Un angajat din România care face muncă suplimentară trebuie să fie la curent cu ultimele prevederi din Codul Muncii. Orele în plus vin cu o serie de particularități, reguli și interdicții. Ignorarea lor poate duce la conflicte de muncă, iar angajatorii riscă amenzi uriașe.
Munca suplimentară are un loc aparte în Codul Muncii. ”Orele suplimentare reprezintă orele prestate de salariat în plus faţă de durata normală săptămânală a timpului de muncă de 40 de ore.
Prestarea orelor suplimentare se face la solicitarea angajatorului. Solicitarea poate fi formulată în scris sau verbal, poate fi expresă sau tacită atunci când rezultă din atribuirea unor sarcini de serviciu suplimentare, care nu pot fi îndeplinite decât prin muncă suplimentară”, se arată la articolul 112 din Lege.
Întrucât libertatea de a munci nu poate fi îngrădită excesiv, este permisă și o excepție de la această regulă. Aceasta este limitată la cel mult 8 ore/săptămână, la bază fiind intenția de a proteja lucrătorii.
E important să știți că munca suplimentară nu poate fi transformată în regulă. Mai exact, un patron nu se poate folosi de aceasta pentru a acoperi neajunsurile cu care se confruntă în prezent piața muncii.
În România, rapoartele Inspecției Muncii scot deseori în evidență faptul că cele mai multe sancțiuni au la bază nerespectarea dispozițiilor legale privind timpul de muncă zilnic și repausul săptămânal. Codul Muncii spune clar că ”munca suplimentară nu poate fi considerată regulă”. Ea este doar o excepție prevăzută de lege.
La ora actuală, în România, există multe conflicte de muncă începute de la necompensarea muncii suplimentare. Tocmai de aceea, angajatorul este cel care trebuie să-și organizeze foarte bine activitatea, să știe cum să-și gestioneze resursele umane, astfel încât să apeleze la munca suplimentară numai în situații excepționale.
Munca suplimentară poate fi cerută doar de angajator. În cadrul art. 120 alin (2), dar și în cadrul art. 121 alin (1), se arată faptul că salariații nu pot fi obligați să presteze muncă suplimentară. Mai vedem aici că e nevoie de solicitarea angajatorului pentru muncă peste program, nu invers, notează Avocatnet.
De obicei, munca suplimentară se plătește bine. Tocmai de aceea, unii muncitori au tentația de a solicita angajatorului permisiunea de a presta muncă suplimentară. Un angajator responsabil, care cunoaște regulile, e conștient că o astfel de situație nu este legal posibilă.
În cazul în care vă întrebați cu cât se plătesc orele suplimentare, trebuie să știți că ele sunt destul de scumpe. De obicei, plata muncii suplimentare, conform Codului Muncii, se determină în urma unei negocieri. E important de subliniat că ea nu poate fi mai mică de 75% din venitul de bază de la momentul respectiv. Acest spor se aplică și în cazul muncii desfășurate în weekend sau în timpul sărbătorilor legale.
Potrivit legii din țara noastră, tinerii cu vârsta sub 18 ani nu au permisiunea să presteze ore suplimentare. Este o regulă care se aplică și pentru cei angajați în mod part-time.
Munca suplimentară se poate îndeplini doar cu acordul angajatului. Acesta poate să refuze orele suplimentare de muncă, fără să fie sancționat. În cazul în care o companie nu respectă plata sau normele privind orele suplimentare, ea riscă amenzi uriașe. Angajații au obligația de a informa autoritățile competente, respectiv Inspectoratul Teritorial de Muncă, cu privire la orele suplimentare neplătite.