În România, exproprierea este o procedură legală prin care statul poate să ia o proprietare de la un individ sau o entitate privată în scopuri de utilitate publică.
Bunuri precum case sau terenuri sunt integrate, de regulă, în patrimoniul public pentru proiecte ce țin de drumuri sau de infrastructură publică.
În astfel de cazuri, este important ca românii să știe ce compensații și ce drepturi au pentru a se asigura că vor primi de la stat despăgubiri echitabile.
Procesul de compensație este unul extrem de complex și trebuie foarte bine înțeles, deoarece există posibilitatea ca expropriatul să nu primească din prima despăgubirile aferente proprietății transferate statului.
Deși exproprierea are la bază premisele utilității publice, legea spune că statul este obligat să ofere o compensație echitabilă proprietarului deposedat.
Procesul de expropriere trebuie să parcurgă mai multe etape esențiale. Conform Legii 255/2010, pentru început trebuie aprobați indicatorii tehnico-economici pentru lucrările de interes național, județean sau local.
Mai apoi, trebuie consemnată suma individuală pentru fiecare proprietar afectat, iar lista acestora va fi afişată public. Ulterior, se va face transferul oficial al dreptului de proprietate și vor fi încheiate formalitățile legale necesare pentru expropriere.
În cadrul acestei etape, expropriatorul este obligat să comunice în mod transparent toate informațiile relevante despre expropriere, inclusiv cele despre drepturile și compensațiile care li se cuvin proprietarilor afectați.
Expropriații trebuie să știe că au dreptul să verifice documentele legate de despăgubire, inclusiv planurile terenurilor propuse pentru expropriere.
Compensațiile vor fi determinate printr-un acord între expropriator și expropriat, în funcție de valoarea de piață a imobilului sau terenului, cât și de prejudiciul suferit de proprietar.
Foarte important de precizat este faptul că dacă proprietatea afectată este un spațiu locativ, legea spune clar că ocupanții, indiferent dacă sunt chiriași sau proprietari, nu pot fi evacuați până când nu li se oferă un alt loc unde să locuiască.
În cazul în care cel expropriat consideră că despăgubirea nu este echitabilă el poate să solicite unei instanțe de judecată să stabilească o compensație adecvată.
După ce judecătorii au comunicat hotărârea prin care este stabilit cuantumul despăgubirii, expropriatul are la dispoziție un termen de trei ani pentru a acționa expropriatorul în instanță.