Ce urmări poate avea demisia lui Boris Johnson: “Va acutiza criza de leadership prin care trece Marea Britanie în această perioadă dificilă”

Alexandru Georgescu este expert în protecția infrastructurilor critice și în securitate internațională, cu grad de cercetător științific. Recenta demisie a premierului britanic este subiectul arzător al agendei internaționale, iar reacția interlocutorului nostru a fost pesimistă: „Demisia lui Boris Johnson va acutiza criza de leadership prin care trece Marea Britanie în această perioadă dificilă”.

Cercetătorul Alexandru Georgescu: „Demisia lui Boris Johnson va acutiza criza de leadership. Problema Irlandei de Nord revine, iar UE ar putea juca dur!”

Expertul în protecția infrastructurilor critice și securitate internațională a explicat motivele pentru care consideră că demisia lui Boris Johnson va acutiza criza de leadership prin care trece Marea Britanie și a amintit că ultimii doi premieri au rezistat fiecare doar trei ani, având parte de provocări interne la tot pasul.

„În acest moment, Marea Britanie se confruntă cu două crize recente: a pandemiei, care ar putea reveni, și a creșterii nesustenabile a costurilor, care afectează toată populația, și care derivă din pandemie (criza logistică și a lanțurilor industriale) și din războiul din Ucraina. În paralel, Regatul Unit suferă de o criză pe termen lung a costurilor de trai, a pieței imobiliare, a migrației nesustenabile și a scăderii încrederii în politicieni, sistem și instituții”, a declarat Alexandru Georgescu, în exclusivitate pentru FANATIK.

Interlocutorul nostru și-a reamintit cuvintele scriitorului francez Michel Houellebecq, un faimos cronicar al declinului țării sale, care spunea despre viitorul apropiat că va fi „la fel, doar că și mai prost”.

Digi24.ro

Ultimele ore de viață ale Corinnei, femeia găsită moartă în dulapul din dormitor. Poliția l-a arestat pe iubitul ei

„Cam așa văd Marea Britanie. Marile direcții naționale sunt deja stabilite de necesitate și de partea permanentă a clasei decidente – mă refer la experți, funcționari și la grupurile de influență – dar schimbările dese de leadership și slăbiciunea acestuia slăbește calitatea deciziilor și a implementării acestor decizii. Nu în ultimul rând, aș adăuga că problema Irlandei de Nord riscă să se agraveze, iar Uniunea Europeană ar putea să joace dur, profitând de confuzia britanică, iar leadership-ul conservator, dornic de afirmare politică pe direcția brexitantă, ar putea să adopte o postură mult mai agresivă pentru electorat, mai ales la alegerile din toamnă”, consideră expertul.

Interesul pentru România rămâne neschimbat

Se pare, însă, că, în ce ne privește, putem sta relativ liniștiți. „În privința României, trebuie să spun că parteneriatul strategic cu Marea Britanie și interesul englez în estul și nordul Europei rămân neschimbate”, a precizat Georgescu.

Cu toate acestea, intervievatul FANATIK a atras atenția și asupra unor riscuri la nivel global. Expertul consideră că mai multe opțiuni politice ale vesticilor s-ar putea modifica în cazul acutizării crizei energetice și a creșterii costurilor de trai, cu consecințe asupra susținerii sancțiunilor.

Ben Wallace, favoritul experților englezi și al pariorilor

Am revenit, însă, la problema momentului, și anume identitatea viitorului premier britanic care îl va înlocui pe demisionarul Boris Johnson:

Digisport.ro

Cum l-a numit Anamaria Prodan pe Ronald Gavril: impresara nu s-a ferit să spună cum îl strigă pe boxer

„Dacă ar fi să aleg un posibil premier, m-aș gândi la colegii britanici alături de care fac parte în diverse grupuri de cercetare și care l-au indicat pe Ben Wallace, actualul Secretar al Apărării, drept o soluție onorabilă”.

Expertul în protecția infrastructurilor critice și în securitate internațională consideră că atuurile lui Ben Wallace, favorit în sondaje și la pariuri, sunt originile sale modeste, trecutul militar, conduita bună și atracția de tip populist, oferită de faptul că nu dispune de educația elitistă tipică leadership-ului britanic, fiind educat la Academia Militară Sandhurst.

„Wallace a servit țara cu distincție până să se retragă, ceea ce îl va ajuta într-o societate avidă după modele de urmat. Totuși, ca mulți alți politicieni britanici, a trecut o perioadă prin zona aurită a sectorului privat (la al șaselea cel mai mare contractor militar britanic, QinetiQ) și a fost criticat pentru cheltuielile sale ca parlamentar”, a punctat Alexandru Georgescu.

Liz Truss și obsesia „Doamnei de fier”, după modelul Margaret Thatcher

Totuși, pe lista posibililor înlocuitori se află și Liz Truss, care a susținut Brexit-ul, dar care anul trecut a fost numită negociator principal în relația cu UE. Am fost curioși să aflăm cum se explică această situație, ușor atipică.

„Nu este o contradicție, pentru că, în faza inițială, o parte din discursul intern britanic pe tema Brexit se referea la elementele neloiale din echipa de negociere, care caută să mențină Marea Britanie legată pe ascuns de UE. Numirea lui Liz Truss reflectă încercarea de a pune o persoană asociată cu Brexitul în poziția de negociator, pentru a câștiga capital politic pe tema faptului că interesele facțiunii brexitante vor fi respectate”, a comentat partenerul nostru de dialog.

Acesta consideră că nu asistăm neapărat la un efect negativ, deoarece „eventualele concesii britanice vor fi mai ușor de vândut organizațiilor locale și populației, dacă vin din partea cuiva cu antecedente solide în lupta internă pentru Brexit”.

Georgescu este de părere că, oricum, clasa politică britanică este plină de personaje contradictorii, ceea ce nu ar trebui să ne surprindă, având în vedere faptul că David Cameron, reprezentând consensul politic britanic, nu credea că referendumul pentru Brexit va avea succes și din respectivul motiv a susținut gestul politic al organizației sale politice.

„După ce, în valul populist al anilor respectivi, politicienii și-au dat seama cât de populare sunt pozițiile acestea în afara mainstream-ului de elită, unii au devenit reacționari, iar alții, în mod oportunist, s-au dat de partea schimbării. Mare parte din clasa politică britanică era anti-Brexit, inclusiv prin prisma înclinației dobândite prin educația lor de elită și aspirațiile lor de clasă. Fiind un oportunist politic, Boris Johnson însuși s-a „convertit” la Brexit, când a văzut cât de populară este cauza, și apoi s-a erijat în conducător al mișcării. Putea la fel de bine să fie de cealaltă parte…”, susține cercetătorul.

Referindu-se la Liz Truss, Alexandru Georgescu a fost ferm: „A avut ambiții vizibile de poziție înaltă pe parcursul carierei sale politice, și a primit o importantă susținere din partea mai-marilor cum ar fi David Cameron. Ambițiile s-au manifestat și prin gesturi politice kitsch, cum a fost recreerea faimoasei vizite a lui Margaret Thatcher la Moscova, înainte de invadarea Ucrainei. Truss a purtat o ținută asemănătoare cu aceea a doamnei Thatcher și a fost pozată în ipostaze asemănătoare, pentru a sugera că ar fi, din postura de Secretar de Externe, o nouă Doamnă de Fier”.

Politicieni cu personalități discutabile

Expertul consideră că, deși ne confruntăm cu o abundență de informații referitoare la politica britanică, există, totuși, o opacitate cu privire la capitalul politic real al variilor candidați.

„S-ar putea să ne trezim că Liz Truss, de la pupitrul liderului conservatorilor, va fi un politician slab, asemeni Teresei May și lui Boris Johnson, și să fie, la rândul său, clătinată rapid din poziție, să piardă alegerile viitoare sau să aibă un prim-ministeriat torturat”, este de părere Alexandru Georgescu.

Acesta consideră că „este în natura vremurilor noastre ca politicienii din state democratice cu tradiție să aibă poziții personale foarte slabe, mai ales pentru că marile probleme ale momentului sunt cauzate fie de trenduri fiscale, economice și demografice, pe termen lung, fie de șocuri exogene (război, șocuri de aprovizionare, pandemii), iar guvernele au mijloace limitate pentru a ameliora suferința populației, precum și incertitudinile lor economice”.

„Nu există personaj lipsit de controverse, în clasa politică britanică”

De curând, FANATIK releva faptul că, printre politicienii cotați cu șanse de a-l înlocui pe Boris Johnson în funcția de premier se află mai multe persoane controversate. Lizz Truss și Penny Mordaunt sunt două dintre acestea, dar nici Rishi Sunak nu sare departe de „trunchiul” conservator.

Cercetătorul intervievat a dorit să lămurească și acest aspect: „Nu există personaj lipsit de controverse care să fie capabil să aibă o statură națională în clasa politică britanică și în toate cele vestice, în general. Asistăm, pe de o parte, la fenomenul atacurilor continue, și unele de rea credință, împotriva celor aflați la guvernare, chiar și pe baze contradictorii (a se vedea continuitatea politicilor Administrației Trump în cursul Administrației Biden, chiar dacă Biden le-a atacat în alegeri)”.

„Astfel, oricare politician, mai ales dacă pare să aibă succes, va fi atacat continuu de opoziție și chiar și de propriul său partid, iar epoca social media, a știrilor pe surse, a scurgerilor anonime de informații și a altor fenomene mediatice permit ca oricare decizie chestionabilă, greșeală măruntă sau greșeală a unui subaltern să devină muniție pentru a da jos tot guvernul”, a continuat Georgescu.

Expertul în protecția infrastructurilor critice a evidențiat faptul că, în general, goana pentru putere este o constantă a politicii interne, chiar și în detrimentul națiunii, iar polarizarea societății se reflectă și la nivelul interacțiunilor din interiorul claselor politice, chiar și atunci când sau mai ales pentru că distanța dintre politicile unei facțiuni sau alteia s-a micșorat.

Posibilii succesori în funcția de premier, afectați de „minele antipolitice”

Pe de altă parte, în opinia sa, clasa politică actuală din Vest este, cu mici excepții, una foarte slabă, lipsită de oameni de stat adevărați, produsă și perpetuată de un sistem ce face selecție adversă pentru calitățile pe care oamenii obișnuiți le-ar considera necesare la un lider. Nu putem face aici o descriere amănunțită a fenomenului, dar „twitterificarea” vieții politice și ascensiunea politică a grupurilor activiste și de interese joacă un rol important în calitatea slabă a oamenilor politici.

„Cât despre lista actuală de favoriți, ea include și foarte multe persoane din grupuri mai puțin reprezentate politic în Partidul Conservator, incluzând mai multe femei și persoane din grupuri minoritare, reflectând o strategie de diversificare a partidului, dar și realitățile demografice în schimbare ale Marii Britanii”, a declarat partenerul nostru de discuție.

„Anticipez următorul lucru. Indiferent cine va fi ales, respectiva persoană va avea una sau mai multe „mine antipolitice”  din trecut, care vor fi exploatate de către opoziție, mass media sau facțiuni ale propriului partid. Printre acestea se vor număra utilizarea discreționară a fondurilor parlamentare în beneficiul propriu (un scandal peren printre parlamentarii britanici), indiscreții sexuale sau asociere prezentă și trecută cu grupuri extremiste și radicale, inclusiv grupuri native ale căror vederi sunt acum în afara mainstream-ului, dar nu erau acum 20 de ani”, a punctat Alexandru Gerogescu.

„Mandatul lui Johnson seamănă cu cel al lui Donald Trump, un alt oportunist”

Indiferent de numele succesorului lui Boris Johnson în funcția de premier, Alexandru Georgescu susține că, în acest moment, o analiză „la rece” a mandatului proaspătului demisionar este obligatorie.

„Mandatul lui Boris Johnson seamănă foarte mult cu cel al lui Trump, un alt oportunist cu simț politic și talent de om-spectacol într-o societate supra-mediatizată. Ca și Trump, realizările sale interne pălesc în comparație cu cele externe, iar luptele cele mai aprige le-a dat în interiorul propriului partid, unde a fost slăbit de compromisurile realizate pe agenda sa”, i-a „ochit” intervievatul nostru pe cei doi politicieni.

Acesta a continuat să taie în carne vie: „Faptul că Boris și-a petrecut mandatul în scandaluri de nimic s-a datorat nu doar personalității sale divizive, dar și opoziției feroce a mass-media mainstream, care i-a crescut atracția în zona populistă, dar i-a viciat capacitatea de a implementa o agendă. Pe ici, pe colo, se vede ce ar fi putut un Johnson mai puțin Boris să realizeze”.

„Vorbim despre „agilitatea” Marii Britanii în a livra un prim vaccin (Astra-Zeneca de tristă reputație), capacitatea de a-și asigura livrările de vaccinuri în vreme ce Comisia Europeană, arătându-și originile carteliste, se ciondănea la preț cu producătorii, dar și despre rapiditatea cu care a răspuns la situația internațională”, a completat cercetătorul.

„Clasa politică britanică a depășit șocul post-Brexit și doliul aferent”

În sens pozitiv, partenerul nostru de dialog a amintit faptul că Marea Britanie a fost prima țară care a livrat armament anti-tanc Ucrainei, încă dinaintea invaziei, Boris Johnson a fost primul lider european prezent la Kiev după încheierea asediului, iar susținerea Marii Britanii pentru Finlanda și Suedia a fost crucială, atât prin Forța Expediționară Comună condusă de Regat și având alți nouă membri baltici și nordici, cât și prin garanții bilaterale de securitate dinaintea soluționării curente a problemei intrării în NATO.

Totuși, „multe dintre aceste poziții nu sunt ale lui Boris Johnson, ci datează, ca Forța Expediționară, încă din 2014, adică din perioada Cameron, dar arată o continuitate a strategiei guvernamentale pe care mulți ar fi considerat-o absentă în iconoclasmul Brexit. Totodată, politica britanică a fost una independentă, prin comparație cu tonul împăciuitor al președintelui Macron vis-à-vis de Rusia, în această perioadă”.

Expertul consideră că aceste mișcări coincideau cu interesul politic al lui Boris Johnson: „Toți liderii slabi intern (ca și Donald Trump) caută să se folosească de politica externă pentru a-și eleva prestigiul, iar mulți lideri europeni i-au călcat pe urme la Kiev, ca să „guste” din magia de a fi oameni de stat în vreme de criză, în timp ce poziția de acasă devenea din ce în ce mai șubredă”.

În sprijinul celor afirmate, interlocutorul nostru a oferit ca exemplu atitudinea președintelui francez, Emmanuel Macron, dinaintea alegerilor prezidențiale.

„Însă, nu în ultimul rând, în perioada Boris Johnson, clasa politică britanică și-a depășit șocul post-Brexit (și doliul aferent) și a început să funcționeze în noua situație, ceea ce este o evoluție pozitivă pentru Marea Britanie”, a încheiat Alexandru Georgescu.

Alexandru Georgescu, doctor în materie de Infrastructuri Critice Spațiale

Alexandru Georgescu este expert în protecția infrastructurilor critice și securitate internațională, cu grad de cercetător științific. Spune despre sine că are „o pregătire eclectică, studiind economie și geopolitică și obținând un doctorat în Ingineria Riscului pentru Sisteme de Infrastructuri Critice, cu o teză de doctorat pe tema Infrastructurilor Critice Spațiale, din care am dezvoltat o carte ce a fost publicată de Springer, în anul 2019”.

Este implicat activ la nivel internațional în probleme de protecția și reziliența infrastructurilor critice și a lucrat în proiecte internaționale pentru Agenția Spațială Europeană și pentru alte organizații. Din anul 2019 este moderator al Grupului de Lucru pe Protecția Infrastructurilor Critice de Energie din Domeniul Apărării din cadrul Forumului Consultativ pentru Energie Sustenabilă în Sectoarele de Apărare și Securitate, organizat de către Agenția Europeană de Apărare.

Alexandru Georgescu este afiliat la Asociația Română pentru Promovarea Protecției Infrastructurilor Critice, Asociația Română pentru Tehnologie și Industrie Spațială, Fundația EURISC și EuroDefense România.