rapid și eficient la distanță lungă. Acest lucru anulează o mare parte din presupusul lor avantaj al puterii de foc.

BTG-urile rusești par incapabile să execute tactici de arme combinate în mod competent. Acesta este un eșec fundamental, deoarece armele combinate au fost condiția sine qua non a tacticilor moderne de atac și mobilitate încă din Primul Război Mondial. Acest lucru se vede în principal prin lipsa unui sprijin eficient din partea trupelor de infanterie a acestor grupări tactice de batalion ce nu a putut împiedica atacurile ucrainene asupra blindatelor rusești. Acest lucru se datorează probabil atât numărului insuficient de trupe în BTG, cât și a slabei pregătiri a acestora. 

Rezultatul final este că acestor grupări tactice le lipsește masa (infanteria) necesară pentru a cuceri zone urbane printr-un asalt direct. Cel puțin, nu pot face acest lucru fără a suferi pierderi importante. Iar faptul că un BTG are doar circa 1.000 de militari înseamnă că nu pot suporta pierderi de personal fără a ieși repede din luptă. Iar aceste probleme nu pot fi depășite acum, într-un timp scurt, ci va fi nevoie de o nouă reformă și reorganizare majoră a armatei ruse”, se arată într-o analiză a Institutului Dupuy.

Marea bătălie pentru Donbas

În contextul în care armata rusă pare a se concentra acum pe cucerirea regiunii Donbas, un obiectiv pe care Moscova l-ar vrea atins până la data de 9 mai, Ziua Victoriei în Rusia, analiștii militari rămân sceptici cu privire la capacitatea rușilor de a se adapta cerințelor luptelor cu trupele ucrainene. Michael Ryan, fost secretar adjunct al apărării pentru Europa și NATO, este de părere că marea problemă a rușilor este dacă vor putea „reconstitui suficientă putere de luptă” pentru a se confrunta cu o forță ucraineană foarte experimentată în est. „Următoarele trei săptămâni vor fi decisive. Vor determina rezultatul războiului”, a declarat acesta la postul de televiziune Sky News.

Analiștii militari de la Institute for the Study of War (ISW), un think-tank cu sediul la Washington, susțin, într-o analiză recentă privind capacitatea de luptă a armatei ruse pentru cucerirea regiunii Donbas, că „unitățile rusești care au luptat în Ucraina au suferit pierderi îngrozitoare și că zecile de grupuri tactice de batalion ce au fost retrase din jurul Kievului mai posedă o putere de luptă ce reprezintă doar o fracție din ceea ce sugerează numărul acestora”.

Cei de la ISW sugerează că Moscova se va chinui luni întregi pentru a putea desfășura noi unități de tancuri și de infanterie mecanizate capabile să opereze pe frontul de est. Aceștia sugerează că Rusia va continua să arunce în luptă unități reconstruite după ce au suferit pierderi uriașe, fapt ce va conduce la câștiguri limitate pe front dar cu pierderi considerabile. În opinia acestora, în acest moment o victorie a rușilor în regiunea Donbas nu este deloc certă.

Oficialii Pentagonului au precizat că rușii au reușit să mai aducă pe frontul de est încă zece grupuri tactice de batalion, în condițiile în care pe acest front aveau desfășurate alte 30. Deși frontul din est este unul mai favorabil manevrelor cu formațiuni mari de blindate, unii analiști militari rămân sceptici cu privire la capacitatea armatei ruse de a obține o victorie decisivă dacă aceasta nu-și rezolvă problemele cu care s-a confruntat până acum pe front.

„Conceptul rușilor de grup tactic de batalion a fost unul din cele mai supraestimate elemente ale armatei ruse înaintea acestui război. În primul rând a fost un concept ce nu a avut la bază o experiență reală de front. Însă principala slăbiciune a constat în existența a prea puține trupe de infanterie care să asigure protecție și să asigure controlul zonelor ocupate. Aceste formațiuni s-au dovedit a fi asemenea unui boxer cu un croșeu puternic dar cu un maxilar de sticlă.

Acest lucru va conta enorm în luptele de pe frontul de est, în condițiile în care aceste grupuri tactice sunt prost concepute pentru a face unul din lucrurile esențiale pe care rușii trebuie să le facă acum: să imobilizeze și să controleze mișcarea trupelor ucrainene. Pur și simplu aceste forțe nu pot patrula zone întinse chiar și atunci când reușesc să le cucerească”, este de părere Phillips O. Brien, profesor de studii strategice la Universitatea St. Andrews din Scoția.

În opinia acestuia, grupările tactice de batalion s-au dovedit a fi un concept extrem de prost, cu prea puține elemente de logistică și o concentrare pe o putere de foc importantă în detrimentul elementelor de protecție.

Mai mult, potrivit informațiilor publicate de Oryxspioenkop.com, un think-tank britanic ce strânge informații cu privire la pierderile suferite de armata rusă, însă doar cele ce pot fi confirmate vizual, armata rusă a pierdut în cele șase săptămâni de conflict nu mai puțin de 1.026 de vehicule de luptă. Acestea ar fi suficiente pentru ca ucrainenii să formeze circa 15 grupuri tactice de luptă proprii, ceea ce ar reprezenta circa 12% din totalul forțelor ruse ce au invadat Ucraina în data de 24 februarie.

Consilierul prezidențial ucrainean Mykhailo Podolyak a declarat duminică că Ucraina este pregătită pentru luptele intense ce vor urma în est și a precizat că acestea vor determina deznodământul războiului.

„Ucraina este pregătită pentru mari bătălii. Ucraina trebuie să le câștige, în special în Donbas. Și după aceea, Ucraina va obține o poziție de negociere mai puternică, din care poate dicta anumite condiții. După aceea, președinții [Ucrainei și Rusiei] se vor întâlni. Asta poate dura două sau trei săptămâni”, a spus Podolyak.